56,095 matches
-
sub presiunea cererilor imperative ale secretarului de redacție. Totuși, să nu fiu prea sever cu mine. De vreme ce mă judec astfel înseamnă că am învățat cîteva lucruri. Primul e că trebuie să desfășor o anchetă cît mai largă în jurul subiectului de comentat. Mi-am însușit un repertoriu de întrebări care, deși mă păstrez în limitele impresionismului, mă ferește să fiu superficial. Am învățat, de asemenea, să fiu mai personal fără a-mi etala „personalitatea”. Caut să fiu precis și nuanțat. Nici o cochetărie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al ideilor en vogue”, afirma Léon Bloy, teribilul pamfletar, atunci cînd principiile păreau a-i fi puse în discuție sau negate. Mă agăț de vorbele sale ori de cîte ori simt că propriile-mi principii, intransigente în marginile adevărului, sînt comentate defavorabil, respinse ca inoportune, declarate „sinucigașe”. *21 mai 1982, ziua mea onomastică. Dimineață - ore obișnuite de redacție, după amiază - vizita lui Corneliu Dima-Drăgan. Vorbim despre Lumea Veche (a noastră, a europenilor) și Lumea Nouă (a Canadei, în care, zice, s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
teatrului local. Cred că e și mai dotat pentru această artă decît mulți dintre ei. Ce să mai lungesc vorba: un histrion! îmi amintesc că la promovarea în funcția de secretar cu propaganda la județ, prin săltarea de la Onești, cîțiva comentaseră că „îi prea mare pălăria pentru capul lui”, convinși că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat, „n-a căzut”, ba s-a consolidat. „știe cum să ia omul”, admit chiar unii dintre criticii săi. Nu înjură, nu amenință
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
seama de insistențele pe care le-am depus pentru revenirea lor în paginile revistei. De asemenea - am dedus -, nu înțelege că eu plătesc loialitatea față de ei cu amînări și ratări de situații favorabile activității de cronicar: de pildă, n-am comentat cărți de autori pe care, literar, îi prețuiesc, numai pentru că, știind că se află în conflict cu ei, laudele mele nu le-ar fi sunat bine. Ar proceda la fel?... M-a vizitat la redacție, ca să-și ia „rămas bun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
copiii ei vorbesc românește) pulovărul de pe el și a rămas în maieu. Așa s-a prezentat, ca oaspete, în fața guvernului republicii de peste Prut, unde ar fi afirmat: „Am plecat de acasă și am ajuns acasă”. Mi se pare inutil să comentez: legendele au și început să-și ia zborul!... *Aseară (16 decembrie 1983), am vorbit despre curajul lui Al. Husar, în prezența acestuia, ca toast, după lansarea Mitopoeticii sale. Curajul de a se dedica timp de peste două decenii unei idei; curajul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La rîndul lor, și părinții mei au fost nevoiți să se împrumute, îndeosebi cînd nu funcționa moara. Într-o zi m-au trimis pe mine cu strachina la vecinul din fundul grădinii. În timp ce mi-o umplea, moș Gheorghe mi-a comentat fiecare mișcare de-a sa. După aproape patru decenii, nici azi nu i-am uitat monologul: „Uite ce făină-ți dau (a luat din ea cu trei degete și a prefirat-o de sus), cernută de două ori; aur, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-i fac un prînz bun domnului Călin!”, apoi a relatat că, la Onești, a fost întrebat de o profesoară de română: „Cine mai e în redacție?” El i-a răspuns: „Cutare, Cutare și... Constantin Călin”. „Cum crezi că a comentat, cînd ți-a auzit numele?...” M-a privit și i-a privit și pe ceilalți, să vadă dacă le-a stîrnit curiozitatea. „Cînd eram studentă, i-am citit - i-a declarat profesoara - un articol în care îl înjura pe profesorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o regulă generală? În două din numerele din august (1986), „Steagul roșu” a publicat cronici plastice de Doru Kalmuski. Citindu-le, întîi am avut impresia că autorul a încercat să-i ia de sus, demonstrativ, pe cei pe care îi comentează (unul, de pildă, pictor bun, dar cap prea puțin teoretic, intelectualicește simpluț). Ulterior, mai plauzibilă mi s-a părut ipoteza că odată ieșit din cotlonul lui de corector la tipografie, D.K. a vrut să epateze, „să rupă gura tîrgului”, recurgînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eu mă mir că nu tremură și nu transpiră colegii ăștia ai dumneavoastră care fac așa. Nu li-i de ajuns că iau 50, 100 de lei în plus peste leafă, la colaborări. Un muncitor nu-i ia!” N-am comentat în nici într un fel monologul său. După o pauză de un minut, cît a mai răsfoit dosarul, iar eu am privit pe pereți, m-a asigurat că n-are să raporteze mai departe aceste „abateri”: „Cum să-i spun primului-secretar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Casa noastră). Eroinele lui G. Îi evocă Norele lui Ibsen. Exagerările au stîrnit rîsul unei părți a asistenței (din care, bineînțeles, am făcut și eu parte). Unii au avansat ipoteza că e amorezată de jupîn. „Intrigi!”, am zis, refuzînd să comentez acest capitol. * Am discutat cu Liviu Dănceanu, un compozitor dintre cei mai înzestrați și un „puncheur” sobru, despre „muzica nouă”. Sporici a spus că gustul lui se oprește „cam la Debussy”. Ceva mai încolo, eu le-am relatat secvența despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sigur să scrii o carte despre ea. Dacă stai un an, poți să scrii doar un bun articol. Iar dacă stai, ca mine, zece ani, abia poți să scrii o nota”. Ciucă își dă seama acum că (o spune în timp ce comentează un set de diapozitive) lucrurile stau chiar așa. Conferința sa a fost o încercare de a evoca arta Chinei istorice. Nimic despre viața contemporană a chinezilor, despre felul lor de a trăi, de a gîndi sau de a scrie. Fiind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o demonstrație față de oamenii occidentali a seriozității noastre” (Vasile Băncilă, „Cuvinte pentru Neculai Iorga”, în Portrete și semnificații, p. 173). M-a tulburat „povestea lui Emydio” de la începutul părții a opta din Tropice triste de Claude Lévi-Strauss. Autorul n-o comentează părîndu-i-se, probabil, suficientă concluzia unuia din personaje. După părerea mea, nu numai despre prostie sau neputință e vorba în cazul evocat, ci și despre o educație greșită, care, prin autoritatea ei, condamnă la inadecvare. Iată textul: „Un om văduv avea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un lucru oneros și greu de înțeles! „Totul nu-i decît o îngălare de fraze”, e de părere și Sp. „Clișee, lucruri știute de ani și ani!” *Sporici se plînge de „căldura insuportabilă de afară”. Nimeni n-are chef să comenteze în vreun fel situația. Tăcerea e întreruptă însă de Genoiu care, pîndind reacția celorlalți, cugetă cu voce tare: „Acuma, vara, nu prea merge tăria...” Sp. sare ca ars: „Ce vară, Gigioacă? Nu mai e nici o vară, sîntem în prag de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la „Reuniunile Revistei Ateneu” se lăuda că e „încă verde”. Între timp, s-a cam uscat. L-am văzut cum se urca ieri în autobuz, cu dificultate, ținîndu-se cu amîndouă mîinile de ușă. După ce am părăsit restaurantul, Mihai Drăgan a comentat: „Se pare că-i rău... La vîrsta dumnealui...” *Împlinind 60 de ani, Al. Grigorescu a dat o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tocit spiritul critic, și cu spiritul critic tocit nu se poate face nimic, cu atît mai puțin gazetărie!” *Șova a trecut prin birourile redacției lăsînd în urma lui, ca de fiecare dată, o dîră de abjecție. Într al nostru, l-a comentat în termeni vulgari pe fostul său director, Vasile Florea, „dat”, acum, ca muzeograf la Vivariu: „De cînd a ajuns acolo, a rămas gravidă maimuța!” Ca și laudele, ironiile lui sînt niște vomitive. Motive de transfer pentru un tînăr fotbalist: „La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de încălțăminte) - o gheată, un haleu; la «Proletaru’» - stofă de înmormîntare, și aceea cu aprobarea directorului!” *Invitat de Toma Dudău, dimineață am vorbit clasei sale de la școala de Partid despre cultură și civilizație, fără a recurge la teorie, ci doar comentînd aspecte și situații din imediata vecinătate, la care probabil n-au reflectat încă îndeajuns: poluarea, lipsa luminii și a căldurii (care sînt produse ale civilizației), insecuritatea persoanelor (mai pot întîrzia la un spectacol de teatru sau la un concert?), lipsa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîlnit cu niște țigani. Cîinele i-a lătrat copios. După cîțiva pași, bărbatul l-a certat astfel: „Barem dacă ai fi lătrat și tu niște oameni mai de soi. Te-ai dat mare în fața unor țigani!...” Ar fi ceva de comentat din vorbele sale... Sînt mulți proprietari de cîini care se cred îndreptățiți să disprețuiască!... Cînd sîntem mînioși, spunem, oare, ceea ce credem cu adevărat despre ceilalți? și mai precis: cînd „aprinzîndu-se”, A. spune că fără mine ar fi dus-o de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de a se opune celor ce pun semnul egalității între anumite opțiuni religioase și trădarea de patrie n-a fost actul de bravură al unui „ins care face salturi mortale știind că are plasă de siguranță”, cum mi l-a comentat Bălăiță, ci o manifestare de demnitate intelectuală. *Scriitor: „L’écrivain est d’abord une voix singulișre, dérangeante et parfois scandaleuse”, scrie Michel de Castillo, în prefața la Mort d’un poște. Pozînd în naiv, întreb: și la ei, în Vest
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spectacolul „Brigada știe tot” și (cum va scrie reporterul ziarului) „evoluția grupului de dans tematic”, laureat al Festivalului „Cîntarea României”. După atîtea zdrăngăneli și tropăituri îndelung aplaudate, orice șezătoare literară ar fi fost inoportună: profesorii și școlarii trebuiau lăsați să comenteze propriile lor producții. N-a fost greu să-i conving pe cei ce ne chemaseră că așa e cel mai bine. Cuprins de o stare de disconfort, doream să părăsesc cît mai repede incinta, dar n-am scăpat de obișnuita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iarăși - să-ți vezi de studiile tale de istorie literară. Da’ de unde! O plecare la Arhive sau la Biblioteca Județeană era considerată abatere de la program: condica de prezență păstrează cîteva din semnele de întrebare și cuvintele grosolane cu care erau comentate asemenea plecări. Trebuia să stai în colivia redacției, să-l aștepți pe G. pentru o ședință-surpriză, în care avea de pus chestiuni grave, de transmis indicații, de împrăștiat zvonuri. *Nesilit de nimeni, ca să zic așa, Nanianu a ținut să afirme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se încheie aci. Tovarășa mea de viață (mai degrabă la rău decît la bine) îmi lasă o scurtă pauză de meditație, după care exclamă: „Ciudat, cum de unora le merge mereu din plin, iar nouă parcă numai ne crapă!” Nu comentez, pentru că acest gen de comparații nu intră în preocupările mele. Simt însă că încearcă să repereze o vină, din trecut sau în prezent, iar după intonația ce-a dat-o frazei ar trebui să mă gîndesc, exclusiv, la o vină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
leagă cu ceea ce-mi spunea și Adam zilele trecute, respectiv că, înainte de plecarea la Onești pentru „Poetul în cetate” (9 dec. 1989) a fost avertizat, prin telefon, de N. Cr., „să nu citească decît versuri patriotice și să nu comenteze nimic”. Aseară am fost de serviciu: eu, în birourile „Ateneului”, la primul etaj; I. Enache, de la „Steagul roșu”, la etajul următor. Ușa de jos, de la intrare și cea care dă în tipografie erau încuiate. Pe la opt și jumătate a venit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au trecut trei săptămâni de când am primit scrisoarea dvs. atât de densă și tineresc de plină de proiecte. Sunteți o pildă admirabilă și țin să vă Încredințez de marele respect ce vi-l port. De unde să Încep? Sunt atâtea de comentat În marginea a tot ce-mi scrieți, Încât cu siguranță 723 voi „uita” ceva. Mai Întâi am să vă deconspir că am vorbit despre dvs. cu domnul Datcu. Vă prețuiește și dânsul, ca și mine, și mi-a spus că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vor decurge, acolo, festivitățile de 120 de ani E. Lovinescu. Oare la Fălticeni se Întreprinde ceva? În ce privește Iașul am observat cu regret că tradiția ostilităților Viața românească - Sburătorul e Încă activă și, de pildă jurnalul n-a fost mai deloc comentat de ieșeni, ceea ce e un lucru foarte trist. Cel puțin În volumul IV au fost o mulțime de informații despre „itinerariile ieșene” ale lui E. Lovinescu, arătând cât era de atașat tradiției sacre a urbei și mitologiei ei. Din inerția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
toi. Nu mă pot lăuda cu calmul dvs. Înțelept; sunt În mare tensiune și panică, timpul mi se pare teribil de scurt, problemele sunt puzderie, de toate felurile, de la grafie la obținerea informațiilor, de la starea publicațiilor la dificultatea de a comenta anumite fapte obscure sau delicate biografic și nu În ultimul rând 732 chiar politicește. Sunt zile când mi se pare că nu avansez nici un strop și atunci descurajarea pare a-mi da târcoale. Apoi o iau de la capăt, Încercând să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]