5,883 matches
-
ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau; troițele cu capul Atâtor sfinți uitați ne făceau semn. Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura, Ne-am dus — păgâni grăbiți — spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
clipa următoare, am dat înapoi. Am simțit că mi-ar lipsi un "medicament". 49. De la doctorul Luca a aflat tânărul custode că grădina, clădirea și biblioteca au aparținut, cândva, unui negustor care a trăit, mulți ani, pe picior mare, cu trăsură la scară și cu o droaie de servitori. Negustorul avea o manie, strângea pendule de toate formele și mărimile. Când și-a format o colecție, de care era mândru, a vrut ca pendulele să aibă cifre fosforescente și semnele zodiacelor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu un bilet pe care scria ce marfă trebuia să mi se dea. Alte imagini din acele săptămâni în care am locuit la "unchiul George" nu găsesc în memoria mea. Calea Victoriei unde, după-amiaza, aș fi putut să văd, cu siguranță, trăsuri elegante în care se plimbau domni cu joben și cucoane în mătăsuri, ar fi fost pentru altul, în locul meu, un punct de atracție. La fel, pozele de la cinematografe, reclamele, tramvaiele, ceasurile publice. Dar, fie că "unchiul George" mi-a interzis
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că avem și tradiții proaste, de care ar trebui să ne debarasăm. Și era normal ca, într-o zi, carele trase de boi, ca în tablourile lui Grigorescu, să dispară, iar căruțele trase de cai să devină la fel de rare ca trăsurile cu care se plimbă, vara, excursioniștii în stațiunile balneare. Atunci, unde e, azi, locul meu? M-am dus cu o strângere de inimă la Lisa, prima oară, după ce au murit și mama și sora mea. Ceea ce n-am prevăzut a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
României în război. În zilele următoare, au început să plece pe front flăcăii și bărbații tineri din sat. Întors, toamna, în București, n-am observat schimbări importante, provocate de război în atmosfera orașului. Cucoanele își etalau toaletele de toamnă, iar trăsurile treceau pe Calea Victoriei ca în vremurile normale. În schimb, mă apropiam de o perioadă fără de care viața de licean ar fi rămas, mai departe, anostă. De data aceasta, n-am mai mers la internat. M-am despărțit de ceilalți patru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da’ ce, mă? Aștepți să trimit trăsura după tine? M-am lovit ieri la piciorul rănit și abia acum am reușit să mă ridic de pe laiță. Ce picior? Ce rănit? Să zici mersî că nu ți-o rămas ciolanele pe câmpurile necuprinsei Uniuni Sovietice. Cred că ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
or vinovați de vreo greșeală, adaugă naratorul. După primirea loviturilor stabilite, trapa s a ri dicat în sus și odată cu ea. și victima, când ministrul cu rev erențe, a preluato, i-a oferit iar brațul și a petrecut-o la trăsura care o aștepta, unde i a sărutat mâna la... despărțirea de ea. Firește, politețea rusească a fost suficientă ca poeta să nu mai rămână multă vreme la Petersburg. Se zice de către același Rosetti că și poetul Pușkin ar fi avut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ținut de un evreu botezat la ortodoxism. De la consul căpătară și alte multe informații: cheltuielile de trai la Iași erau cam aceleași, ca și cele de la București; casele bune dar puține de închiriat; de aceea și chiriile erau foarte mari; trăsurile erau indispensabile pentru că drumurile erau foarte vechi; din aceleași cauze și nevoia de servitori; alimentele erau foarte ieftine.” Alte constatări personale. Orașul progresase. Str ăzile nu mai erau pavate ca mai înainte, cu scânduri. Avea vreo 70 de biserici. Clima
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Iași ca să-l fac să rîdă deoarece nu mai rîsese de cînd intrase În România, n-a rîs. N-a Înțeles nimic, cum adică să Întîrzie o revoluție o oră, ce, e tren, nu vedea poanta, cînd la ei nici măcar trăsura nu Întîrzia o oră În urmă cu o sută de ani, așa că m-am lăsat păgubaș. N-avea rost. Trebuia să evadez dintr-o asemenea lume perfectă. Am Încercat cu artele plastice, cu plastilina, cu muzica, cu psihiatria, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit, Leana plecase mai devreme, dispăruse fără ca nimeni să prindă de veste. Poate o aștepta vreo trăsură, pe una din străzile vecine, și se făcea nevăzută. Căci nici unul din toți cei care își puseseră ochii pe ea, și care, uneori văzând că nu se reîntoarce în grădină, porniseră s-o caute pe străzi, nici unul nu izbutise vreodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și că nu are de făcut altceva decât să ceară clienților să elibereze cecurile pe numele lui. Nu știu ce-a crezut și cât a crezut acest Dragomir. Îți repet ce mi-a spus ea: că s-a suit în trăsură cu vreo patru-cinci lucrări - acesta era, ne-a asigurat, singurul tablou, restul, sculptură - și s-a dus la câteva adrese, de oameni cu stare, dar nu colecționari de meserie. Și, evident, prețurile erau atât de derizorii, încît n-a avut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O, Îi ține trena cînd merge și-i deschide ușa la trăsură și o conduce la cameră. E ceva ca un paj, cred. — Și ce-i zice tîrfei? — Orice-i trece prin cap, atîta timp cît e politicoasă. — DĂ-mi un exemplu, frățioare. — PĂi, de pildă: „Ei, domniță, trebuie să fie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lua dimineața cu birja de acasă și seara o aducea înapoi. Numai ce o auzeai pe Didina - că așa o cheamă, Didina: „Georgele! Diseară am să mai întârzii. Avem multă treabă și patronul o spus că ne aduce acasă cu trăsura pe toate fetele. Pe mine mă aduce ultima. Culcă-te, nu mă aștepta.” Si Georgel n-o aștepta. Dacă fata avea atâta treabă de ajungea acasă pe la miezul nopții, ce să-i faci?! Pâcule! Asta prea miroase a minciună - l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dacii că luptători, figuri de țărani, siluete feminine cu opaițe, copii, steagul dacilor, cetăți dacice din piatră și nuiele, sugerând nașterea poporului român. Caii i am modelat în mod deosebit. Când eram studentă la București stăteam și priveam deseori caii trăsurilor, observându-le mișcarea. Am facut mai multe proiecte de monumente dar majoritatea au rămas la nivel de proiect, din motive financiare. Dintre lucrările cu tema istorică amintesc: Lupta de la Podul Înalt , 1907, Gvadriga Victoriei, compozițiile pentru monumentul de la Pașcani. I.
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
Țobei, spre Hamat, cînd s-a dus să-și așeze stăpînirea peste rîul Eufratului. 4. David i-a luat o mie de cară, șapte mii de călăreți, și două zeci de mii de pedestrași; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri, și n-a păstrat decît o sută de cară. 5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Țobei, și David a bătut douăzeci și două de mii de Sirieni. 6. David a pus o strajă de oști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
dacii că luptători, figuri de țărani, siluete feminine cu opaițe, copii, steagul dacilor, cetăți dacice din piatră și nuiele, sugerând nașterea poporului român. Caii i am modelat în mod deosebit. Când eram studentă la București stăteam și priveam deseori caii trăsurilor, observându-le mișcarea. Am facut mai multe proiecte de monumente dar majoritatea au rămas la nivel de proiect, din motive financiare. Dintre lucrările cu tema istorică amintesc: Lupta de la Podul Înalt , 1907, Gvadriga Victoriei, compozițiile pentru monumentul de la Pașcani. I.
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
pentru un cavaler! Te aștept. Până În Piața Unirii, Gruia aproape că a alergat. Când a ajuns, s-a oprit să privească asupra gloatei de birjari care la acel ceas nu prea erau căutați... Omule, privește colo, lângă statuia lui Cuza. Trăsura arată bine, dar cel mai frumos este calul. Un sur rotat și cu un harnașament de zile mari. Pe capră stă țeapăn birjarul, care pare un tip curățel” - l-a dădăcit gândul de veghe. „Fie după voia ta, vecine” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În câteva clipe, a fost lângă birjar. Acesta și-a ridicat pălăria, În semn de salut, Întrebând: ― Unde dorește domnul să meargă? ― La Maternitate. ― La Maternitate mergem, stimate domn. Urcați! Hai, surule!... După ce tustrei se aflau așezați comod pe pernele trăsurii, Gruia a precizat destinația, cu rugămintea: ― La pas, vă rog. ― La pas mergem, domnule... Maria, cu Tudor pe brațe și cu capul lăsat pe umărul lui Gruia, gungurea ca altădată: ― Dragule drag. Am ajuns să avem bucuria de a ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
va Întâmpla, iubitule? M-ai făcut curioasă. ― Vom descoperi elixirul tinereții veșnice! Și atunci, ține-te viață! - a continuat Gruia dialogul, lipindu-și obrazul de al ei cu toată căldura din suflet... Cu scârțâit de roți și leagăn de arcuri, trăsura Înainta pe ulița Muzelor, devenită sub „bolșăvici” - vorba cercetașului Toaibă - strada Neculai și nu Nicolae Bălcescu. La capăt de drum, birjarul a oprit calul și a rostit, ca pentru el: ― Am ajuns cu bine. Să fie ceasul cel bun, acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așezăm de-a dreapta Tatălui, cum spune Sfânta Scriptură - a propus Despina râzând. Maria cu Tudorel și Gruia s-au așezat strategic, pe latura unde În apropiere se afla un pătuc de copil. În acest timp, s-a auzit huruit de trăsură. ― Aista-i nenea Mitru. Merg să-l ajut să descarce bunătățile, ca să-i dea drumul birjarului - a anunțat Elena, dispărând pe ușă... Într-un sfert de ceas, l-a adus și pe nenea Mitru, mai mult pe sus. ― Uitați-vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
simțit așezați comod birjarul a Întrebat: ― Sper că domnul profesor doctor Împreună cu distinsa sa familie, locuiește tot În Copou. ― Întocmai, jupâne - a răspuns Nicu, Întrebându-se de unde Îl cunoaște birjarul și cum a aflat unde locuiește. În leagănatul moale al trăsurii, Despina a remacat: ― Tati, te simt cam trist. De ce? ― Nu sunt trist, Despi. M-au copleșit amintirile anilor de Infern, readuși În fața noastră de cei doi „frați” de suferință... Mami poate să-ți povestească pe Îndelete calvarul trăit de noi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anii, fiindcă la această lecție am cam lipsit. Așa că... Pe mâine! Noapte bună!... Nenea Mitru i-a condus la birjă. După ce totul a fost cum trebuie, s-a Întors. S-a apropiat de Nicu. ― Poate era bine să aduc două trăsuri. Una și pentru dumneavoastră. ― Mulțumim, nene Mitrule, dar câțiva pași până acasă ne vor face bine. Acum se cade să părăsim și noi baricadele. Vă mulțumim din suflet pentru ospitalitate. Noapte bună, dragilor - a vorbit Nicu. ― Noapte bună și tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uita, Nicule, că am fost cercetaș și nu unul de duzină. Individul și-a luat tălpășița Îndată ce birjele au pornit, avându-vă pe voi la „bord”. Deci și-a notat În minte pe fiecare din cei ce au urcat În trăsuri. Pe care sigur Îi cunoaște. Că pe tata Toader și pe mama Maranda nu-i știe, nu-i nimic. I-a trecut la capitolul: „Și Încă două persoane, În vârstă - bărbat și femeie -necunoscute”. ― Atunci s-ar putea ca și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul. ― Dacă ați ști ce am avut de tras din cauza aistora... - a intervenit tata Toader. ― Uite că nu știu, frate - a sărit Petrică de la locul lui. ― Apoi, când să ți-o mai spun și pe aiasta? ― Uite, mâine luăm o trăsură și plecăm hai-hui. Pe drum, am să-ți ascult povestea... Acum, Însă, hai să-l lăsăm pe Nicu să se ducă acasă. Un bob zăbavă - i-a rugat Nicu și a ieșit pe hol. Nenea Mitru ședea pe un scaun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]