6,447 matches
-
batalionul 22 Grăniceri din Debrețin, sub comanda locotenentului Ákosi, au intrat în localitate la 9 septembrie. Primele victime au fost câțiva copii care păzeau vitele la păscut. Cadavrele copiilor au fost descoperite ulterior pe izlazul comunal. După ocuparea satului, militarii unguri au dezlănțuit măcelul. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitralieră, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. Au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei. Versiunea oficială
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
alți localnici. Această relatare este un fals, întrucât există dovezi care atestă că masacrul a fost premeditat, armata horthystă abătându-se din marșul său pentru a-i ataca pe românii din sat. Versiunea maghiară este infirmată și de un general ungur, care a intervenit în ultimul moment, diminuând dimensiunea dezastrului și mustrându-l pe locotenentul Ákosi, declarând textual: În fiecare an la 9 septembrie, sătenii din Treznea comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora. Cea mai îngrozitoare atrocitate
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
cea de la Ip, localitate din județul Sălaj, la 45 km de Zalău. Modul în care s-a desfășurat acest masacru a fost stabilit în proces, la 13 martie 1946, de Tribunalul Poporului din Cluj. Sub pretextul răzbunării a doi militari unguri omorîți într-o explozie care se produsese în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Zoltán Vasvári a plecat la 13 septembrie 1940 din Nușfalău, unde se afla cantonat, și s-a îndreptat cu
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
lună. Locotenentul Vasvári a sosit la Ip în noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 23.00. Soldații, împreună cu câțiva etnici maghiari civili, au început să vâneze casele românilor. Aceștia erau treziți din somn și uciși cu cruzime. Localnicii unguri erau folosiți pentru a indica gospodăriile românești. A doua zi dimineața, din ordinul locotenentului, mai mulți localnici au fost puși să sape o groapă în cimitirul satului, iar alți săteni au fost scoși cu căruțele și au mers din casă
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
și transporta cadavrele la cimitir. În fiecare an, la 14 septembrie, sătenii din Ip comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora. Fără a mai exista și în acest caz vreun motiv de represalii, o companie de militari unguri neidentificați, conduși de doi ofițeri, a intrat, în dimineața zilei de 15 septembrie, în satul Cerișa, județul Sălaj. Date despre masacru sunt conținute în aceeași sentință emisă în 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj. Soldații neidentificați au adunat din localitate
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
12 dintre au fost închiși într-o căsuță de lemn și împușcați de soldații maghiari care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. Masacrul a avut loc în jurul orei 15. În noaptea următoare, militarii unguri au dat foc satului. Au ars circa 300 de case. Cadavrele intrate în putrefacție au fost îngropate la două săptămâni după comiterea crimelor, când localnicii, evacuați de autorități, au revenit la gospodăriile lor. După ocuparea Ardealului de Nord în toamna
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
de război a fost preluată de Curtea de Apel Cluj (1946 - 1952). Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord și succesoarele sale au condamnat 481 de persoane (găsite vinovate pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității): 370 unguri, 83 germani, 26 români și 2 evrei. Tribunalul din Cluj a decis 100 de condamnări la moarte, 163 de condamnări la închisoare pe viață și alte sentințe. Majoritatea acuzaților au fost judecați în contumacie și nu și-au ispășit pedeapsa
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
Au devastat, profanat și dărâmat din temelii biserici românești - mai ales în ținuturile locuite de secui -, au jefuit și incendiat casele românilor ori au torturat și ucis "oláhok" ("vlahi"). Au fost însă, ce-i drept în puține cazuri, și localnici unguri care s-au implicat în salvarea unor familii de români. Printre aceștia este cunoscut cazul lui Iosif Gáll, care a salvat de la moarte mai mulți ardeleni în timpul masacrului de la Treznea. O mărturie în acest sens este și aceea a lui
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
cum ar fi cele de la Șirioara, Cuzdrioara sau Moldovenești nu aparțineau țării lui Gelou. Gelou apare de mai multe ori în Gesta Hungarorum cu titulatura de "dux". Acest fragment din Gesta Hungarorum povestește pe scurt, cucerirea voievodatului lui Gelou de unguri: "Tuhutum, tatăl lui Horca, un om șiret, a prins de veste de la locuitori despre bunătatea 'țării de dincolo de păduri' unde stăpânea un blac, anume Gelou... Și s-au luptat cu înverșunare și fură învinși ostașii ducelui Gelou și mulți dintre
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
etnonimul sciți pentru a s referi la slavii răsăriteni. Între secolele I AD și al IX-lea, regiunea a fost locuită vremelnic sau tranzitată de diverse popoare germanice, iranice și turcice, între care cele mai cunoscute goții, hunii, avarii și ungurii. Deși unele dintre aceste populații i-au subjugat pe slavii așezați în zonele sus-numite, cuceritorii au lăsat puține urme durabile. În această perioadă, mult mai importantă a fost expansiunea slavilor în regiune. Ei se ocupau cu agricultura, albinăritul, dar și
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În lucrarea "Gesta Hungarorum" a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi nationalitatea populatiei din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
o serie de ofensive ce au respins forțele franceze ce traversau râul Rin. Între 10-17 octombrie, generalul Ungariei, Contele Andrei Hadik, a servit în armata austriacă, executând acțiuni faimoase. Când regele prusac mărșăluia spre sud cu armatele sale puternice, generalul ungur, pe neașteptate, cu cei 5000 de soldați hussari au înconjurat Prusia și au ocupat capitala lor, Berlinul, într-o noapte. Orașul a fost cruțat în urma unei negocieri prin care prusacii au plătit 200 000 de taleri. Când regele Frederic a
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
e pe gratis. Scoțienii: Glume despre acei purtători de kilturi, vicleni și încăpățânați, care nu își refuză nimic pentru a economisi câțiva penny. Rușii: Somalezii sunt văzuți ca slabi și înfometați. Albanezii sunt văzuți nu prea dezvoltați tehnologic în timpul comunismului. Ungurii sunt văzuți ca mândri, dar naivi. Ungurul stereotipic este numit Ianoș și, de obicei, este însoțit de un român numit Ion. De asemenea, există o serie de glume care fac referire la rivalitatea dintre cele două popoare vecine. O particularitate
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
purtători de kilturi, vicleni și încăpățânați, care nu își refuză nimic pentru a economisi câțiva penny. Rușii: Somalezii sunt văzuți ca slabi și înfometați. Albanezii sunt văzuți nu prea dezvoltați tehnologic în timpul comunismului. Ungurii sunt văzuți ca mândri, dar naivi. Ungurul stereotipic este numit Ianoș și, de obicei, este însoțit de un român numit Ion. De asemenea, există o serie de glume care fac referire la rivalitatea dintre cele două popoare vecine. O particularitate a umorului românesc este că pe lângă glumele
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
în rândul opiniei publice internaționale, iar în 1892 a fost tipărită în cinci limbi de circulație europeană. Prin acest document, bazat pe legile și datele statistice oficiale ale statului maghiar erau evocate autonomia națională, federalismul și separarea românilor și a ungurilor din punct de vedere politic, astfel încât fiecare să aibă propriul teritoriu național în cadrul Imperiului Habsburgic. În 1893 a vizitat România și a luat parte la Sibiu la Conferința Națională a Partidului Național Român, partid de care și-a legat destinul
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
aproape pustii. Spun aproape pustii pentru că pe ici pe colo au mai rămas oameni, unii pentru că n-au avut încotro, alții pentru a avea grijă de bunurile rămase, alții ca să saboteze mașina de război fascistă. Imediat după sosirea în localitate ungurii au organizat tineretul în detașamente de instruire numite "Levente", de pregătire premilitară, unde au îndurat cele mai mari umilințe, spunea Vlonga Ștefan; ne băteau că nu voiam să cântăm cântecele lor pline de ură și patimă, cântece fasciste, șovine, antiromânești
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
samavolnice și execuțiilor fără judecată le cădeau acum victime mai ales bărbații care nu pactizaseră cu ocupanții, nu se făcuseră părtași la politica de deznaționalizare. Și-n Moisei aproape toată suflarea românească era trecută pe listele negre ale cenderilor (jandarmilor unguri). În ziua de 24 august 1944, omul de serviciu de la primărie, Grad Vasile Visom, a fost însărcinat să adune la primărie un număr de 24 de oameni de seamă din comună. A umblat toată ziua și i-a anunțat că
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste. În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
rândul cavalerilor Ordinului, era reprezentat în Consiliul Mareșalilor așa cum o devedește Episopul de Zagreb, Eberhard de Lorraine, care este și unul dintre fondatorii Dragonului. Primul Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi și valahi (Vlad al II-lea Dracul). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât și elite are ierarhiei bisericești. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
sunt: 20°45’ long. E (Nădlac la vest) și 22°39’ (Târnăvița la est) long. E, respectiv 45°58’ (Labașinț la sud) și 46°38’ latitudine nordică (Berechiu la nord). Menumorut a fost menționat în cronică notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind duce al țării dintre Tisa, Mureș, și Munții Apuseni, locuit de "cozari" (probabil o ramură a hazarilor), având ca reședința cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor (896). În lupta cu ungurii, Menumorut pierde partea de
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
a fost menționat în cronică notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind duce al țării dintre Tisa, Mureș, și Munții Apuseni, locuit de "cozari" (probabil o ramură a hazarilor), având ca reședința cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor (896). În lupta cu ungurii, Menumorut pierde partea de vest a ducatului sau până la Criș, păstrând numai partea dintre Criș și Mureș, cu cetatea Biharea. Menumorut pare să fi fost nepotul lui Morout/Morut, probabil și el voievod în Crișana
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind duce al țării dintre Tisa, Mureș, și Munții Apuseni, locuit de "cozari" (probabil o ramură a hazarilor), având ca reședința cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor (896). În lupta cu ungurii, Menumorut pierde partea de vest a ducatului sau până la Criș, păstrând numai partea dintre Criș și Mureș, cu cetatea Biharea. Menumorut pare să fi fost nepotul lui Morout/Morut, probabil și el voievod în Crișana. Însă existența lui Morut este
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
carpatin, râsul, căpriorul, jderul de copac, mistrețul și vulpea, iar în ape, păstrăvul, scobarul și lipanul. Conform recensământului din 1910 populația satului Moisei era de 4.093 de locuitori, dintre care 2.961 români, 1.092 germani și 35 de unguri. La recensământul din 1992 au fost consemnați 8.961 de locuitori, dintre care 8.956 români, 2 germani, 2 unguri și un ucrainean. În 2002, din 9.023 de locuitori erau: Sub aspect confesional au fost 8.331 ortodocși, adventiști
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
populația satului Moisei era de 4.093 de locuitori, dintre care 2.961 români, 1.092 germani și 35 de unguri. La recensământul din 1992 au fost consemnați 8.961 de locuitori, dintre care 8.956 români, 2 germani, 2 unguri și un ucrainean. În 2002, din 9.023 de locuitori erau: Sub aspect confesional au fost 8.331 ortodocși, adventiști de ziua a șaptea 491, penticostali 148, greco-catolici 30, romano-catolici 12 și 2 reformați. În comuna Moisei există peste 150
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
scop de refugiu sau punct de observație de către Vlad Țepeș, adăugîndu-i-se turnuri, ziduri și dependințe. a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor. Cetatea este menționată într-un document emis de regele ungur Ladislau al V-lea Postumul în 1500. [Greșeală; Ladislau a murit in 1457. E numit "Postumul" pentru că s-a născut după moartea tatălui său, nu pentru emiterea postumă de documente.] Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]