5,936 matches
-
Doi bărbați îl ajută să se ridice din strana de lângă icoana Făcătoarei de Minuni și îl poartă de subțiori înapoi în chilia lui. Părintele Ieronim nu-și mai poate folosi picioarele de douăzeci de ani, când a tras o căzătură urâtă și-a rămas cu șoldul frânt, dar poporul tot la dânsul vine să se dezlege și să se miluiască. În biserică rămân doar unghiurile. Un suflet înfășurat în trenci lung și ponosit intră precaut prin ușile cu arhangheli și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și în goana asta după senzații multe și tari, așa cum bănuiți, tocau totul în jur ca lăcustele. Între timp, întrecerea între Ozymandias și sculptorul său urma neabătută. Totuși ceva i-a pus capăt. Iată cum. Regele nu era un om urât. Spun asta pentru că își are importanța sa, dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sculptorul său urma neabătută. Totuși ceva i-a pus capăt. Iată cum. Regele nu era un om urât. Spun asta pentru că își are importanța sa, dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu buzele răsfrânte printre care șuieră de douăsprezece ori pe minut expirul călduț de CO2 și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându-i pe ceilalți doi ocupanți ai canapelei. Aceștia îi adresează priviri urâte, lipsite însă de orice efect. ─ Vaca naibii! Cât dracu’ mai stă acolo! Și se ridică din nou, calculându-și de data asta momentul forței în așa fel încât nimerește drept în ușa cabinetului, în care începe să bată cu amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucînd cărți sau dînd cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le-am numit mai sus, vreau să tratez despre celelalte pe scurt, cuprinzîndu-le în această considerație generală, și anume că, așa cum am spus în parte mai sus, principele trebuie să se ferească de acele lucruri care pot să-l facă urît sau disprețuit, și ori de cîte ori va fi reușit să facă aceasta, el își va fi îndeplinit bine rolul și astfel celelalte fapte dezonorante pe care le-ar săvîrși nu-i vor mai fi primejdioase. Oamenii îl vor urî
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
supuși, chiar dacă situația din afară nu se tulbură, principele trebuie să se teamă că dușmanii ar putea să uneltească în taină. El se poate pune foarte bine la adăpost de o acțiune ca aceasta dacă se străduiește să nu fie urît sau disprețuit și dacă face astfel încît poporul să fie mereu mulțumit de el, lucru pe care trebuie să-l obțină, după cum s-a arăta pe larg mai sus. Unul dintre mijloacele cele mai sigure cu care principele poate să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atît de mari și de nemaiauzite încît, după ce prin nenumărate omoruri ucisese o mare parte din populația Romei și întreaga populație a Alexandriei, ajunsese să fie omul cel mai urît din toată lumea, începu să fie urît chiar de aceia pe care îi avea în jurul lui, așa încît fu ucis de un centurion în mijlocul trupelor lui. Trebuie să observăm în legătură cu aceasta că asasinatele de felul acesta, care sînt rezultatul unei îndelungate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost un om foarte războinic, iar armatele, sătule de moliciunea lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, l-au ales după moartea acestuia împărat. Nu s-a bucurat mult timp de domnie, deoarece două lucruri îl făceau să fie urît și disprețuit; mai întîi faptul că era de neam foarte de jos, întrucît pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era bine cunoscut tuturor, și care-l făcea să fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei. Secolul nostru ne oferă două exemple: primul se referă la Carol XII, care l-a adus pe Stanislas pe tronul Poloniei, celălalt este mai recent. Conchid, deci, că uzurpatorul nu va merita niciodată gloria, că asasinatele vor fi pururea urîte de neamul omenesc, că principii care comit nedreptăți și violențe împotriva noilor supuși vor îndepărta pe oameni în loc să-i cîștige; că nu este profitabil să justifici crima și că toți aceia care vor vrea să-i facă apologia vor judeca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
auzi carabina lui Wilson și, Într-o secundă, același bang!, strivitor. Se Întoarse și văzu leul, care acum arăta oribil, cu capul pe jumătate sfărâmat, târându-se către Wilson la marginea ierburilor, și omul cu fața roșie Încărcă scurta și urâta sa carabină, apoi ținti cu grijă - bang! se auzi din nou detunătura și masa de carne galbenă, târâtoare și grea Îngheță și capul mutilat Îi alunecă ușor În față, Macomber, care stătea singur cu arma Încărcată-n mână pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urmă i-am zis turcului că băiatu’ a fost trimis la bord și va suporta consecințele cele mai severe. O, sigur că da, cele mai severe. Era de-a dreptul Încântat. Acum gata, eram cei mai buni prieteni. Cea mai urâtă treabă, spunea el, era cu femeile care umblă cu bebeluși morți În brațe. Țineau În brațe și copii morți de șase zile. Nu voiau să-i dea. N-ai ce să faci. Până la urmă trebuie să-i iei cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hotelierul se ridică și se-nclină În fața ei. Biroul lui era În celălalt capăt al recepției. Era un om bătrân și foarte Înalt. — Il piove, spuse soția. Îi plăcea de hotelier. — Si, si, signora brutto tempo. E o vreme foarte urâtă. Stătea În picioare, În spatele biroului său din celălalt capăt al camerei Întunecoase. Soției Îi plăcea de el. Îi plăcea aerul grozav de serios cu care asculta orice reclamație. Îi plăcea demnitatea sa. Îi plăcea felul În care el era dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din ăia mari și cu coarne. — Tu Îi ai pe cei mai urâți. — Nu-i nimic, spuse Manuel. Cu cât sunt mai mari, cu atât au mai multă carne, săracii. Asta de unde-ai mai scos-o? Întrebă băiatul, zâmbind. — E mai veche. Strânge-ți cuadrilla ca să văd și eu ce am. — Ai niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apoi atacă năvalnic capa fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga parte stângă a trupului Îi lucea de la sânge. Manuel Îl tentă din nou cu capa. Și uite-l cum venea, cu ochii holbați, urâți, țintind capa. Manuel păși Într-o parte și-și ridică brațele, strângând capa pentru a face o verónica. Acum era din nou față-n față cu taurul. Da, uite-l că-și apleacă puțin capul. Și-l ținea mai aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis. Și aici nici n-aveam unde să mergem. Dacă s-ar fi gândit puțin, și-ar fi dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
A, da, mai știu germana, franceza și dialectele. — Vrei să bei ceva? — A, nu, domnule. N-avem voie să bem cu clienții. — O țigară vrei? — O, nu, domnule, spuse ea râzând. Nu fumez. — Nici eu, spuse Johnson. E un obicei urât. Chelnerița se Îndepărtă și Johnson luă o gură de cafea și-și aprinse o țigară. Pendula de pe perete arăta că-i zece fără un sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nebună? Întrebă cel slab. — Cine să fie? — Sora. — Nu, spuse domnul Frazer. E o femeie de treabă, foarte inteligentă și capabilă de multă compasiune. — N-am Încredere În preoți, călugări și surori, spuse cel slab. — A avut niște experiențe mai urâte când era mic, spuse cel scund. — Am fost paracliser, spuse slabul cu mândrie. Da’ acum nu mai cred În nimic. Nici la slujbă nu mai merg. — De ce? Ți se urcă la cap? — Nu. Alcoolul mi se urcă la cap. Religia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a dat comanda „pe loc repaos!”. Locotenentul Făgurel a trecut în dreapta plutonului așteptând, ordinele colonelului. Acesta însă a privit cu ochi blajini la soldați și, după scurtă vreme, a început să vorbească: Ați încheiat o perioadă nespus de grea. Perioadă urâtă de toți. Eu însă aș vrea să vă spun că puterea voastră stă în sudoarea stoarsă aici pe câmpul de instrucție! De ce spun „puterea voastră?” Fiindcă ne așteaptă și vă așteaptă zile grele. Țara este - după cum bine știți - în stare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul? Uitați-vă la el, un brad de flăcău. Cum ar arăta cu un singur picior
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul? Uitați-vă la el, un brad de flăcău. Cum ar arăta cu un singur picior? Hai să încercăm
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îl pregăteau pentru operație... Când a început să-și revină din somnul de pe masa de operație, Toaibă a simțit hurducătura unui camion, sub a cărui prelată erau înșiruiți la rând ca niște saci mai mulți răniți... Întunericul se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva tare ca o bucată de lemn l-a făcut să se îngrozească... „Doamne! Mi-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
operație... Când a început să-și revină din somnul de pe masa de operație, Toaibă a simțit hurducătura unui camion, sub a cărui prelată erau înșiruiți la rând ca niște saci mai mulți răniți... Întunericul se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva tare ca o bucată de lemn l-a făcut să se îngrozească... „Doamne! Mi-au tăiat piciorul și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noapte... Parcă erau undeva după dâmbul din față”. Asta însemna încă o bucată de drum chinuitor... „Doamne, izbăvește-mă! Cu ce ți-am greșit, Doamne?” - a icnit Toaibă, făcând primul pas. După un timp de mers ca într-un vis urât, i s-au arătat doar răzlogii gardurilor care împrejmuiau livezile cândva. S-a apropiat de un par și s-a sprijinit de el gemând. Nu-i trebuia decât o nuia sănătoasă din care să-și închipuie un fel de cârjă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]