54,926 matches
-
2]. b. Gangliocitomul displazic cerebelos este cunoscut ca și boala Lhermitte-Duclos. Este o boală rară caracterizată printr-un tablou histologic mixt cu prezența unui hamartom cu transformări neoplazice. Se poate asocia cu îngroșarea oaselor craniene. Se întâlnește frecvent la pacienții tineri (media de vârstă este 30 de ani). Este greu vizibilă pe investigația CT, nu prezintă calcificări sau priză de SDC. În schimb este vizibil efectul de masă cu compresiunea ventriculului IV și hidrocefalia [2] (fig. 3.77). c. Gangliogliomul este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
tipică la adulți este prezența unor mici noduli cu localizare superficială. Calcificările pot fi prezente. Acumularea de SDC este observată în 50% din cazuri și are un caracter heterogen [2]. d. Neurocitomul central este o tumoră rară, întâlnită la pacienții tineri. Este localizată în lumenul ventriculilor laterali aproape de septum pellucidum și foramen Monroe. Uneori ajunge la dimensiuni gigantice. Are o structură heterogenă ce conține chisturi și calcificări solitare sau multiple, ce sunt tipice pentru neurocitom. Dilatarea ventriculilor laterali este întotdeauna prezentă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
martie-decembrie) editează „XY. Literatură și artă”, „revistă a noii generații”, la care scriu, între alții, Eugen Ionescu, Emil Botta, Andrei Tudor, Octav Șuluțiu. Împreună cu Miron Suru, scoate în 1933-1934 caietul de literatură „Herald”, care se voia un „bazar de literatură tânără” și unde publică poezie Nicolae Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, dar și V. Voiculescu, proza fiind ilustrată de Anton Holban (un fragment din romanul Ioana), Tudor Teodorescu-Braniște, Traian Mateescu ș.a., eseurile de C. Noica și Vlaicu Bârna, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
V. Voiculescu, proza fiind ilustrată de Anton Holban (un fragment din romanul Ioana), Tudor Teodorescu-Braniște, Traian Mateescu ș.a., eseurile de C. Noica și Vlaicu Bârna, iar critica literară de Octav Șuluțiu. În aceiași ani plănuiește și o antologie a poeților tineri, care nu e finalizată. Debutează editorial în 1934, cu o carte de proze scurte, Dragostea noastră cea de toate zilele, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Colaborează cu articole de atitudine civică, dar și cu proză, eseuri, cronici și caricaturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
dar și în pictură cu Nicolae Tonitza sau Theodor Pallady. Revistele joacă un rol esențial nu numai pentru literatura simbolistă, ci și pentru artele plastice. Revista Ileana care apare la doi ani după constituirea Societății "Ileana" unde se regrupează artiștii tineri, novatori, reprezintă portdrapelul mișcării secesioniste românești. Din păcate, existența ei este efemeră, de doar șase numere, dintre care două duble. Revista Ileana constituise o punte de contact, înlesnind cunoașterea de o parte și de cealaltă a artiștilor în vogă, cei mai mulți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avem propriu-zis o critică de întâmpinare, pentru că membrii "Tinerimii artistice", care își comunică în scris opiniile, cum este Ștefan Popescu, cât și criticii de generație, surprind niște artiști aflați la apogeul operei lor, deveniți deja figuri tutelare care impun artiștilor tineri. În același timp, discuția în jurul acestor figuri marcante ale artei europene, în directă relație cu simbolismul și decadentismul, face remarcată și existența unor critici nuanțați precum Maria Bengesco, Virgil Cioflec, Ștefan Popescu, Leon Bachelin, Alexandru Bogdan-Pitești, cărora le urmează Theodor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura decorativă monumentală căreia i se consacră cu începere din 1883. Scara muzeului Amiens (1864-1865), Pantheonul, stau printre realizările remarcabile. La Galeria Durand-Ruel se succed expozițiile sale personale din 1887 și 1894. Ultima trebuie să fi fost cunoscută unora din tinerii pictori români care urmează școala de Belle Arte la Academia Julian sub îndrumarea unor maeștri francezi. O parte dintre pictorii care vor expune și la Saloanele rozacruceene organizate de Joséphin Péladan, precum Alexandre Séon, Alphonse Osbert, sunt influențați de pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori. Relația prerafaelitismului cu sensibilitatea simbolistă în pictura franceză a fost analizată cu acribie de către Laurence Brogniez în Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image poétique. Admirația pictorilor români pentru Burne-Jones era consolidată de afinitățile "poetice" pe care critica franceză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de către scriitori. Simbolismul încarnat de Moreau se regăsește într-un raport de sinonimie cu prerafaelitismul reprezentat de Burne-Jones"83. Frăția prerafaelită (Pre-Rapahelite Brotherhood)84 fondată la Londra în 1848 se bazează la început pe prietenia și admirația reciprocă a trei tineri artiști, William Holman Hunt (1827-1910), Dante Gabriel Rossetti (1828-1882) și John Everett Millais (1829-1896), la care se adaugă fratele lui Dante Gabriel Rossetti, William Michael Rossetti, critic de artă, Thomas Woolner, James Collinson și F.G. Stephens și reprezintă în egală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sic) artiști care și-au făcut în urmă un mare nume cu picturile ce au executat la Muzeul de Bele Arte și la teatrul Burg din Viena. Sunt mai cu seamă două panouri drăgălașe pe care se văd niște fete tinere de tot, culegând flori de primăvară"96. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske evidențiază schimbarea de paradigmă pe care o propune Klimt și care o are inițial drept obiect estetic pe Atena, zeița rațiunii, simbol al vechii Viene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ucide Minotaurul, înlocuind-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe larg de Freud în Totem și tabu. Zeița este reprezentată bidimensional, ceea ce implică un efect suplimentar de abstractizare. A treia Atenă din reprezentările lui Klimt relevă întregul potențial subversiv pe care îl aduce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bachelin nu ezită să supraliciteze modelul tocmai pentru că-l socotește apropiat cazului românesc: "Și se prea poate ca primul maestru sticlar al timpului nostru fără să provocăm neplăcere domnilor Luc Olivier Merson, Ehrmann și Grasset însuși a fost un prea tânăr polonez, elev al domnului Bonat și în treacăt, chiar ca portretist la fel de competent ca maestrul său: l-am numit aici pe autorul vitraliilor de la Sfântul-Cazimir din Lemberg și Sfântul Nicolae din Fribourg în Elveția, domnul Joseph Mehoffer"129. Criticul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caz interesant al postsimbolismului românesc, faza sa simbolistă purtând amprenta indelebilă a profesoarei de la Școala de Belle Arte, Cecilia Cuțescu-Storck. Simbolismul gauguinizant al Ceciliei Cuțescu-Storck cu influențe prerafaelite mai ales din direcția unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine cu cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck este izbitoare. Cu lecția bine învățată, Mina Byk proiectează nuduri într-un peisaj exotic, care se face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la oficierea unor misterii sau care circumscriu o arie simbolică la care ia parte fiecare element al tabloului. Gesticulația simbolistă se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin care acest revival este integrat artei occidentale sub semnul simbolismului, pe care-l reclamă și figura emblematică a Sarei Bernhardt. Capitolul IV IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească Așa cum o probează numele societății nou înființate a tinerilor artiști români "secesioniști", "Ileana", frumusețea ideală a artei era asociată cu cea emblematică a unui cunoscut personaj de basm românesc, Ileana Cosânzeana, personaj pe care criticul Leon Bachelin îl descifra drept un simbol al primăverii. Numele societății artistice devine și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prinț stă pe malul unui lac, fascinat de apariția unei zâne care iese din apă cu părul plin de flori. Spațiul de basm pe care-l construiește Kimon Loghi este un mic eden floral. În dreapta se găsesc o serie de tinere fete, zâne, cu părul foarte lung, expresie a fluidizării amintite mai sus, atente la scena care se desfășoară. Basmul este o lume în care frumusețea și tinerețea nu sunt privilegii temporare, ci regula. Atmosfera de basm configurează dimensiunea estetizantă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care participă toate aceste personaje grave, sigilate prin tăcere, rămâne învăluit în mister, nicio emoție nu transpare, nicio notă străină nu impietează ritualul. Kimon Loghi așază acest altar în cel mai îndepărtat punct al fundalului, stație terminus pentru cortegiul de tinere femei care se îndreaptă către el pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit în mister. Este vorba de un ceremonial de nuntă sau despre un rit al vegetației, descris de titlul principalei reviste secesioniste vieneze, Ver Sacrum? Obscuritatea face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitologic, Legenda Jepilor, pentru grupul statuar ridicat în Parcul Carol, care avea în centrul lui colosalul Gigant (1906), statuia de aproape patru metri înălțime a lui Dimitrie Paciurea. Pictorul decupează momentul climactic al asaltului erotic pe care-l suportă un tânăr păstor pe vârful unui munte din partea unei feminități debordante, ipostaziate mitologic sub forma zânelor, avataruri ale unei Venus eterne. Basmul este parțial inspirat de balada Miorița, publicată de Vasile Alecsandri, poet consacrat și un apropiat al familiei regale o parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
familiei regale o parte din versurile sale decorează interiorul palatului Peleș. Pentru a-i conferi autenticitate și în vederea păstrării culorii locale, Carmen Sylva o și intitulează "basm/poveste română". În mijlocul unei petreceri pastorale, o fată, Irina, lansează o provocare unui tânăr păstor, Ionel, îndrăgostit de ea și care joacă în aceeași horă în acompaniamentul lăutarilor. Fata îi solicită ca probă a angajamentului său afectiv întreruperea itinerariului transhumant și renunțarea la turma sa. Refugiat pe o culme unde adoarme, tânărul se confruntă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dorului, coexistând într-o ambiguitate delectabilă plăcerea și durerea. Nu lipsit de semnificație, în varianta românească pe iubită o cheamă Ileana, nume cu o mai mare rezonanță atât pentru basm, cât și pentru faptul că era purtat de societatea artiștilor tineri, secesioniști și de revista din care ieșiseră doar șase numere. Fără a fi menționat, devine sesizabil filonul eminescian al poveștii de dragoste din Luceafărul, poezie cunoscută prin intermediul volumului publicat de Titu Maiorescu. În același timp, este posibil ca regina să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Berlin în 1861. Mihai Eminescu utilizase basmul lui Kunisch într-un poem cu titlul, Fata în gradina de aur, modificând finalul. În povestea reginei, raportul seducător-sedusă este inversat, Zânele, Luna, ipostaze ale unei feminități supranaturale, încearcă să-l seducă pe tânărul păstor. Importanța acestei picturi se poate vedea și din ecourile sale în epocă. În 1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se poate stabili o filiație directă între cei doi artiști. La Klimt, femeile fac obiectul unui transport erotico-oniric, sexualitatea și erotismul fiind precizate freudian prin relația cu peștele, pe când la Mirea, dincolo de fluiditățile feminine, avem și un obiect al seducției, tânărul păstor refugiat pe vârful de munte. În cazul pictorului vienez este vorba de un efect asumat, pe când G.D. Mirea pare mai degrabă atras de transpunerea într-o cheie senzuală a scenei de basm. G.D. Mirea reia fragmente-variante din acest tablou
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
epigramă nefericită a adversarului său întru poezie, simbolistul Alexandru Macedonski, îi aducea acestuia o dizgrație aproape unanimă. Semnele aproprierii poetului ca figură simbolică se găsesc peste tot la sfârșitul secolului, iar întâlnirile întâmplătoare cu Eminescu sunt consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bronz înfățișează o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezintă sfinxul. Foarte posibil ca imaginea emblematică pentru acest profil reflexiv, cu un fel de tragism condensat, să-l constituie Eminescu și felul în care acesta utilizează tema geniului în poezii precum "Luceafărul", "Geniu pustiu", "Odă în metru antic" etc. Tânărul sfinx pare adâncit într-o contemplatio morosa, privirea sa nu este una frontală, ci are un mic unghi de înclinație care o scoate din sfera contingentului, focalizându-se asupra a ceva ce iese din sfera vizibilului. Această privire este oarbă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]