55,711 matches
-
acoperă ochii și nasul personajului. Biserica a avut o gropniță între pronaos și naos. În lăcaș au fost descoperite mai multe cavouri, iar într-unul din acestea era un sicriu cu oseminte. Inspectorul Ana-Maria Zup din cadrul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu (DJCCP) Iași consideră că este vorba de mormântul unui boier sau negustor bogat, care ar fi avut legătură cu ctitoria bisericii. În colțul de nord al pronaosului s-a aflat mormântul domnitorului Radu Mihnea, dar rămășițele sale pământești
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
din București au fost inspirate de la formele Bisericii Sf. Gheorghe din Baia. Oricum, stilul moldovenesc din epoca lui Ștefan cel Mare, din care fac parte monumentele menționate, constituie o îmbinare între elementele caracteristice goticului (contraforți, socluri profilate etc.) și imperativele cultului ortodox , ceea ce le-a recomandat drept model pentru primul lăcaș român unit din București.
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
conservate ale feredeului domnesc construit din piatră și cărămidă și având plan octogonal. Din palatul de odinioară se mai văd porțiuni de ziduri, o serie de beciuri și ruinele "Feredeului domnesc". La data de 22 aprilie 2001, ministrul culturii și cultelor, acad. Răzvan Theodorescu, s-a aflat la Hârlău și a declarat că lucrările de restaurare a picturii din Biserică stefaniana și a ruinelor Curții domnești trebuie efectuate urgent.
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
anul 1949 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din RPR. În decembrie 1950, șeful „cadrelor” i-a întocmit dosarul de excludere din Uniunea Scriitorilor „pentru acte dușmănoase săvârșite împotriva regimului de democrație populară” (de fapt: exprimare, într-o discuție, împotriva cultului personalității lui Stalin și ascultarea posturilor de radio „Vocea Americii” și BBC). Nu a avut dreptul să publice în anii 1951 și 1952, când a fost arestat de către Securitatea Statului și condamnat de Tribunalul Militar la doi ani de închisoare
Octav Măgureanu () [Corola-website/Science/316377_a_317706]
-
este o sinagogă a Comunității Evreilor din București, fiind cel mai mare lăcaș de cult mozaic din oraș. Edificiul a fost construit între anii 1864-1866, fiind renovat în 1932 și 1945. Este situat pe Strada Sfânta Vineri nr. 9 din sectorul 3. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt.
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
nr. 9 din sectorul 3. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1983, . Construirea templului s-a făcut la inițiativa lui Isaac Leib Weinberg, un evreu polonez din București, unul dintre liderii organizației "Comunitatea Cultului Israelit Modern" din București. El a propus construirea unei sinagogi mari și impresionante cum aveau marile capitale ale Europei - Viena, Dresda sau Paris. Templul Coral este o replică a Sinagogii Tempelgasse din Viena, cunoscută și ca Templul din cartierul Leopoldstadt
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
pentru evrei, care urma să facă parte din Constituția din 1866. La data de 18/30 iunie 1866, Guvernul a fost nevoit să retragă din proiectul Constituției articolul referitor la încetățenirea evreilor. Arhitectul Burelli a estimat pagubele produse lăcașului de cult la 209.369 de lei, iar la reparațiile efectuate a contribuit cu bani și domnitorul Carol I al României. După renovarea sa, Templul a fost inaugurat la 6 iulie 1867 de către rabinul reformist Antoine Levy , la ceremonie participând reprezentanți ai
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
lucrări de extindere, după planurile arhitecților Iuliu Leoneanu și Grigore Hirs, alături de inginerii C.I. Flachs și Maximilian Marcus. S-a construit o nouă aripă care avea la parter o sală de conferințe și festivități și o cameră a slujitorilor de cult, iar la etaj muzeu, arhiva și biblioteca. Tot în acei ani (1932-1934), s-au construit scări suplimentare spre balcoanele de la etajul I, s-a schimbat instalația de încălzire centrală și s-au înlocuit o serie de decorații degradate. Afectat de
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
adusă, conform tradiției, acum aproape două veacuri din satul Gurișoara. Vechimea construcției depășește probabil cu cel puțin un secol strămutarea ei pe locul actual. Momentul ridicării bisericii în satul Govora, sau cel puțin al înzestrării ei cu toate cele necesare cultului, este sugerat de câteva pisanii însemnate cu penelul pe iconostas, între anii 1837-1839. Pe cantul de jos al ușii diaconești, din dreapta ușilor împărătești, se pot citi următoarele: "„Sau făcut de robul lui Dumnezău, pomenește D[oa]mne, Ioan, Stana, Dumitru
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
pe care unii o considerau a fi „contra naturii”. Armata și-a revenit din înfrângere, dar a rămas nereformată, stafful de ofițeri superiori fiind compus în continuare în principal din vechi cadre de origine socială aristocratică, cu opțiuni politice monarhiste. Cultul drapelului și disprețul față de republica parlamentară erau două principii esențiale în cadrul armatei din epocă. Republica își sărbătorea regulat armata, armata ignora Republica. Dar începând cu circa zece ani în urmă, armata a cunoscut și ea o mutație importantă, în dublul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Între Bisericile care au adoptat cultul și muzica bizantină se găsește și Biserica Ortodoxă Română, unde creștinismul a pătruns încă din primele secole după Hristos. Românii atât ca popor cât și ca Biserică sunt cei mai vechi în aceste ținuturi răsăritene ale Europei. Faptul acesta, ca
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
temelie ...”". Nu se știe dacă materialul ei lemnos a fost refolosit sau nu în structura actualei construcții. În forma prezentă, construcția este rezultatul unor lucrări de reclădire din temelii în anul 1906. În aceea vreme modelul tradițional de lăcaș de cult fusese deja înlocuit cu altul nou, inspirat de bisericile de zid. Momentul de răscruce al acestui lăcaș, de la începutul secolului 20, este surprins într-o pisanie recentă, pictată peste cea veche, al cărui conținut a fost parțial și incoerent transcris
Biserica de lemn din Olteanca-Marinești () [Corola-website/Science/322345_a_323674]
-
decembrie 1858, Roșia Montană - d. 25 iulie 1945, Sibiu) a fost un folclorist român, membru corespondent al Academiei Române din 1904. Prin activitatea sa de cercetător și culegător al creațiilor populare, a adus o însemnată contribuție la dezvoltarea folcloristicii române, urmând cultul înaintașilor pentru literatura populară. A fost interesat cu precădere de creațiile populare din Banat, deși în unele povești se întrevăd ocupațiile locuitorilor din localitatea sa de baștină. Enea Hodoș a făcut parte dintr-o familie de intelectuali cu vederi progresiste
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
în 1850. Pe baza dimensiunilor reduse este posibil ca vechiul lăcaș să fie cuprins în cel de acum. În forma actuală, construcția este rezultatul unor lucrări de renovare semnificative în anul 1889. Cu acel prilej, modelul tradițional de lăcaș de cult a fost înlocuit cu altul nou, inspirat de bisericile de zid.. Pereții de lemn au fost înălțați cu câteva rânduri de bârne, apoi în întregime cercuiți, tencuiți și pictați, atât în interior cât și în exterior. Peste cele două încăperi
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
biserică de riț bizantin român, aparținând Bisericii Române Unite cu Romă (greco-catolica), ridicată în 1992-1999, ce are funcție de catedrală "de facto" pentru eparhia greco-catolica de Maramureș. Catedrală "de jure" a acestei eparhii, Adormirea Maicii Domnului, nu este încă retrocedata de cultul ortodox, care o folosește în prezent. Hramurile bisericii sunt Sfântă Maria și Înălțarea Sfintei Cruci, care se sărbătorește la 14 septembrie, în fiecare an. Piatră de temelie a "Bisericii greco-catolice Sfântă Cruce" a fost așezată în anul 1992. Proiectul de
Catedrala Sfânta Maria din Baia Mare () [Corola-website/Science/322403_a_323732]
-
al Râului Mare, se află localitatea Sântămăria-Orlea, atestată documentar în anul 1331, sub denumirea de „villa Sancte Marie”. Pe un mic platou de la periferia satului, la mică distanță de vechiul castel al familiei nobiliare Kendeffy, se ridică un lăcaș de cult impunător, aparținător, în prezent, cultului reformat. Construită din piatră brută și piatră fățuită la muchii, biserica atrage atenția nu doar prin aspectul îngrijit al zidurilor sale înalte, cât mai ales prin frumusețea portalurilor și a ferestrelor, cu coloane și chenare
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
localitatea Sântămăria-Orlea, atestată documentar în anul 1331, sub denumirea de „villa Sancte Marie”. Pe un mic platou de la periferia satului, la mică distanță de vechiul castel al familiei nobiliare Kendeffy, se ridică un lăcaș de cult impunător, aparținător, în prezent, cultului reformat. Construită din piatră brută și piatră fățuită la muchii, biserica atrage atenția nu doar prin aspectul îngrijit al zidurilor sale înalte, cât mai ales prin frumusețea portalurilor și a ferestrelor, cu coloane și chenare atent executate. Tăvănită, luminată de
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
de chenare decorative și de pete de culoare se păstrează sub arcada portalului vestic. Actualmente reformat, dar posedând la interior o bogată vestimentație picturală bizantin-ortodoxă, precedată de o fază caracterizată prin prezența unor cruci de consacrare tipic latine, lăcașul de cult se înscrise astfel în categoria monumentelor a căror istorie este învăluită într-o aură de mister. Nedumeririle sunt legate de caracterul confesional inițial al bisericii, cheia identificării ctitorilor. Așadar, cine a ctitorit biserica din Sântămaria Orlea? Românii ortodocși sau coloniștii
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
localității în care se găsește biserica - strâns legat de comunitatea maghiară colonizată aici, pusă, încă de la sfărșitul sec al XIII-lea în slujba cetății, respectiv a curții regale din Hațegul învecinat - ar conduce la concluzia că, la început, lăcașul de cult ar fi deservit parohia locală de rit catolic, supusă, prin arhidiaconatul Hunedoarei, Episcopiei latine din Alba Iulia. Ca urmare a pustiitoarelor incursiuni turcești din anii 1420 și 1438, soldate cu distrugerea curții regale din Hațeg și cu incendierea și prădarea
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
moment, destinul edificiului s-a legat îndeaproape de cel al familiei Cândea din Râu de Mori. Odată cu trecerea acesteia la Catolicism, în a doua parte a secolului al XV-lea, și biserica a fost transformată, probabil într-un lăcaș de cult latin. În jurul anului 1555, biserica și-a schimbat din nou destinația confesională; un document din 8 martie 1559 transmite informația că paroh al bisericii din Sântămăria-Orlea era, de cel puțin patru ani, pastorul reformat maghiar Martin, cel care la cererea
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
monahal benedictin, aflat în imediata apropriere a bisericii; anterior, vicarul unit Ștefan Moldovan sugerase contemporaneitatea acestei mănăstiri cu cea de la poalele Cetății Colțului, ctitoria acelorași Cândești. În lipsa altor surse documentare, aceste informații nu pot fi încă verificate. Așadar, lăcașul de cult trebuie să-și fi păstrat, în cursul secolelor XVI-XIX, statutul de edificiu parohial reformat. În mod curios, harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu-l menționează. În anul 1810, vicarul unit al Hațegului, Chiril Țopa, încerca, fără sorți de izbândă, preluarea
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
vicarul unit al Hațegului, Chiril Țopa, încerca, fără sorți de izbândă, preluarea lăcașului pe seama obștii românești; autoritățile au dat câștig de cauza credincioșilor maghiari. Drept urmare, biserica, înscrisă pe lista monumentelor istorice, funcționează până astăzi, în mod sporadic, ca lăcaș de cult al restrânsei comunități de credincioși calvini, urmași ai nemeșilor hațegani de altădată.
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
considera că era foarte posibil ca acești contraforți să fi fost adăugați ulterior pentru întărirea structurii bisericii. După cum relatează Romstofer, biserica a avut sub streașină și la turlă o ""decorație de plăci ornamentale cu rozete și nasturi smălțuite"". Lăcașul de cult avea abside semicirculare la interior și pentagonale în exterior, acestea fiind străpunse de câte o fereastră în ax. Absida altarului era mai amplă decât absidele laterale. Absidele erau împodobite cu firide înalte (câte 5 la cele laterale și 7 la
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
zvoniță apar destul de rar în arhitectura românească, fiind întâlnite numai la bisericile din nordul Moldovei: Biserica Sfânta Treime din Siret, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani (Suceava), Biserica Învierea Domnului din Suceava și Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești. Lăcașul de cult a fost zugrăvit în frescă atât în interior, cât și pe exterior. Pictura murală interioară a fost curățată în 1887, relevându-se picturi de o deosebită valoare artistică. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Romstorfer relata că "„pictura interioară era
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
Dan Popescu (...)Instalația ei vizuală și tactilă devenise, brusc, olfactivă. Buchete și buchețele de cimbru, lavandă, sunătoare și busuioc, ca să enumăr doar câteva din secretele parfumului degajat, erau ascunse intenționat prin buzunarele lucrărilor abstracte, iar efectul devenise unul amețitor. Toate cultele folosesc diverse amestecuri de uleiuri și plante, crude sau arse, pe care le amestecă cu rugăciunile și incantațiile ca să intre mai ușor în transă, în starea de grație. Plusul pe care artista îl aduce unei instalații tipice arte povera, prin
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]