18,899 matches
-
ei. V CE SE FĂCUSE MONSTRUL VERDE Nu s-a putut ști niciodată. {EminescuOpVIII 593} O ALEGORIE VECHE ȘI PURUREA NOUĂ [Criticon, III, 4, de Balthasar Gracian] [ARGUMENT] La 1794 mitropolitul Moldovei, Iacov, puse să se traducă și să se tipărească o carte numită Critil și Andronius. Câteva părți din ea s-au tipărit în adevăr, se vede însă că lipsa de mijloace ori alte împrejurări or fi împiedecat urmarea lucrării. Această scriere nu era alt decât Criticon al vechiului autor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
EminescuOpVIII 593} O ALEGORIE VECHE ȘI PURUREA NOUĂ [Criticon, III, 4, de Balthasar Gracian] [ARGUMENT] La 1794 mitropolitul Moldovei, Iacov, puse să se traducă și să se tipărească o carte numită Critil și Andronius. Câteva părți din ea s-au tipărit în adevăr, se vede însă că lipsa de mijloace ori alte împrejurări or fi împiedecat urmarea lucrării. Această scriere nu era alt decât Criticon al vechiului autor spaniol Baltazar Garcian: În acel Criticon se găsește însă o istorie de o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
destinațiunea lui - din trăsurile lui trebuie să privească un chin ce-l consumă. Chiar în Hamlet, când tace, trebuie să stea dinainte-ne un om ideal, însă înfrînt în sine, a cărui perversă direcțiune a sufletului să lase urme adânc tipărite în fața sa. Din masca lui Faust trebuie să credem că el, din toată cugetarea lui, din toată adâncirea în științe, n-a câștigat alta nimica decât desperarea de-a ști într-adevăr ceva. Această aspră dezbinare din spirit trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va cita vorbe fără idee și 930 {EminescuOpXIV 931} fără însămnătatea pe cari spiritul său le adoră și le erige în idoli; ele se deosebesc de idolii săpați cu dalta în lemn sau în piatră numai prin împrejurarea că sânt tipărite cu cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au perindat în cursul secolelor cată a se considera ca un singur om care trăiește pururea și învață pururea. (Pascal) [FRAGMENTE ISTORICE] ["POPORUL TRACIC.. "] 2257
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
El a considerat arca lui Noe ca fiind o prefigurare simbolică a templului creștin (15). Ulterior, ideea va fi vehiculată de diverse interpretări mistico-alegorice medievale (22) și de texte bisericești, inclusiv de un „Molitvelnic, izvodit din slovenie pre limba rumâniască”, tipărit în 1689 : „Doamne dumnezeu, atoatețiitoriule ! tu arătași corabia în chipul besearecii, între [= către] direptul și ugodnicul [= supusul] tău Noe” (16, p. 286). în Biblie, arca lui Noe este desemnată prin cuvântul ebraic tebah = „ladă, cutie”. În limba latină, el a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
remarcat faptul că, deși hrisoavele respective sunt scrise în slavonă, cuvin- tele paltin și jugastru sunt scrise în limba română. în secolul al XVII-lea, cuvântul paltin mai apare și în alt tip de texte. Printre acestea, Biblia de la București, tipărită în 1688 („Și luo Iacov toiag [...] de nuc și de paltin”, Facerea, XXX, 37), și Istorie cé veche și de multe feluri a marelui învățătoru Irodot de la cetatea Alicarnasiei, manuscris din 1816 găsit de Nicolae Iorga la Mănăstirea Coșula. Este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lexicul românesc termenul solomonar sunt secolele XVII-XVIII (probabil în Ardeal), epocă pe care putem risca să o limităm la perioada cca 1650 - cca 1750. Argu- mentele pe care se bazează ipoteza mea sunt următoarele : 1. în Pravila lui Matei Basarab, tipărită la Târgoviște în anul 1652, se fac referiri și la vrăjitori populari cu puteri meteorologice. Ei sunt numiți în text „gonitori de nori” (57, p. 306). Dacă la jumătatea secolului al XVII-lea s-ar fi înțeles prin „gonitori de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
punct de plecare dicționarul rămas în manuscris al lui Samuil Micu, dar fiind o operă colectivă a mai multor reprezentanți ai Școlii Ardelene (Samuil Micu, Petru Maior ș.a.), așa-numitul „Lexicon de la Buda” (Lesiconu Romănescu - Lătinescu - Ungurescu - Nemțescu...) a fost tipărit la tipografia Universității din Buda, în anul 1825. De data aceasta, termenul românesc șolomonariu a beneficiat de echivalări în toate celelalte trei limbi : latină (imbricitor), maghiară (garabantzás deák) și germană (der Wattermacher, Wettertreiber, Lumpenmann) (98, p. 654). Anul tipăririi Lexiconului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care am vorbit ? Un răspuns cert și argumentat este, deocamdată, imposibil de dat, având în vedere sărăcia informațiilor pe care le deținem privind această problemă. Câteva comentarii și-ar putea totuși dovedi utilitatea. Pravila lui Matei Basarab sau îndreptarea legii, tipărită la Târgoviște în anul 1652, cuprinde și texte prin care sunt înfierate diferite tipuri de vrăjitori. Aici se fac referiri și la vrăjitori cu puteri 264 Ordine și Haos meteorologice. Iată pasajul care mă interesează : „Carii urmează obiceaiurile păgânilor și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 45). Prevederile Canonului 61 al Sinodului trullan se regăsesc simplificate într-un nomocanon (colecție de legi și canoane) numit Pidalion sau Kârma Korabiei, înțelese a Katoliceștei și apostoleștei Biserici a Ortodocșilor. Acesta a fost tradus din grecește, prelucrat și tipărit de mitropolitul Veniamin, la Mănăstirea Neamț, în anul 1844. „Descântătorii - se spune în Pidalion -, fermecătorii, maghii, purtătorii de urși, izgonitorii de nori, bârfitorii, vrăjitorii și matematicii [181] să se lepede de biserică” (52). Dacă prin „[iz]gonitor de nori” s-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-VI) episcopi ai Tomisului și mitropoliți din Scythia Minor „participau activ la sinoadele ecumenice și locale din cadrul Imperiului Bizantin” (37, pp. 28, 99). De altfel, prevederi similare vor face ulterior obiectul unor texte cuprinse în literatura juridică (Pravile), redactate și tipărite în Țările Române începând din secolul al XVII-lea (186). Nu este locul aici să inventariez toate tipurile de amulete, talismane, baiere, răvașe de leac, filactere, avgare etc., cunoscute și folosite de români în diferite scopuri magice. Amintesc textele- -amulete
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
diferit. Deși scenariul original este același, prota- gonistul este în acest caz „sfântul militar”. Aparent o umilă victimă a balaurului, fecioara își păstrează însă/ încă prerogativele magice. Iată rezumată această legendă, cu pasaje extrase din Viețile sfinților pe luna aprilie, tipărită la Mănăstirea Neamț în 1834. În Palestina, lângă o cetate, un balaur fioros își face lăcaș într-un iezer (sau într-o grotă), terorizând populația și devorând oamenii și animalele care se apropiau. Pentru a potoli furia distructivă a monstrului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
multe dintre Mineele bizantine și chiar postbizantine (45, p. 217), precum și Viețile sfinților (cu excepția celor târzii) nu includeau acest episod apocrif printre minunile săvârșite de Sf. Gheorghe. Consultând mai multe Minee pe luna aprilie (printre care un text din 1854, tipărit de Andrei Șaguna), folcloristul Atanasie M. Marienescu era îndreptățit să scrie, în 1874, următoarele : Ce mi-a venit curios, e aceea că în mai multe biserice am văzut icoana lui Sf. Gheorghe cum el e pe cal și cu sulița
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Să trăiască vinul, Vinul și pelinul, Cât îi el de bun, Te face nebun. (Vasile Alecsandri) într-un manuscris din 1799, „frunza de pelin alb”, opărită cu oțet, se recomandă la „durere de cap”, iar în învățătură pentru multe meșteșuguri, tipărită în 1806, cataplasma din frunză de pelin pisată se prescrie „pentru durere de ochi” (131, pp. 354-356). Revenind la incantatores moldoveni, Moshe Idel a asociat tehnicile extatice raportate în 1646-1648 de misionarul catolic în Moldova Marcus Bandinus (127, p. CLVII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru aceleași efecte pentru care era utilizat în cadrul medicinei populare românești : toate părțile plantei (rădăcină, tulpină, flori, capsule, semințe) sunt folosite (decoct, infuzie, macerare în vin etc.) ca sedative, analgezice, somnifere, aneste zice ș.a. (17, p. 142). într-un Calendar tipărit la Iași în 1785, cuprinzând „doftoriile cele cu lesnire și fără de cheltuială ce se găsesc pe la casele celor săraci, ca să le folosească la vremea boalelor lor”, se recomandă : „[Pentru ca] să doarmă omul : să iei flori roșii de mac și să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
strivit de vorbele autentice ale lui Tudor, ne acuză în n-rul de miercuri c-am fi citat fals pasajul din arzmazarul cătră Poartă. Îi dăm foii guvernamentale cea mai formală dezmințire în privirea aceasta. Noi am citat exact după cartea tipărită de chiar adiutantul lui Tudor, carte asupra veracității căreia n-am avut nici o cauză de-a ne îndoi. O luptă pentru autenticitatea izvoarelor e o luptă de vorbe. Însemnările autentice ale unui contimporan și confident de toate zilele a lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rusiei față cu tânărul stat de la Dunărea de Jos. Se știe că ministrul Boerescu era suspectat ca partizan mascat, ba chiar mituit, al politicei orientale vieneze. Cea mai nejustificată imputare ce se putea face. Din contra, Boerescu, care compusese memorandul tipărit în Paris asupra anteproiectului, întîia și cea mai însemnată scriere polemică în contra pretențiunilor austriace, consideră influința Austro-Ungariei ca răul cel mai mic dintre două rele. Ba părerea aceasta a sa concorda atât de mult cu vederile primului ministru, Brătianu, încît
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de milioane ale venitului anual al statului se plătesc de cătră acelaș pământ și de cătră aceeași muncă. Și nu numai dările. Literile așezate în șir de zățarul foii liberale sunt plătite cu fire de grâu; hârtia pe care se tipărește, condeiul cu care se scriu articolele asemenea. Cine plătește în ultima linie toate acestea decât producțiunea, adecă țăranul și proprietarul? Oare samsarul care caută grâu, grânarul care-l cumpără, corabia care-l transportă, comisionarul care-l primește, toți aceștia, cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de milioane ale venitului anual al statului se plătesc de cătră acelaș pământ și de cătră aceeași muncă. Și nu numai dările. Literile așezate în șir de zățarul foii liberale sunt plătite cu fire de grâu; hârtia pe care se tipărește, condeiul cu care se scriu articolele asemenea. Cine plătește în ultima linie toate acestea decât producțiunea, adecă țăranul și proprietarul? Oare samsarul care caută grâu, grânarul care-l cumpără, corabia care-l transportă, comisionarul care-l primește, toți aceștia, cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
El descrie curăția și frumusețea limbei vorbite în Maramureș și viața neatârnată a românilor de acolo, ne dă legenda fondării Moldovei și a Țării Românești, constată iden [ti ]tatea de origine și limbă a poporului. În același timp cărțile bisericești, tipărite în Ardeal, în Moldova, în Țara Românească, opresc procesul de diversificare și de dialectizare a graiului viu; acesta primește prin cărți o normă unitară în rostire și în scriere, căci, printr-un instinct fericit, traducătorii și scriitorii originali aleg ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fie în curând întrecută de cifra mortalității. La 1859 mureau 57 de oameni și se nășteau 100; de atunci încoace mortalitatea s-a suit la 79, la 95, la 100, la 121 procente chiar. Aceste sunt lucruri cunoscute de toată lumea, tipărite în cărți și gazete; numai "Romînul" găsește că populația s-a-nmulțit și s-a îmbogățit. 197 {EminescuOpXIII 198} S-a îmbogățit într-un mod curios. Ne aducem aminte de "expunerea situațiunii" pe 1879 publicată de prefectul de Bacău, d. A. Vidrașcu. La
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de răul nostru? Nu credem. Dar, pentru a ne întoarce la cazul nostru, orice delict, fie de natură privată, fie de natură publică, care se consumă și se comite prin presă nu poate veni decât înaintea Curții cu Jurați. Cuvântul tipărit, iată termenul de căpetenie. Cuvântul tipărit se judecă de Curtea cu Jurați. D. Ciurcu a afirmat ceva prin cuvânt tipărit. D. Ciurcu vine înaintea juraților. Daca jurații vor judeca că afirmarea d-sale tipărită e o calomnie, că această aserțiune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Carp au respins declinarea de competență și a ordonat examenul de fond; singur d. A. Eustatiu a fost, din contra, de părere a se admite escepțiunea de incompetență. Știm că românii au libertatea de a gândi, a vorbi, a scrie, a tipări orice doresc; libertate garantată prin Constituție. Pentru ceea ce gândim și credem, pentru ceea ce zicem nu ne - așteaptă rugul inchiziției, pentru ceea ce tipărim nu ne - așteaptă revocare cu de-a sila, cum i s-a impus lui Galilei. Se poate oare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se admite escepțiunea de incompetență. Știm că românii au libertatea de a gândi, a vorbi, a scrie, a tipări orice doresc; libertate garantată prin Constituție. Pentru ceea ce gândim și credem, pentru ceea ce zicem nu ne - așteaptă rugul inchiziției, pentru ceea ce tipărim nu ne - așteaptă revocare cu de-a sila, cum i s-a impus lui Galilei. Se poate oare pretinde că o aserțiune tipărită cauzează cuiva o pagubă materială legitimă? Daca aserțiunea e adevărată, adevărul n-are, nu poate avea pedeapsă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ai presei; dar datori suntem a menține înțelesul pe care Constituția 'l are. Dar ne convine această libertate, dar nu ne convine - nu aceasta e în cestiune. Pe cât timp Constituțiunea zice așa și nu altfel, pe cât timp judecata asupra cuvântului tipărit în anume condiții aparține juraților nu putem admite nici din cauză de oportunitate, nici prin esplicațiuni subtile competența altor judecători. Dar - se zice - presa noastră abuzează; ea nu se mulțumește numai cu combaterea personalității publice, atinge viața privată a oamenilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]