6,587 matches
-
instrumentiști care s-au axat mai întâi pe vioară, după care aleg viola și i se dedică sau cântă în paralel la ambele instrumente. Ușurința de a comuta între cele două este acordajul asemănător: cele mai grave trei corzi ale viorii sunt identic acordate cu cele mai acute (subțiri) trei ale violei. Diferența mai importantă este notația, în două chei aflate la intervalul minim, de secundă, fapt din care se pot naște dificultăți la citire. În prima jumătate a secolului XVIII
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
identic acordate cu cele mai acute (subțiri) trei ale violei. Diferența mai importantă este notația, în două chei aflate la intervalul minim, de secundă, fapt din care se pot naște dificultăți la citire. În prima jumătate a secolului XVIII, când vioara se nota încă în cheia de violină (numită și „mica cheie franceză” - o versiune a cheii de sol, scrisă cu mai jos cu o linie a portativului, deci o terță), diferența de notație cu cheia violei era mai mare - o
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
deci o terță), diferența de notație cu cheia violei era mai mare - o cvartă - și permitea mai puține confuzii. Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach prefera să interpreteze în cvartetul de coarde (două viori, violă și violoncel) la violă, pentru a fi poziționat în centru, de unde putea „dirija” către ceilalți instrumentiști, indicând mișcarea prin ridicarea sau coborârea gâtului instrumentului său
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
și permitea mai puține confuzii. Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach prefera să interpreteze în cvartetul de coarde (două viori, violă și violoncel) la violă, pentru a fi poziționat în centru, de unde putea „dirija” către ceilalți instrumentiști, indicând mișcarea prin ridicarea sau coborârea gâtului instrumentului său în timp ce cânta. În continuare, iată câteva nume ale unor instrumentiști interpreți dedicați violei, și
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
de construcție, fiecare voce omenească are un număr de trăsături unice, precum timbrul sau ambitusul. În mod obișnuit, ambitusul se măsoară atât timp cât instrumentul sau vocea implicată se folosesc de tehnica de bază și nu folosesc artificii tehnice. De exemplu, ambitusul viorii nu va măsura cel mai înalt flajeolet pe care-l poate pune în rezonanță corpul instrumentului, ci sunetul cel mai acut care se poate produce cu arcușul ținut ca pentru execuție normală, pe coarda acordată cel mai înalt, la capătul
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
este un cunoscut instrumentist, compozitor și aranjor de muzică jazz și etno din Republică Moldova. Conform propriilor declarații, el a început acest proiect din pură dragoste pentru muzica și nimic mai mult. Pe langă Marcel Ștefăneț, care mânuiește cu măiestrie vioară și violă, poiectul reunește o echipă complexă de instrumentiști cu experiență: Codruț Farcaș, Geta Ciuiu, Anișoara Dabija, Natalia Proca (soliști); Andrii Ciorda și Igor Cuciuc (strigături); Cezar Cazanoi (flaut, fluier, caval); Valentin Boghean (cimpoi, fluier, caval); Radu Daud (clarinet, saxofon-sopran
Transbalkanica () [Corola-website/Science/309289_a_310618]
-
maghiar din România, dirijor, compozitor, instrumentist (violă) și profesor de dirijat orchestră. Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957. Începe studiile muzicale în orașul natal, Petrila. Studiază inițial vioara, cu Joseph Faubich. Urmează studiile liceale la liceul de stat din Petroșani. În timpul liceului este admis ca instrumentist în formația simfonică a orașului, condusă de profesorul Julius Horáček. Între anii 1948-1951 își continuă studiile la Conservatorul de muzică din Cluj
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
din Beirut, mama sa fiind cântăreață de muzică orientală, iar tatăl său - violoncelist și, ocazional, compozitor, atât de muzică arabă, cât și de muzică simfonică occidentală. Atras de muzică din copilărie, la vârsta de patru ani învață să cânte la vioară. La șase ani își manifestă preferința pentru pian. În 1974 pleacă în Franța, pentru a își continua studiile muzicale începute în Liban. Se va stabili în această țară, care îi va acorda cetățenie în 1981. De atunci are dublă cetățenie
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
și vorbește despre muzica de cult creștin contemporan. O mare parte din opera să este inclusă în cărți de cantare creștină și este cântată la diferite ocazii. Când a fost copil a învățat să cânte la câteva instrumente muzicale inclusiv vioară, violoncel și pian. În timpul studenției, la Marburg, a făcut și clase de armonizați și voce. Chiar în 1970 el a fost dirijor de cor de "Jugend-für-Christus" și membru de "Christussänger". În același timp a produs primul lui single - "Meinst du
Manfred Siebald () [Corola-website/Science/309433_a_310762]
-
gât care au persistat. Pe 21 februarie 1911, cu o febră de 40 C, Mahler a insistat să îndeplinească un angajament la "Carnegie Hall," cu un program ce a cuprins Uvertura "Oberon" a lui Weber, „Preludiile” de Liszt, Concertul pentru vioară al lui Mendelssohn (cu Frederic Fradkin solist) și Simfonia nr. 7 a lui Beethoven. Acesta avea să fie ultimul său concert. După săptămâni petrecute la pat, a fost diagnosticat cu endocardită bacteriană, o boală la care sunt predispuși cei care
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
fost completată de Orchestra Filarmonică Radio din București și corurile „Song” (dirijat de Ioan Luchian-Mihalea) și „Grupul de popi”. Coperta CD-ului și a ediției Genius (care preia aceeași imagine) sunt singurele care nu conțin canarul în colivie, aflat pe vioară. Muzica: Nicolae Covaci Textele: Mircea Florian, Nicolae Covaci (1), John Kirkbride (2, 5), Șerban Foarță, Andrei Ujică (3, 6), Victor Cârcu (4, 7, 10, 14, 15), Nicolae Covaci (8), Moni Bordeianu, Nicolae Covaci (12), Paul H. Jellis (13), populare (9
SymPhoenix/Timișoara () [Corola-website/Science/305042_a_306371]
-
s-a schimbat în Epica, fiind inspirat de albumul formației Kamelot. În prima jumătate a anului 2003, Epica a fost susținută în concert de un mic cor (format din doi bărbați și patru femei) și o orchestră de coarde (trei viori, două viole, două violoncele și un contrabas). Grupul a înregistrat apoi un CD demonstrativ pe care au fost incluse două piese: „Cry for the Moon” și „Illusive Consensus”. Ca în cazul oricărui disc single, CD-ul poartă numele uneia dintre
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
noastră, frumoasa și talentata Simone Simons este lăsată șă-și demonstreze calitățile vocale. Partea proastă este că Mark Jansen are o părere foarte bună despre el și ține să ne-o împărtășească grohăind în disperare pe 70% din album. Vocea feminină, viorile și pianul sunt deseori întrerupte de niște growling vocals executate mediocru. "" În luna aprilie a anului 2008, Epica a început un nou turneu de promovare în America de Nord, cântând alături de formațiile Into Eternity și Symhony X. În concert a cântat în locul
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
Tavi Colen și Alin Oprea, împreună cu cele trei piese de pe maxi-single-ul „Ora-Hora”, iar mai apoi în 2005, pe albumul „Baba Novak”,in componența : Nicu Covaci - chitară, voce, Josef Kappl - bas, voce, Ovidiu Lipan - baterie, Mircea Baniciu - solist vocal, Mani Neumann - vioară, Ionut Contraș - percuție si Cristi Gram - chitară, unde a apărut pentru prima dată oficial. Compusă de Ciprian Porumbescu în 1880 („Baladă pentru vioară și orchestră”), în aranjamentul lui Nicolae Covaci. Inițial apăruse sub numele „Ballade for You”, în 1987, pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Nicu Covaci - chitară, voce, Josef Kappl - bas, voce, Ovidiu Lipan - baterie, Mircea Baniciu - solist vocal, Mani Neumann - vioară, Ionut Contraș - percuție si Cristi Gram - chitară, unde a apărut pentru prima dată oficial. Compusă de Ciprian Porumbescu în 1880 („Baladă pentru vioară și orchestră”), în aranjamentul lui Nicolae Covaci. Inițial apăruse sub numele „Ballade for You”, în 1987, pe discul single „Ballade For You/The Lark”. Reînregistrată în 2000 pentru albumul „În umbra marelui URSS” (reeditat în 2003), în formula N. Covaci
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
apăruse sub numele „Ballade for You”, în 1987, pe discul single „Ballade For You/The Lark”. Reînregistrată în 2000 pentru albumul „În umbra marelui URSS” (reeditat în 2003), în formula N. Covaci - chitară solo, C. Brylankowski - claviaturi și Mani Neumann - vioară. Nume sub care apare pe discul „Ballade For You/The Lark” (1987) piesa „Balada”. Vezi Balada. Nume sub care apare pe discurile „Remember” (1991) și „Evergreens” (1993) piesa „Negru Vodă”. Vezi Negru Vodă. Nume sub care apare pe discul „Aniversare
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
discul colectiv „NDR - HörFest 87” (Germania). Înregistrarea „The Lark” a apărut sub numele românesc pe discul single „Ciocîrlia/Perestroika” în 1990, și, într-o nouă înregistrare (din 1990, în formula N. Covaci - chitară solo, J. Kappl - chitară bas, M. Neumann - vioară, O. Lipan - baterie), pe discul „Aniversare 35” (1997). Un duo vocal la superlativ, alaturi de instrumentala. Compusă de Josef Kappl în 1973-74 pe versurile lui Victor Cârcu; înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
O. Lipan - baterie), pe discul „Aniversare 35” (1997). Un duo vocal la superlativ, alaturi de instrumentala. Compusă de Josef Kappl în 1973-74 pe versurile lui Victor Cârcu; înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, vioară, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție; apărută pe albumul „Mugur de fluier” din 1974, reeditat în 1999 pe CD. A fost, de asemenea, preluată pe discul „From the East” al formației Madhouse sub numele de „King
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
la stadiul de proiect. A fost reeditată pe albumul „Aniversare 35” din 1997, cu o înregistrare făcută în 1990 în componența N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - voce, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară. Nume sub care apare piesa „Ochii negri, ochi de țigan” pe albumul „SymPhoenix/Timișoara” din 1992. Vezi Ochii negri, ochi de țigan Piesă compusă de Nicolae Covaci în 1980-81; text (în limba engleză) de Tom Buggie. A fost înregistrată în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
țigan” pe albumul „SymPhoenix/Timișoara” din 1992. Vezi Ochii negri, ochi de țigan Piesă compusă de Nicolae Covaci în 1980-81; text (în limba engleză) de Tom Buggie. A fost înregistrată în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, Sabin Dumbrăveanu - violoncel, Ivan Kopilović - voce; apărută pe discul din 1981 editat în Germania („Transsylvania”). Compusă în 1974-1975 de Josef Kappl; versuri: Șerban Foarță și Andrei Ujică; înregistrată pentru albumul „Cantafabule” (1975
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Covaci, cu text de Dinu Olărașu. Apărută pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică, solist vocal, J. Kappl - chitară bas, backing vocals, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, Mani Neumann - vioară, Ionuț Contraș - percuție, Cristi Gram - chitară. Nume sub care apare pe compilația neoficială „Go West” (2005) varianta în limba engleză a piesei „Mica țiganiadă”, fără introducere. Vezi Mica țiganiadă. Nume sub care apare pe discul din 1981 varianta în limba
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
în anii '80, sub titlul „Bounty Man”. Textul în limba română îi aparține lui Dinu Olărașu. Înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, solist vocal, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - chitară acompaniament, voce, M. Neumann- vioară, I. Contraș - percuție, voce, C. Gram - chitară electrică, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005) Prelucrare folclorică de Nicolae Covaci și Josef Kappl (făcuta în 1971), pe versuri de Victor Cârcu; apărută ca o „Introducere” la „Iarna” din Ciclul Anotimpurilor
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Hildermann?) - chitară bas, L. Cioargă - percuție , T. Colen - voce, A. Oprea - voce. Compusă în 1990? de Nicolae Covaci (muzica și textul) a apărut pe albumul „SymPhoenix/Timișoara” din 1992. Înregistrată în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, M. Baniciu - voce, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, corul „Song” și „Grupul de popi”. Prelucrare folclorică de Nicolae Covaci. Apărută pe discul „Cei ce ne-au dat nume” (1972, reeditat în 1999); înregistrată în componența N. Covaci
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
apărut în același an, „În umbra marelui U.R.S.S.” (reeditat în 2003), în formula: N. Covaci - chitară, voce, E. Krauser - chitară solo, S. Dankelman - chitară, F. Tienemann - chitară, C. Brylankowski - claviaturi, V. Vaessen (sau V. Hildermann) - chitară bas, M. Neumann - vioară, L. Cioargă - baterie, T. Colen - solist vocal, A. Oprea - chitară, voce. Compusă în 1973 de Nicolae Covaci cu versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică și apărută în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999). A fost înregistrată
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
voce. Compusă în 1973 de Nicolae Covaci cu versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică și apărută în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999). A fost înregistrată în componența N. Covaci - double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, vioară, voce, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, țambal, V. Sepi - percuție. Melodia a apărut și pe discul „Evergreens” (1993). O versiune în limba engleză (text: Rolf Möntmann - Tom Buggie), intitulată „Gypsy Storie”, a apărut pe discul editat în Germania
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]