6,881 matches
-
Stupoarea grupului de populares se transforma într-un triumf mut, plin de indignare. În schimb, în zona ocupată de optimates, cei pe care Callistus îi numea stăteau în picioare, palizi, cu răsuflarea tăiată, fără să scoată un cuvânt, în mijlocul colegilor tăcuți. Apoi se așezau tremurând, iar Callistus punea jos codexul și, cu aceeași solemnitate, lua altul. Vecinii lor, care știau mai multe despre acele evenimente decât dezvăluiau actele, îi priveau cu ochii măriți de groază, așteptând să le vină rândul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era cea de-a douăzeci și una a lunii martie. Cerul nopții, în lipsa vântului și a norilor, se reflecta luminos în lac, printre coastele abrupte acoperite de păduri. Pe mal, Împăratul îi trimisese pe soldații germani, care vegheau stând într-un cerc tăcut. Comandantului lor, lacul nemișcat, înconjurat de păduri adânci, îi evoca ritualurile zeilor săi aflați departe, dincolo de fluviul Rhenus; împărți ordine oamenilor săi cu o anumită sacralitate, iar aceștia se supuseră, cuprinși de aceeași emoție misterioasă. Ma-ne-djet se afla lângă punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintre condamnați nu scoase o vorbă. Sosi călăul, mai înalt decât toți ceilalți, cu umeri puternici, cu părul lung și blond care se unea cu barba, formând un fel de coif în jurul capului. Îl privi pe Împărat, așteptă încuviințarea lui tăcută, se îndreptă încet spre Lepidus, cel ce se căsătorise cu sora Împăratului și acum tremura, în genunchi, pe pietrele cu care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri. Apoi ridică încet, cu ambele mâini, spada lui barbară, grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cameră împreună cu el. Încăperea aurită Împăratul își scoase veșmintele de parcă ar fi fost murdare. Se aruncă pe pat cu fața în jos, ferindu-și ochii de lumină. Milonia se strecură lângă el și începu să-i mângâie umerii și ceafa, tăcută. El speră ca ea să nu observe că era gata să plângă. Camera era invadată de lumina unui răsărit superb. În oraș, povestea se răspândea, cu toate detaliile ei atroce. Unele case își închideau porțile pentru un doliu rușinos, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un colț lângă ușa lui și îl zărea: noaptea unui câine credincios alături de stăpânul lui. Se uita la el, având grijă să nu-i tulbure somnul, și se întorcea fără speranță în patul său gol. În seara următoare, de îndată ce servitorii tăcuți își făceau apariția în minunatele lui camere, aprinzând candelabrele și lămpile, se gândea la ce urma să facă în ceasurile acelea cufundate în beznă și, cu un surâs disperat și ambiguu, întreba: „Ce idei aveți pentru noaptea asta?“ Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu siguranță. Trebuie să se ferească de un om numit Cassius. Era atât de neliniștit, încât îl auziră și alții, iar Callistus nu reuși să împiedice acea informație să ajungă pe masa Împăratului. Acesta o citi seara, în timp ce Callistus stătea tăcut, în picioare, în fața lui. În palatele lor, conjurații tremurau. Dacă alții credeau în premoniții și profeții, ei se puteau baza pe un spion. Când spaima deveni de nesuportat, Valerius Asiaticus hotărî: — Nu mai putem aștepta. Viețile lor fură salvate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de stomac. — Fructele amestecate cu vin, murmură. Durerile deveniră foarte puternice și el se ridică, făcându-le semn prietenilor să rămână; Milonia dădu să se scoale. El îi șopti să rămână, ca să nu-i alarmeze pe oaspeți; ea se supuse tăcută, ca o copilă, însă era contrariată. El văzu ochii ei negri care îl urmăreau pe când se îndepărta. Se gândi că-i vorbise prea dur și, o clipă, îi fu milă de ea. Ea își zise: „Nu pot face nimic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
afară... Chereas îl urmărea pe Împărat cu pași din ce în ce mai grăbiți. Conspiratorilor li se păru că încălțările sale făceau prea mult zgomot. Și Împăratul mergea repede, ca întotdeauna; nu se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și-i înfipse Împăratului cuțitul în spate, până la plăsele. Împăratul își pierdu echilibrul, clătinându-se vizibil. Pe conjurați îi fulgeră același gând: „L-a lovit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechile lui lanțuri de fier. Senatorii îl primiră, iar el, invocând vechea lege a Republicii, ceru trupurile celor uciși pentru a le îngropa. Îi răspunseră să se ducă să le ia. Iar el merse împreună cu servitorii săi, escortat de pretorienii tăcuți. Observă că leșurile fuseseră jefuite; cel al Împăratului era străpuns de mai multe răni, cele mai multe făcute după ce murise, pentru că erau deschise, lipsite de sânge. Inelul sigillarius de aur fusese smuls de pe inelarul mâinii drepte. — Nu era nevoie de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel plin de fantezie; începură să se scufunde încet, cu eleganță, abia spre seară, în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor se izbi de maluri. Apoi apele tăcute și mâlul acoperiră corăbiile Împăratului, pentru o mie nouă sute de ani. NOTE ISTORICO-ARHEOLOGICE Capitolul I Caliga. Tip de încălțăminte foarte rezistentă, purtată de sute de mii de cuceritori ce au ajuns la cele mai îndepărtate granițe ale imperiului și reprodusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, totuși, În situațiile grele, buzele mele pronunță instinctiv numele lui Petre, cerându-l În ajutor. Am făcut totul pentru sentimentele pure ale primei iubiri, am rupt din mine școală, patinaj, Îl iubeam nespus de mult. Și În acele seri tăcute și triste, În care așteptarea se dovedea zadarnică, În loc să-l urăsc și să-l alung, Îl iubeam mai tare. Era o obsesie dureroasă, un Început de nebunie. Acum de-abia mă mir cum nu m-a impresionat incultura lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se uită cu ochi fără expresie la invazia noastră neanunțată În teritoriul acela insalubru În care s-au izolat. E o altă lume, alt spațiu, altă climă, alți sori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut, era prea multă lume, vorbeai, și te-ascultau cei mulți, tăcuți, eu Îți priveam doar buzele-n mișcare, le sărutam de mult, cu ochii pierduți. Și umerii puternici ți-i cuprind cu ochii, dar brațele mă dor de parcă iar te strâng, Îți simt suflarea. Mă frâng, orgii și Îngeri cântă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plimbam Într-un grup de colegi pe aleile de la Facultatea de Drept. Mă apucă o disperare profundă că a mai trecut un an și că, iată, nu mai este mult și sărim din studenție Într-o vârstă pragmatică. O colegă tăcută, de care mi-e teamă, se uita insistent la mine. Atunci s-a apropiat cineva pe la spate și i-a acoperit ochii, precum În jocurile Între persoane apropiate; apoi un tânăr a venit În fața ei și, În timp ce ea era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numele meu? Abia atunci observăm atâtea umbre ce ne-nconjoară sub luminile artificiale puternice; ne ridicăm În picioare, mâinile noastre nu s-au mai desprins, sunt foarte mulți cei care ne urmăresc, vin din toate părțile, ocupă spațiul din jur tăcuți, toți au arme de vânătoare În mâini. Iată, cel mai apropiat ține un arc mare pe umeri cu săgețile prinse În tașca de la spate, are un grosolan cuțit vânătoresc la cingătoare; cu dreapta, strunește doi dulăi, două bestii feroce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
hobby și un sport foarte folositor pentru ea. Din camera de interogatoriu, mai apărură încă doi bărbați. Unul din ei era îmbrăcat în costum și Amelia își aminti că îl cunoștea: numele său era Luis Martinez și era un tip tăcut dar cu o privire foarte vie și pătrunzătoare. Celălalt purta o pereche de pantaloni kaki, o cămașă și o geacă subțire. Îi fu prezentat lui Sachs sub numele de Charles Grady, însă ea îl cunoștea destul de bine din vedere; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-l face să tacă. Apoi discutară puțin în șoaptă. Grady nu se putu abține și încercă să forțeze: - Știi pe cineva care obișnuiește să meargă pe acolo? Constable privi sugestiv la Roth, care scutură din cap cu vehemență, și rămase tăcut. - Cum e celula în care stai, Andrew? întrebă procurorul după câteva momente. - Celula mea... - Celula ta de aici, din detenție. - Nu prea îmi pasă de ea. După cum bănuiesc că știi. - Îți garantez că e mai rău la închisoare. Și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
De ce atâtea formalități? întrebă ofensat unul dintre ei. Bell nu-i dădu nicio atenție și verifică din ochi mașinile de pe stradă, trecătorii, ferestrele clădirilor din apropiere. Când fu convins că totul e sigur, fluieră scurt și Luis Martinez, bodyguardul cel tăcut scoase rapid fata din casă și o puse în ambulanță, însoțită de mama ei. Chrissy nu manifesta deocamdată niciunul dintre simptomele otrăvirii, deși era palidă și tremura de teamă. Fata mâncase un baton mentolat care apăruse în mod misterios în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că atât Weir, cât și Constable, primesc pedeapsa meritată pentru ceea ce făcuseră, adică injecția letală. - Nu îți face griji, scumpo, îi spuse el pe când unul din medici îi lua tensiunea, o să te faci bine. Răspunsul veni sub forma unui scâncet tăcut. O privi pe furiș pe mama lui Chrissy, pe fața căreia se citea tandrețea, însă aceasta nu putea masca o furie inimaginabilă față de cea a lui Bell. Detectivul solicită centrala prin stația radio și i se făcu legătura la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
locului cât se putea de repede. - Am pornit, spuse ea închizând telefonul. Se întorsese și o luase la fugă spre ieșire, dar se oprise, revenind la ușa în fața căreia stătuse și o forță. În caz că era ceva. Era complet goală și tăcută, cu excepția hohotului de râs batjocoritor al criminalului, care îi răsuna în minte. După cinci minute se afla deja în Camaro-ul ei, cu pedala de accelarație călcată până la fund. Semaforul de la Strada 23 era în defavoarea ei, dar traficul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mamă? - Cine zice ăla este. - Asta-i bună, șopti Kara. - Ah, l-ai fi iubit pe omul ăsta, Jenny. Știi că l-a cunoscut pe președintele Statelor Unite la un moment dat? Și a jucat ping pong în China. Neobservând plânsul tăcut al fiicei, bătrâna îi povesti Karei și restul filmului „Forrest Gump”, cel la care se uita cu câteva momente înainte. Numele unchiului Karei era Gil, dar în fantezia mamei se numea Tom, probabil după numele vedetei cinematografice, Tom Hanks. Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zice, un teren neutru. Lui Sellitto îi plăcea ideea. Adăugă: - Amelia nu va afla niciodată. Îi spun omului meu să își țină gura. Și așa va face. Știi ce înseamnă pentru ea promovarea asta... - Deci, ce părere ai? Rhyme rămase tăcut preț de o clipă, căutând răspunsul în echipamentul legist din jurul său și apoi în mugurii verzi de primăvară ai copacilor din Central Park. Semnele de pe lemnărie fuseseră șterse și toate daunele incendiului „dispăruseră ca prin farmec”, cum se exprimase Thom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sau cum i-or spune politicienii. E clar că nu e așa. Sunt destul de sigur că, de fapt, detestăm o serie de lucruri unul la celălalt și că, uneori, asta iese la iveală. Din fericire, mai frecventă e atmosfera sporadic tăcută, dar rezonabil pozitivă, care include un amestec de semiceartă și relatare a faptelor mundane, toate punctate de râsetele ocazionale. Cam atât ne apropiem de o seară obișnuită, iar eu am fost ușurat să descopăr când am ajuns acasă seara că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că s-o pot eu păcăli cu obișnuitele clișee de reconfortare. Avea să vadă în scurt timp dincolo de tot ce puteam eu inventa ca să fac lucrurile să pară mai bune decât erau și, pentru că adevărul era la fel de incredibil, am rămas tăcută o clipă sau două. Unde e Ben? am zis în cele din urmă, rugându-mă ca măcar una dintre odraslele mele iubite să fi fost cruțată de umilința de a-și vedea tatăl părăsind cuibul. —E la Holly. Dar știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]