9,918 matches
-
interviul, urmărind ca prin intermediul lor să se lămurească o serie din aspecte prezentate care nu sunt clare. Întrebările suplimentare pot fi adresate după epuizarea tuturor întrebărilor planificate sau în timpul interviului. Acest tip de interviu este avantajos în contextul unor limitări temporale și a lipsei de experiență. Principalul dezavantaj este dat de faptul că persoana intervievată poate considera că este o lipsă de profesionalism citirea întrebărilor. O altă strategie de desfășurare a interviului este dată de direcționarea conversației către problemele de interes
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
ale mâinilor intens necoordonate și precizie redusă, sincinezei mai numeroase și mai intense. Prin probe de motricitate de largă circulație mondia lă am stabilit că ei posedă o ușoară dezorganizare a funcției vizual motorie. Apar dificultăți în organizarea și percepția temporală și a relațiilor spațiale. Datorită acestor particularități elaborarea deprinderilor grafice este îngreuiată în activitățile de tip școlar și manifestă incapacitatea de a se integra cerințelor de viteză și precizie în executarea temelor școlare, ritmul de lucru este încetinit, adesea anarhic
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
ne amintim că nu există un singur fel de vechi. Există vechiul învechit și vechiul mereu nou, perenul atemporal prin valoarea câștigată în efortul de surprindere a esențelor. Așadar înainte de a porni pe un alt drum sau de a fixa temporal începutul unei noi epoci, o via moderna în filosofie, este necesar a zăbovi asupra accepțiunii și dinamicii desfășurate între tradiție și tradiționalism, tocmai în această idee a distincției necesare dintre vechiul învechit și cel mereu actual prin prenenitatea sa. Altfel
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nici o altă filosofie, cea cartesiană prin forța și complexitatea ei contradictorie, a produs același efect pe care Moise l-a obținut lovind cu toiagul în stîncă. Revenind la precizările noastre etimologice, amintim că sensul originar al termenului modern este unul temporal; modo semnifică în latină caracterul recent al unui eveniment; în cecolul VI e. n. cuvîntul modernus era încă neologism (Cassiodorus și Piscianus) încetățenindu-se în final sub formă de modern, ce desemna noutatea unui lucru iar în forma lui negativă vechimea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
imaginarului, la științele oculte și chiar la “magia naturală”. Inamicul principal al creștinătății reformate era fantezia umană. Protestanții și apoi catolicii, prin inchiziție, își propun să cenzureze radical imaginarul și să înlăture seducția naturii. Intelectualii erau încă protejați de puterea temporală, dar cînd frica le va pătrunde în suflete, vor începe singuri să scrie numai ceea ce Biserica vroia să audă. “Cenzura transformase personalitatea”; ) se pierdea obiceiul de a gîndi prin calități, de a raționa deductiv. În secolele ce urmează spiritul european
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cât și pe cei ce l-ar fi putut acuza de o eventuală erezie. Valoarea în sine a metafizicii cartesiene, faptul că ea s-a constituit într-un izvor, nesecat pînă astăzi, pentru doctrinele originate în el, întinderea conceptuală și temporală a câmpului său de acțiune, sunt incontestabile. Acestea sunt motivele pentru care exegeții operelor cartesiene au evitat sau pur și simplu au ignorat considerațiile istorice, raportarea acestor scrieri la condițiile lor de formare și straturile profunde ale gîndirii medievale, care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
noastre în ordine pentru a demonstra, și în acest sens că o descoperire atentă și metodică este infailibilă. Timpul gîndirii nu este o temporalizare a ideilor noastre pentru a le aplica la ceea ce apare, manifestului. Teza conform căreia subiectul este temporal nu semnifică o structură proprie modului de a fi al subiectului ce ar fi dezvăluit de ceea ce apare, de manifestat, ci semnifică mai curînd că el își conduce gîndurile într-o ordine. Raportul exteriorității care este fondat în subiect ca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
semnifică o structură proprie modului de a fi al subiectului ce ar fi dezvăluit de ceea ce apare, de manifestat, ci semnifică mai curînd că el își conduce gîndurile într-o ordine. Raportul exteriorității care este fondat în subiect ca trecere temporală a gîndurilor ține de ordinea descoperirii, adică de cea a deducției care găsește o existență exterioară pentru că ea știe să descopere evenimentele în mod deductiv. Acesta este motivul pentru care afirmația că subiectul este temporal presupune ca el să fie
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fondat în subiect ca trecere temporală a gîndurilor ține de ordinea descoperirii, adică de cea a deducției care găsește o existență exterioară pentru că ea știe să descopere evenimentele în mod deductiv. Acesta este motivul pentru care afirmația că subiectul este temporal presupune ca el să fie substanțial, pentru că dacă subiectul se identifică cu ceea ce el descoperă în mod personal, trebuie desigur ca într-un anume sens, el să aibă în el însuși resursele care să i-o permită, astfel că el
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și diversitatea manifestatului; ele nu se aplică la acesta din urmă decât în temporalizarea lui, adică ele se exercită în mod particular în analogiile experienței, ca punere în ordine a timpului. Această identitate a subiectului care este stăpînită de jocul temporal al categoriilor sale, va fi înțeleasă de Heidegger ca o ultimă tentativă de stăpînire a manifestatului, așa cum Kant a dat sensibilului cel mai mare loc posibil în subiect, fără să fi știut sau fără să fi putut să l determine
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
meșteșug indiferent de scopul lor original estimate și apreciate acum prin ele înselese. 1. Arta creștină - începuturi Arta în general, este rodul unei activități spirituale de contemplare, interpretare și exprimare a realității, activitate care se exercită în genuri specifice numite temporale (literatură, muzică, teatru) sau spațiale (arhitectură, sculp‑ tură, pictură), acestora din urmă alăturându‑se și artele aplicate (miniatură, orfevrărie). Domeniul artei universale cuprinde desigur și arta de inspirație și factură religioasă, în cadrul căreia își află locul arta creștină, arta care
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
manifestat prin intermediul riturilor. Orice sărbătoare religioasă, orice timp liturgic, susține Mircea Eliade constă în reactualizarea unui eveniment sacru ce a avut loc într‑un trecut mitic «la început» astfel, timpul sacru se poate repeta, este o durată reversibilă căci durata temporală a timpului profan poate fi oprită periodic prin inserția timpului sacru manifestat în rituri, iar suma revelațiilor primordiale este constituită din mituri care poves‑ tesc istoria sacră 50. Reprezentarea oricărei istorii sacre se desfășoară de obi‑ cei sub forma unui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
vizual. De-a lungul secolelor și în majoritatea culturilor, poziția centrală a fost folosită pentru a da expresie perceptibilă divinului sau altor forțe supranaturale. Zeul, sfântul, monarhul sălășluiesc deasupra îmbrâncelilor și smuciturilor gloatei învălmășite. Ei se află în afara dimen siunii temporale, imobili, de nezdruncinat. Privind la un astfel de aranjament spațial, se poate observa intuitiv că poziția centrală este unica aflată în repaus în timp ce toate celelalte tind în câte o direcție. În bisericile bizantine, imaginea dominantă a stăpânului divin ocupă centrul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
al mișcării face o concesie centricității prin marcarea centrului de echilibru al tabloului și printr-un cuplu proeminent plasat pe o culme, în atitudinea căruia este comprimată microtema mersului înainte, contrar privitului în urmă. Astfel, în timp ce o acțiune liniară traversează temporal spațiul tabloului, simultaneitatea compoziției centrice își păstrează avatarurile. Simbolismul planului frontal Chiar și atunci când continuitatea în adâncime a ajuns să determine natura spațiului pictural, scurtcircuitul dintre planul frontal și fundal nu este neapărat absent. De exemplu, Poussin caută ca geometria
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
crucii grecești din planul original al lui Bramante pentru catedrala Sf. Petru în crucea latină din forma sa finală este exemplul clasic al unei astfel de combinații. În orice clădire, liniaritatea navei și a colateralelor accentuează circulația în des fășurarea temporală, în timp ce spațiul central, intersecția, este atemporală perceptiv prin suprimarea liniarității vectorilor și simbolic prin oprirea credincioșilor pentru un moment de reculegere. Este adevărat că o încrucișare poate fi o simplă suprapunere a două culoare liniare care se întâlnesc într-un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
hol de intrare, urcând o scară în spirală ș.a.m.d., drumul vizitatorului poate fi la fel de esențial pentru înțelegerea planului unei clădiri, asemenea succesiunii melodice în muzică. În aceasta și constă într-o clădire bună o corespondență între structura succesiunii temporale și aceea a organizării spațiale. De exemplu, când o desfășurare a experienței spațiale ne conduce către punctul culminant al unui loc de excepție, să zicem, o mare sală de recepție situată la un piano nobile, același loc ar putea părea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
132a) suntem impresionați de simetria statică a clădirii. Patru perechi identice de camere pe colț, separate de coridoare înguste, înconjoară rotonda acoperită. De fapt, o vizitare a clădirii reprezintă totuși înainte de orice altceva o experiență de mișcare întrepătrunsă cu dimensiunea temporală (figura 133). Urcăm pe trepte către una dintre cele patru intrări, străbatem coridorul și ajungem în centru (figura 132b). Perceptiv, relația dintre „figură” și „plan” apare răsturnată: în plan, coridoarele nu sunt nimic mai mult decât fundalul care separă cele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fost îndeplinită. Natura și prezența celor două principii compoziționale discutate au fost descrise și argumentate cu exemple. Mai rămân de făcut unele aplicații suplimentare, de pus întrebări, de spulberat îndoieli. Iată, în continuare, o prezentare eterogenă a acestor probleme. Compoziția temporală Compoziția nu se limitează la operele de artă statice. Ea ar trebui să existe și acolo unde există mișcare. În picturi și sculpturi, centrul de echilibru este situat la locul său, iar dispunerea formelor în jurul său rămâne neschimbată. O situație
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de colo colo, percepe de asemenea și situația spațială cu caracter nemijlocit cuprinsă în imaginea sa în orice moment, camera în care se află și chiar și locul precis din acea cameră. Acest fapt transformă experiența arhitecturală într-o succesiune temporală, dar una nu doar arbitrară sau subiectivă, cum este în cazul sculpturii privite din diferite părți sau al picturii analizate de privirea în mișcare. Mai degrabă schița multor clădiri prevede succesiunea imaginilor ca un aspect esențial al compoziției sale. Aceasta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
următoare. Trecerea printre oricare doi astfel de centri poate fi considerată nestructurată atunci când are sens doar prin referire la structura care o precedă și la cea care o urmează, asemenea unui „ton de trecere” în muzică. Compoziția alcătuită din secvențe temporale nu poate fi totuși descrisă doar ca desfășurare de acute compuse static, legate prin elemente tranzitorii. O astfel de abordare ar omite adevărata natură a compoziției temporale, interesate mai degrabă de evenimente decât de imagini imobile. Am putea compara experiența
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o urmează, asemenea unui „ton de trecere” în muzică. Compoziția alcătuită din secvențe temporale nu poate fi totuși descrisă doar ca desfășurare de acute compuse static, legate prin elemente tranzitorii. O astfel de abordare ar omite adevărata natură a compoziției temporale, interesate mai degrabă de evenimente decât de imagini imobile. Am putea compara experiența arhitectonică cu cea a unui rulou oriental. Și acolo, ca și în arhitectură, privitorul trebuie să fie conștient de totalitatea spațială a întregii opere dacă dorește să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mult pe acțiune ca și pe etapele povestirii, dar acțiunea vizuală este mai ușor de privit decât de descris. În sensul cel mai abstract este vorba de procese dinamice asemenea crescendoului sau diminuendoului, extensiei sau contracției. Este în natura secvențelor temporale ca principiul excentric al vectorilor care se deplasează într-o direcție dată să domine structura. Centricitatea care consolidează opera în ansamblu, ca și episoadele sale, riscă să fie depășită de cursul acțiunii. Acest flux al întregii compoziții dinamizează complexele centrice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
evenimentelor, precum rocile din mijlocul râului, sau le preschimbă în entități evolutive, care ies la iveală cu întreaga lor putere, fiind lăsate mai apoi în urmă. În arhitectură, compoziția stabilă și atemporală a clădirii este revelată în propria-i dimensiune temporală de vizitatorul care se mișcă prin ea. În cazul ruloului pictural, privitorul stă liniștit, dar introduce acțiunea temporală, punând opera în mișcare. Această scrutare a unei acțiuni din poziția avantajoasă a unui punct stabil de observație devine și mai explicită
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lor putere, fiind lăsate mai apoi în urmă. În arhitectură, compoziția stabilă și atemporală a clădirii este revelată în propria-i dimensiune temporală de vizitatorul care se mișcă prin ea. În cazul ruloului pictural, privitorul stă liniștit, dar introduce acțiunea temporală, punând opera în mișcare. Această scrutare a unei acțiuni din poziția avantajoasă a unui punct stabil de observație devine și mai explicită dacă acțiunea vizuală este încadrată, așa cum se întâmplă pe scenă, sau mai sensibilă, ca în proiecția de film
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arată că la anumite produse s-au realizat costuri mai mari sau mai mici decât cele bugetare, managerul le va lua sub control. Lucrările de specialitate dezvoltă ideea existenței a trei criterii de identificare a bugetelor, și anume: a) criteriul temporal, conform căruia se formează trei tipuri de bugete: *Bugete previzionale, în care estimările se prezintă pentru o perioadă de timp mai mare (5 ani); *Bugete ale exercițiului, prin care se transpun anual prevederile din bugetele previzionale; *Bugete operaționale, în care
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]