167,899 matches
-
Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în drum!/ Vânătorul dacă vine,/ N-are să vă fie bine!" (p. 49). Fluența versurilor susține cantabilitatea și transparența mesajului, asigură accesibilitatea necesară vârstei căreia i-au fost destinate poeziile didactice. În cea de-a doua secțiune (p. 95-122), Mircea Popa reproduce din manuscrise poeme destul de ample și greoaie, cu o narațiune istorică (Episod războinic, Stâncile strigă Amin), legendar-baladescă (Călărețul străin, Coardele de aur
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
este. La fel a fost pentru Yeats. Exact în sensul pe care i-l atribui tu: o confruntare curajoasă cu inevitabilul. Ai scris despre copii, dar nu despre propria ta tinerețe. Nu pari s-o regreți. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? E.F. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Nu pari s-o regreți. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? E.F. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși cred că e vorba aici mai degrabă de perioada când aveam în jur de patruzeci de ani. L.V. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
citindu-le textele, îmi vine în minte sfatul primit de la primul (și singurul) meu antrenor de fotbal, la grupa de pitici: "urmărește cu atenție doar mingea, nu ce face pe teren adversarul!" Nu m-aș fi gîndit, atunci cînd aveam vîrsta de 12 ani, că voi regăsi peste decenii utilitatea acestui sfat, dar nu la fotbal, ci în dezbaterile de idei. Urmărind "doar mingea", Marin Mincu și Alexandru George schimbă în permanență taberele, par a fi cînd de partea unora, cînd
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
rîde de sonete..." sună, ca o captatio, un vers de Sainte-Beuve. E, măcar în parte, un "semnal" spre apărarea propriei cauze, fiindcă, nu o dată, ceea ce înșiși criticii scriu merită eticheta poeziei cu formă fixă. Lipsit, în genere, de "entuziasmele primei vîrste", sonetul (critic) e mai mult fin decît inspirat și mai mult exact decît spumos. E, altfel spus, potrivirea aproape stoichiometrică de, cu titlul recentului volum al lui Mircea Martin, Geometrie și finețe. Publicată anul trecut la Editura Institutului Cultural Român
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său de erou de western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și azi, să semene cu Kenny Rogers), Petre Stoica părea un om fără vîrstă, cu aerul așezat al unui raisonneur rătăcit într-o lume a excentricilor de tot felul. Un om mai degrabă discret, dar a cărui apariție în peisaj nu trecea niciodată neobservată. O oarecare discreție a înconjurat și continuă să înconjoare cariera
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
și liniștea. Prima parte a romanului este o pendulare între reconstituirea adolescenței plină de erotism, abstrasă istoriei care se insinuează însă de fiecare dată în fantele istoriei personale a liceeanului și meditația asupra menirii literaturii a scriitorului ajuns la o vârstă când privirea evaluativă apare de la sine. Reconstituirea e declanșată sau pornește de la cuvinte și expresii încărcate de semnificație personală, păstrând în corola lor simbolică povești și sentimente. Timpul trecutului e lax, plin de viață și de savoare e populat de
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
acela al unui spațiu cu o puternică amprentă temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
poate, ultimul sacrificiu pe care l-a făcut pentru mine. Impulsul absurd, exasperat, al scrierilor mele este acela de a-i da mulțumirea de care l-am lipsit." Așadar, o dorință tîrzie de "armistițiu" cu cel în care, înaintînd în vîrstă, te recunoști, poate uimit, pe tine. O "poetică" a identificării subtile, peste mode și timp, face Nicolae Manolescu în evocarea numită, simplu, Tatăl meu. Tatăl generos peste orice limite, cu singura condiție de-a fi fost, înainte, drept. Tatăl pierdut
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
care să-i succeadă la domnie. Istoricul Tacitus îi atribuie cu această ocazie un discurs din care citez acele pasaje care-și păstrează și azi actualitatea: "Augustus și-a căutat succesorul în familia sa, eu în stat (...). Te afli la vârsta când ai scăpat de dorințele tinereții iar în trecutul tău nu există vreo faptă de care să-ți fie rușine. Până acum soarta ți-a fost potrivnică: însă succesele pun la încercare sufletele cu alți stimuli, fiindcă nenorocirile le înduri
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
din bătrîni, ci mai ales a îndreptării C.N.C.D. de a sancționa opinia unui scriitor. Pentru lămurirea cititorilor, sînt puse alături în pagină articolul incriminat din Cotidianul și fragmente dintr-un eseu intitulat Bătrînețea - mod de întrebuințare - o reflecție comprehensivă despre vîrsta a treia, publicată tot de Mihăieș în "Idei în dialog" . Din această "dovadă a apărării", se vede clar că pamfletarul nostru (care, după cum am citit într-un interviu, lucrează la o carte despre bătrînețe) nu e furios pe vîrstnici decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
își lua în serios ziua de naștere și o sărbătorea cu multă lume care abia încăpea în mica ei cămăruță. Avea și de ce să-și numere anii cu atâta interes: născută în secolul al XIX-lea, se apropia de sută, vârstă pe care a și depășit-o. La una din aceste aniversări, cred că la cea de 99 de ani, am cunoscut-o pe Lyggia. Era foarte tânără sau așa mi s-a părut (oricum, doamna Fleury îi trata pe toți
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
a și depășit-o. La una din aceste aniversări, cred că la cea de 99 de ani, am cunoscut-o pe Lyggia. Era foarte tânără sau așa mi s-a părut (oricum, doamna Fleury îi trata pe toți cei cu vârste sub 90 de ani ca pe niște tinerei, iar pe cei sub 70 ca pe niște copii). Este ciudat că, deși Lyggia era practic nedespărțită de Gellu Naum, eu am cunoscut-o singură sau, mai precis, însoțită de o tânără
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
de prieteni ai lui Carlton. Bat la ușă și mă duc să le deschid eu, curios ca un șarlatan de bîlci, să văd cine o să-mi mai cadă în cursă, înghițind gogoașa că aș fi doar un băiețaș cuminte, în vîrstă de nouă ani. Mă aștept să întîmpin niște adulți sobri și, cînd colo, dau peste o haită de haidamaci cu cizme înalte și plete nețesălate. în frunte, gagica lui Carlton, într-un costum confecționat în întregime din franjuri. - Bună, Bobby
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea de muncă, un intelectual "de mucava"; cu înțelepciunea de țărancă transplantată la oraș, apare în prim plan nevasta cu "ritualuri" și vocație de mamă, stoarsă de orice mândrie proprie, care e prinsă în același
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
viața cuplului, transformînd în infern vieți ce păreau destinate unui banal confort cotidian. În viața fiecărui personaj al lui Carmen Firan apare un moment al dezmeticirii, clipa unei mari revelații. Vine o dimineață în care femeile, ajunse la o anumită vîrstă, constată dezastrul ireversibil al propriei imagini, reflectat în oglindă. Soțul care își trăiește din plin succesul carierei sale publice află, de cele mai multe ori, atunci cînd este prea tîrziu, drama pe care a avut-o de înfruntat mult prea ignorata sa
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
ratarea unei nunți ca-n povești (convențională, de fapt, ca a vecinilor), măritân- du-se, în cele din urmă, nu cu un tânăr tuns corect și cu umeri lați, cu înrădăcinate valori familiste, ci cu un bucătar mult mai în vârstă, neatrăgător, de care (rușine mare!) divorțează după doar câteva luni. Capitolul rezervat lui Denise pare scris prin ochii unei femei, mai exact ai unei femei îndrăgostite de o altă femeie (și de soțul acesteia, dar ce mai contează?). Jonathan Franzen
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
și benzină, uleiuri scurse, am fi vrut să le ștergem, dar ne era frică să le atingem. Doar casca ne-am permis s-o încercăm, pe rând, eu am Ținut-o mai mult pe cap, aveam prioritatea curajului și a vârstei, mă foloseam totdeauna de acest avantaj. Soarele își mai domoli din fierbințeală și începea să se vadă umbra casei când tata ieși hotărât să-și reia activitățile, ieși și bătrânelul, de spre care am aflat că era de-o vârstă
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
vârstei, mă foloseam totdeauna de acest avantaj. Soarele își mai domoli din fierbințeală și începea să se vadă umbra casei când tata ieși hotărât să-și reia activitățile, ieși și bătrânelul, de spre care am aflat că era de-o vârstă cu tata, deci nu trecea de cincizeci de ani (evaluam vârstele cum o făceau copiii, toți oamenii ni se păreau bătrâni dacă depășeau 30 de ani) iar acesta, cu părul și mustața pline de fire albe, burta mare, spre deosebire de suplețea
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
din fierbințeală și începea să se vadă umbra casei când tata ieși hotărât să-și reia activitățile, ieși și bătrânelul, de spre care am aflat că era de-o vârstă cu tata, deci nu trecea de cincizeci de ani (evaluam vârstele cum o făceau copiii, toți oamenii ni se păreau bătrâni dacă depășeau 30 de ani) iar acesta, cu părul și mustața pline de fire albe, burta mare, spre deosebire de suplețea și părul negru de corb al tatălui meu, mi-l făceau
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
ăla ca taică-său, spuse ea, dar eu nu am înțeles ce înseamnă libidinos, și ce dacă e bătrân, mama zice că bătrânii sunt oameni înțelepți, e bine să asculți de ei, chiar ea cere sfaturi de la cei mai în vârstă; nu trebuie să se mărite cu fiul lui, dar a merge pe motocicletă..., ei, fetele astea mari nu sunt întotdeauna ușor de înțeles. Omul își punea casca să plece și atunci mă întrebă pe mine dacă aș vrea să merg
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
M-a suit în spatele lui. Mușamaua încinsă îmi ardea picioarele și bucuțele, fustița scurtă sa ridicat fără s-o pot așeza să mă protejeze, am văzut că el nu simțea fierbințeala prin pantaloni, apoi mi-am amintit că cei în vârstă au pielea mai groasă, mai insensibilă, așa a spus mama, de aceea ea poate lua o cratiță de pe foc fără ștergarul de bucătărie, dar dacă eu mă ating de urechile cratiței mi se fac imediat bășicuțe. Trebuia să mă Țin
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
secretul nostru, al mersului pe motocicletă, că trebuie să nu afle nimeni. Bine? Nu i-am răspuns, l-am ignorat tot timpul, de fapt îmi era foarte rușine de tot, îmi dădeam seama că s-a întâmplat ceva ce la vârsta mea nu ar fi trebuit să se întâmple, că el era vinovatul, până la urmă a pornit motocicleta și ne-am întors. Nu îmi venea să-l îmbrățișez pentru a-mi Ține echilibrul, dar l-am Ținut de cămașa transpirată cât
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]