5,786 matches
-
întâmplat, nu? — Da, n-ai decât, dar nu văd la ce-ți folosește, spuse Profesorul scărpinându-se după ureche. Vina vă aparține sută la sută. Eu n-am greșit cu nimic. Dumneavoastră ați pus la cale totul și m-ați târât pur și simplu în hățișul ăsta din care n-am cum să mai ies. Ați asamblat niște circuite în capul meu după bunul dumneavoastră plac, mi-ați cerut să fac permutări de care nu avea nimeni nevoie, să trădez Sistemul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bun început. Am vrut doar să văd ce se întâmplă și pentru că m-am ciocnit de ea în timpul cercetărilor, normal că mi-a stârnit interesul. Omul nu ajunge la eternitate prin escaladarea timpului, ci prin divizarea lui. — Deci m-ați târât, practic, într-o lume eternă. — Cu totul și cu totul accidental. N-aveam de gând să fac așa ceva. Numai că în faza în care au ajuns lucrurile, nu ți se mai oferă posibilitatea de a alege ceea ce-ți place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
minute. Nu cred că ar fi interesat pe cineva așa ceva și nici nu se transmitea la știri o asemenea veste. Culoarul prin care am trecut era mult mai îngust decât altele de care mai avusesem parte. A trebuit să ne târâm în patru labe, să ne răsucim, să ne tragem burțile, să ne plecăm capetele. Tunelul semăna cu niște intestine încâlcite sau cu un vârtej plin de bucle... în parcul de distracții. Din pricina asta am înaintat îngrozitor de greu și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
foarte furioși pe noi pentru că le-am pângărit sanctuarul și am avut curajul să ne apropiem de cuibul lor. Dacă ne prind, e vai de noi. Nu te îndepărta de mine. N-au decât să întindă labele și să te târască mai știu eu unde. Am scurtat funia care ne lega la cincizeci de centimetri. — Ai grijă! Nu mai e zid aici, spuse fata pe un ton dur, îndreptând lanterna spre stânga. Avea dreptate. Se terminase zidul și se deschidea în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
te opri! îmi țipă ea în urechi. Vocea ei fusese seacă, dar nu tremura. Abia când a strigat la mine, mi-am dat seama că mă oprisem. A smucit funia. Dacă ne oprim aici, s-a zis cu noi. Ne târăsc prin beznă și ne lichidează. Nu mi-am putut mișca picioarele. Se lipiseră de pământ de spaimă. Aveam impresia că timpul curgea îndărăt spre mlaștini antice. Mi-era imposibil să mă mișc. Mi-a ars o palmă peste obraz fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și-acum, stângul! Am pășit și cu stângul. — Bine. Așa. Pas cu pas! Te simți bine? Aș fi vrut să răspund, dar nu cred că am reușit să articulez cuvântul „bine“. Am înțeles de la ea că Întunegrii voiau să ne târască undeva, să ne inspire o teamă care să se răspândească de la urechi în tot trupul, să ne paralizeze picioarele, după care să pună labele pe noi. O dată pus în mișcare, am fost tentat să o iau în direcție inversă. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
erau puțin șifonați, dar n-avea cum să fie totul perfect. Cu cămașa oranj și haina bleumarin pe mine arătam ca un tânăr ce năzuiește să se angajeze la o firmă de publicitate, și nu ca unul care s-a târât nu știu cât prin subteran și urma să dispară de pe lumea asta în douăzeci și una de ore. Privind mai atent, am observat că mâneca stângă a hainei era cu vreun centimetru și jumătate mai scurtă decât cea dreaptă. Nu cred totuși că mâneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dau toată silința, dar să știi că nu-ți va fi ușor să te miști repede, cu mine în cârcă, prin zăpada asta mare. — Am știut de la bun început că n-o să-mi fie ușor, dar nu contează. Mi-am târât Umbra epuizată pe scară-n sus, apoi am ajutat-o să iasă din țarc, sprijinită de umărul meu. Zidul negru și rece care se ridica în stânga ne privea de sus dușmănos, fără un sunet. Crengile ulmului s-au mai scuturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
după ce conduce atacul dezlănțuit de troieni împotriva corăbiilor grecești, pe care le incendiază, Hector rămâne singur afară din cetate, să-l înfrunte pe Ahile și cade, răpus de mâna lui. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Ahile și târât de către acesta prin pulbere, apoi dus în tabăra ahee. Mai târziu, la cererea și rugămințile lui Priamus, Ahile îl înapoiază troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 9 Date generale despre
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, În ceea ce numai din comoditate continuam să numesc viața mea, decît de o liotă de detalii vii [...] Nu mai aveam aproape deloc aintiri, din cauza inutilității lor, iar ceea ce tîram după mine nu semăna cu nimc din ce-ar putea lua vreo formă. Se-nțelege că, În atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă Întorc spre prezent, și În mod Întîmplător spre viitor, care nu figura decît ca o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
direcția unor specii precum pastelul sau idila, s-ar putea spune că I. verifică prin poemele sale resursele de farmec ale desuetului: „Ascultă! Marea se retrage din fotografii, foșnind./ Pe stânci, seara de vară s-a spart ca o oglindă./ Târându-se, jilave, pe plaja de argint,/ năvoadele stelare încearcă să ne prindă./ Să nu te temi de noapte! Pe buze adu-mi frigul/ sângelui tău în care s-au înecat corăbii!/ Departe se aude confuz murmurul lumii/ ca horcăitul unui
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
așa până când firul se află în poziție dreaptă față de gratii și obiectul poate fi apucat. Grande pare „mai greu de cap”; probabil că el nu a văzut la început firul, care este gri și întins pe o suprafață gri. El târăște piatra inconștient - un „efect de după” al unor experiențe anterioare -, încearcă să scoată un băț de metal din perete și în final vede firul. Apoi, experimentul se desfășoară la fel ca în cazul Chicei, fără ezitare. Acum „intră în scenă” frumoșii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
întreaga lume, după ce în 2004 militarul Joe Darby s-a decis să predea superiorilor săi CD-ul cu înregistrările sergentului Charles Grander, care bătea crunt trei prizonieri, și ale Lynndiei England, care „plimba” în lesă un irakian - de fapt, îl târa pur și simplu - și care s-a pozat alături de Charles Grander făcând semnul reușitei excepționale deasupra piramidei alcătuite din trupurile goale a șapte prizonieri de la închisoarea Abu Ghraib. EMBED MSPhotoEd.3 Lynndie England și victimele sale din închisoarea Abu Graib
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
plătește însă în plan strict fizic. Despre ce este vorba? De dragul efectului lor, să lăsăm faptele să vorbească 8. Începutul anului 1386, Falaise, o localitate din Normandia. O scroafă de trei ani (în etate, așadar), îmbrăcată în straie omenești, este târâtă, cu un întreg alai, pe un eșafod instalat în piața publică a târgului. Acolo se înghesuie nu doar țărani și copii curioși, ci, amănunt semnificativ, și porcii acestora, aduși, din ordinul vicontelui de Falaise, ca să deprindă unele învățături din ceea ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
patruped obișnuit trebuie să aibă patru picioare, o pasăre are pene și aripi; la liliac membrele dinainte nu sunt nici picioare și nici aripi, deși se folosește de ele ca să zboare și poate să le folosească și pentru a se târî; sunt, într-adevăr, niște extremități modificate, ale căror oase sunt exagerat de alungite și reunite printr-o pieliță a trupului ce nu-i acoperită de pene, și nici de păr precum restul trupului; sunt un fel de aripioare sau, dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fricos". Pasajul continuă astfel, ca o confirmare a celor scrise mai sus: "Locuitorii cetății Tentyra reușesc să-i înfrângă nu prin virtuțile neamului și sângelui lor, ci prin dispreț și bravură. Într-adevăr, ei urmăresc animalele care fug și le târăsc pe uscat, aruncând o plasă peste ele. Pier în număr mare cei care sunt lipsiți, în această vânătoare, de prezență de spirit". 23 Dimitrie Cantemir, op. cit., pp. 687-688. 24 Idem, p 688. 25 Ibidem. 26 Idem, p. 690. 27 Ibidem
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fricos". Pasajul continuă astfel, ca o confirmare a celor scrise mai sus: "Locuitorii cetății Tentyra reușesc să-i înfrângă nu prin virtuțile neamului și sângelui lor, ci prin dispreț și bravură. Într-adevăr, ei urmăresc animalele care fug și le târăsc pe uscat, aruncând o plasă peste ele. Pier în număr mare cei care sunt lipsiți, în această vânătoare, de prezență de spirit". 585 Dimitrie Cantemir, op. cit., pp. 687-688. 586 Idem, p 688. 587 Ibidem. 588 Idem, p. 690. 589 Ibidem
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
crea un balans și mortul se înmuia. Ce să faci cu mortul înmuiat? Că nu putea fi luat cu capul subțioară și de picioare, astfel încât să-l duci ca pe o roabă. Și atunci luam mortul în spate, picioarele mortului târându-se prin zăpadă. Și îl duceam pe rând, schimbându-ne când oboseam. Ne însoțeau doi militari cu automatele. Așa îl căram până la Periprava. C. I.: Pe o distanță de... S. Ț.: Între 15 și 20 de km. Ajungeam la Periprava
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe Anna și pe Caiafa cum și pe ceilalți jidovi. Persoanele sunt zugrăvite cu înfățișări triste și posomorâte. În urma acestora se văd alte cete cu chipuri de turci, cu șalurile lor albe, cu turbane și cu caftane lungi și verzi târându-se spre iad cu mânicile lor largi și lungi, cum și haremurile lor, din ale lor saraiuri de lână galbănă. Pe aceștia pe toți, îi întovărășea derviștii lor. În urma tuturor acestor cete de păcătoși se văd dracii, cum îi împing
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nobilii, nici boierii, nici fii lor nu vor fi condamnați la galere, nici la mine; ei vor fi surghiuniți pentru un timp mai mult sau mai puțin lung; de asemenea, ei nu vor pute fi nici spânzurați, nici împăiați, nici târâți pe străzi ca răi făcători ordinari; dar vor fi decapitați; 41. Pentru infracțiunile pe care legea le consideră ca grave, boierii vor fi pedepsiți mai sever decât oamenii de jos; 42. Infracțiunile care ating onoarea vor fi mai sever înfrânate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
tot în priza job-ului. Soția se uită la telenovele și-și așteaptă soțul de la magazin, copilul e spălat pe creieri de jocuri. Acasă începe bătaia cu produse, care se termină într-o baie de sânge: soția și copilul sunt târâți în muștar și pumni până când ai senzația că din propriile lor corpuri țâșnesc produse, până când pielea lor miroase sufocant ca un container plin ochi. Fără nici o milă - și aici e remarcabilă forța de a nu mima nici o secundă acest teatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
nici un loc speranței, produs de cântecul celor doi canari. M-am întrebat deja mai înainte și acum canarii îmi reamintesc acest proiect dacă nu ar trebui să întredeschid încetișor ușa, să mă strecor ca șarpe în camera de alături și târându-mă așa pe jos, să le rog pe surorile lor și pe servitoare să facă un pic de liniște"503. Este vorba de o temă recurentă și care caracterizează infernul lui Kafka care nu poate decât să se închidă în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu oglinda în care același și altul se confundă cu perversitate, personajul kafkian, care încearcă o teribilă aversiune, devine el însuși obiect de aversiune. Dezgustul față de celălalt îl metamorfozează pe el însuși în obiect de dezgust, creatură respingătoare care se târăște pe podeaua camerei. Desigur s-a putut evidenția de multe ori masochismul în aceste legături de stăpân/sclav care caracterizează relațiile. La sfârșitul Procesului, când cei doi domni îl țin pe K. de braț: "Îi veni în minte imaginea muștelor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
au năpustit unul asupra altuia cu cuțite. Dar când ești mic, când judeci totul cu repeziciune, dintr-o singură privire, ce se poate întâmpla? Și printre copii era o ceată care alerga în toate părțile, se cățărau pe saltele, se târau pe sub scaune și pândeau pâinea oricui - ei formau un singur popor - o ungeau cu orice - totul era de mâncare" (scrisoare către Milena, septembrie 1920). 615 Jurnal, septembrie 1911. 616 Ibid. 617 Kafka nu citează în franceză el spune doar că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
automutilări, iar presupusa sângerare a crucifixului, la prevestirile aceleiași călugărițe, a fost provocată probabil cu seringi. Organele represive au încercat să lege acțiunile surorii Ionela și de rezistența armată a unor grupuri național-țărăniste. Un alt proces în care a fost târâtă și Nunțiatura s-a derulat între 10-17 septembrie 1951. în concepția regimului de la București, acest gen de înscenări judiciare demascau „obișnuita aparență nevinovată iezuitică” a Vaticanului. La 31 august 1951 organele securității au definitivat procesul-verbal de trimitere în judecată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]