56,095 matches
-
La Liviu Rebreanu observă marea varietate a formulelor, ceea ce l-ar apropia de Balzac. Pentru critic Amândoi ar fi un roman din cele mai subtile prin caracterul său detectivistic, dar și prin parodierea acestei formule. La Hortensia Papadat-Bengescu, căreia îi comentează romanele Rădăcini și Logodnicul, remarcă ascuțimea analitică, sondarea zonelor obscure ale sufletului, preocuparea constantă pentru deviațiile naturii omenești. Despre Gib I. Mihăescu afirmă că e un romancier de școală dostoievskiană și îl compară, în alt plan, pe protagonistul din Donna
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
ia atitudine civică și scrie versuri satirice. Este autor al unui manual despre versificația latină (I-II, 1879-1880), al unei istorii a literaturii latine (1891) și al unei istorii a filosofiei antice (1893; Premiul Academiei Române), editează, cu destinație didactică, texte comentate din Cicero, Ovidiu. Contribuția sa istorico-literară mai însemnată o constituie publicarea a două volume privind viața și scrierile lui Anton Pann (1891, 1893) și a unei monografii despre Eufrosin Poteca (1883). Îi aparține, de asemenea, unul din primele studii despre
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
articole în care își apără pozițiile lingvistice (Principie de ortografie română, Despre ortografia erudiților sau a vorbelor științelor și celor străine), altele despre arta tipografică, amintiri din perioada premergătoare anului 1848 (Librărie națională română) etc. La începutul lui 1871 Heliade comentează nefavorabil „noua direcție” junimistă, plecând de la o „prelecțiune” ținută la Iași de Titu Maiorescu. El face și o traducere din Infernul lui Dante (cântul VII), căreia i se adaugă două transpuneri din Schiller, Preîmblarea și Cântarea clopotului, realizate de N.
TIPOGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290195_a_291524]
-
Marin Preda. Studii și articole publică Al. A. Philippide, Al. Piru (Literatura progresista), Virgil Ierunca (Paul Valéry și poezia tânără), Silvian Iosifescu (Literatura și revoluție), Marius Theodorescu (Rabelais) ș.a. Reportaje semnează Al. Mirodan, iar Al. Piru asigura rubrică „Cronică literară”, comentând, între altele, Cartea Oltului de Geo Bogza sau Sensul clasicismului de G. Călinescu. Mai scriu cronici literare Mihail Cosma și Marin Crânguși. Cronicile teatrale sunt susținute de Simona Teodorini și de Geo Dumitrescu, cronică muzicală este girata de Ion Frunzetti
TINEREŢEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290187_a_291516]
-
a renunțat la tot și care a dobândit astfel fericirea. „Această priveliște îl consolează, arătându-i că religia este susceptibilă de a te vindeca de mizeriile vieții omenești”. Referindu-se la cele patru întâlniri legendare ale tânărului Siddhărtha, Emil Cioran comentează: „Unui prinț hindus i-a fost de ajuns să vadă un infirm, un bătrân și un mort pentru a înțelege totul; noi, care îi vedem, nu înțelegem nimic, căci nimic nu se schimbă în viața noastră. Nu putem renunța la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Mă rog. Prin urmare, n-a existat o motivație reală. No, ce să mai... Ce să mai... Acuzațiile pentru care-am fost condamnat au fost: că am ascultat la radio În timpul revoluției din Ungaria Întâmplările de-acolo și le-am comentat În mod răutăcios. Avea socru-meu un radio din ăla cu galenă... S-a Întâmplat ca, la un Crăciun, preotul cu fiu-su și cu gineru-su să vină la bisericuța din sătucul de lângă Hunedoara, unde locuiam noi3. Socru-meu era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poate l-am văzut pe el..., și, uite, și-acuma mi se văd urmele de la pulan. Luam câte zece... „Ce-am făcut, dom’le?” „Ai cântat.” Aveam raport făcut c-am cântat. Nu exista loc de comentarii. Nu exista să comentezi. Așa a scris caraliu’, așa era... Și am aflat pe urmă că În ziua când am fost eu bătut și tata a fost bătut, deci că sigur ne-am văzut unul pe altul... Ei, și comandantu’ nou, Dumitrescu sau Constantinescu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
realizează Bacalbașa în cartea sa este, în linii mari, exact (cu rezervele pe care le vom exprima, ori de câte ori va fi nevoie, în notele de subsol), el sesizând, în spiritul adevărului is toric, principalele evenimente ale perioadei la care se referă, comentate de pe po zițiile unui gazetar democrat, sincer interesat în progresul real al țării. Sim patiile sale se îndreaptă, în primele capitole, către liberalii radicali, conduși de C.A. Rosetti studiu introductiv 25 47. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Ed. pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deși nici el nu simpatiza și nu credea în viitorul statului multinațional, aflat în pragul iminentei prăbușiri, Austro-Ungaria), a intrat în contradicție ireductibilă cu opinia publică românească, dorind cu orice preț să mențină bunele relații cu patria sa natală, Germania. Comentând moartea regelui Carol în 1914, văzută ca un moment de eliberare, eveniment cu care, de altfel, el își încheie istoria Bucureștilor de altădată, după o periodizare personală („Cu moartea regelui Carol se încheie perioada istorică ce poartă numele de «Bucureștii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din primul vers „La noi e putred mărul“ se răspundea prin acrostih: La Convorbiri literare. Iacob Negruzzi, redactorul responsabil al revistei, înainte de a trimite poezia la tipar, modificase în grabă versurile Vestală timoroasă prin Fecioară sfiicioasă, „ceea ce avu drept rezultat - comenta satisfăcut Hasdeu - de a face ca acrostihul să sune mai nemțește: La Conforbiri literare. O germanomanie instinctivă!“ (B.P. Hasdeu, „Al doilea rămășag“ - dedicat domnului V. Alecsandri, ROM., an. XX, 5 februarie 1876, p. 101-102). V. mai departe p. 284, nota
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
teatral, în toamna anului 1869, în legătură cu angajarea artistei engleze, Heliade își va da demisia din Comitet la 6/18 noiembrie 1869, fapt care va stârni unele comentarii în presa vremii (v. Do cumente și manuscrise literare, alese, publicate, adnotate și comentate de Paul Cornea și Elena Piru, Ed. Academiei, București, 1967, p. 187 și nota 7, p. 204). programma Partea I 1. Uvertura din Prometeu Beethoven 2. Concerto pentru violină (executat de dl. L. Wiest) Mendelssohn 3. Allegretto Scherzando (din Simfonia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Văcărescu ci de Văcărești“ (n.a.). Pre fectul Văcărescu îi acordase îngăduința de a-și prezenta a doua zi conferința, cu precizarea pe care i-o făcuse la despărțire de a fi „poli“, ceea ce l-a făcut pe Bonifaciu Florescu să comenteze ironic în scrisoarea adresată presei: „Mă stăpânii încă, căci văzui că nu era cestiune de d. Văcărescu, Se anunță dar pentru mâine, duminică 27 aprilie, în sala Circului, la ora 11 dimineața, conferința asupra: răpirii bucovinei de Bonifaciu Florescu.“30
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încheierii - înainte de trecerea Dunării - a unui tratat de alianță cu Rusia, în care problema integrității depline a teritoriului național românesc să fie pusă cu toată claritatea posibilă. 94. Din articolul apărut în Pressa, la 29 iunie/11 iulie 1877 și comentat în: ROM., 6/18 iulie 1877, p. 599. 95. Bateriile române de la Islaz și Turnu Măgurele, precum și trupele noastre de infanterie, de la Islaz și până la gura Oltului au luat o parte activă, prin foc susținut de artilerie și infanterie, de pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Grivița no. 1 de Grivița no. 2 și care fu botezată de soldați: Valea Plângerii.149 Acest eșec sângeros provocă vii polemici în București. Mai puțin în presă, dar foarte mult în cercurile politice cât și în public, nenorocirea era comentată cu vehemență. Conservatorii cereau să se ridice comanda colonelului Anghelescu spre a fi dat în judecată. Colonelul Alexandru Anghelescu era, și el, un liberal categoric. Dar liberalii răspândiră zvonul că atacul nu fusese respins din vina colonelului Anghelescu, ci din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de lunar și că - hotărît lucru! - o va face. Intră, cică, în obiectivele programului său electoral. Cum să numesc asta decît naivitate! * Cine publică, în aceste zile, poezie, în reviste? în afară de cîteva nume știute, tot necunoscuți. La rîndul lor, recenzenții comentează volume submediocre, dar care corespund tematic perioadei. Sîntem în „vîrf de campanie electorală”, se dă întîietate „literaturii agitatorice”. Practicile extensive, lipsa de măsură își arată efectele negative și aci. Acceptîndu-i pe toți Felecanii, șerbanii, Vergu Dumitreștii, care nu fac altceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lacom din țigară, își netezea de două-trei ori părul, apoi se scărpina (inimitabil!) în creștet cu degetul mic al uneia dintre mîini, parcă pentru a-și zgîndări din nou spiritul. Lipsa lui astăzi, prima zi a Festivalului Bacovia, a fost comentată mai mult decît prezența altora. Cîțiva dintre scriitorii ieșeni s-au dus să bea o sticlă de cognac la mormîntul lui: o „vizită” făcută unui prieten!... * Pentru că (de ce m-aș subestima?) am „darul observației” (calitate pe care o moștenesc de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a aflat de scurtul meu articol omagial pe care i l-am dedicat în „Ateneu” din decembrie. Trimițîndu-i un exemplar din revistă, ieri i-am răspuns, adăugînd și cîteva considerații mai intime. Iată textul: „Am încercat, alături de prietenii dv., să comentez o dată memorabilă din agenda personală și, dacă mi-e permisă afirmația, din calendarul culturii române de azi. știu că, în anumite medii, o asemenea apreciere ar provoca «reacții», dar loial față de adevărații mei profesori, n-am ezitat niciodată să-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a nu se depărta prea mult de priveliștile și deprinderile în care a crescut. E în atitudinea sa o opoziție sui-generis la solicitările civilizației, pe care nu o neagă, dar pe care - fără vehemență - o acuză. *De cîteva zile se comentează cu pasiune, în fel și chip, spectacolul Tragedia lui Richard al II-lea, realizat de Prospect Theatre Co. pentru Festivalul de la Edinburg 1969 și preluat recent de Televiziunea Română. Interpretul lui Richard, Ian de Welmick, care a evoluat și în serialul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tine, sau, eventual, să ni le spui la cafenea”. Am rămas siderat. Eu înțeleg că B. îi e dator lui Manolescu și vrea ca, în „Ateneu”, să nu i se facă nici o observație, dar nu accept încălcarea dreptului celui ce comentează de a scrie ceea ce crede că trebuie scris. Sp., care are o trestie în loc de coloană vertebrală, va accepta. Adaug aci (după două săptămîni) că a și acceptat, dar fără a reuși să-l mulțumească pe B., care, citind textul, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cîte știu, autorul Lumii în două zile n-a citit cele două proze, ci doar a auzit de ele la „Radio București IV”. Dar ce mai contează faptul acesta, devreme ce cartea sa e o „replică expresă”!... Recent, apoi, comentînd în „Luceafărul” nuvela „Un diavol de iarmaroc” (fragment din Ucenicul neascultător), Crohmălniceanu o compara cu Diavolul (Demonul meschin) lui Feodor Sologub, de care, iarăși, autorul a auzit numai. „Tu l-ai citit pe Sologub?”, m-a întrebat el cu două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primit nici o vizită, în schimb a fost zîmbitor și culant cu toată lumea. Discutăm despre orice. Simțim nevoia să ne lăsăm duși de vorbe. Pendulăm între prezent și trecut. Evocăm întîmplări la care ceilalți n-au fost martori. Reale sau inventate. Comentăm cu patimă chestiuni politice. Nu suferim tăcerea, cum natura nu suferă vidul. Discuția e ca o iederă de care ne agățăm sufletele. Prin ea ne raportăm la lume, care continuă să existe și să ne preocupe pînă și prin lucrurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
costă: mi-a zis că numai la prînz a cheltuit 600 lei, deci aproape un sfert din salariu, dar, a adăugat, nu-i pare rău! Tot N. m-a lăsat să înțeleg că, la aceeași masă, cel ce m-a comentat cu răutate a fost șlică. Faptul nu m-a suprins: funcția și noile prietenii îl fac să delireze. Apoi, ca să nu aflu cine știe ce tîmpenie și să-mi stric bucuria produsă de aprecierile binevoitoare notate la începutul acestor rînduri, am orientat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1945) și mătușa, au primit 25 kg de grăunțe. Tata - numai două. Ca să le poată măcina, le-a pus laolaltă cu ale lor. *Astăzi (joi, 8 mai) va fi înhumat mareșalul Iosif Broz Tito. Începînd de duminică, radioul, televiziunea, ziarele comentează realizările lungii sale cariere politice. Lumea e unanimă în a-i releva marile merite: opoziția atît față de Hitler, cît și față de Stalin, inițierea (alături de Jawaharlal Nehru și Gamal Abdel Nasser) a mișcării de nealiniere, introducerea în țara sa a programului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
succesiune de fragmente”, apoi și față de teză, care-i exagerează importanța. I-a sugerat „candidatului” să reflecteze la unele apropieri posibile cu Albert Thibaudet, Charles Du Bos, Remy de Gourmont, Gaëtan Picon. Al treilea membru al comisiei, Pompiliu Marcea, a comentat lucrarea cam „în două ape”, însă aplicat, făcînd dovada că a citit-o cu atenție. Magnanim, în cea mai scurtă intervenție, profesorul Al. Piru a declarat-o „excelentă”. În fine, eu, amicul lui T., am făcut - involuntar - notă discordantă, căci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cine mă crede, azi, pe mine, în absența documentului?”, se întreabă, pe bună dreptate, profesorul. Nu o dată, Ov.S. Crohmălniceanu se vede asociat echipei de critici proletcultiști, deși, în epocă, ar fi „pledat” (?) pentru crearea unui front antidogmatic, fiind întîiul care, comentînd Prisaca (1955), a scris elogios despre poetul de la Mărțișor. Are, fără îndoială, multă dreptate atunci cînd afirmă că unui tînăr de acum îi este greu, dacă nu aproape imposibil, să înțeleagă, numai pe baza documentelor publicate, epoca. Cele mai multe injoncțiuni (comenzi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]