54,793 matches
-
și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
inspirată scriitorului columbian de lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a oferit în dar o noapte de dragoste cu o adolescentă fecioară, s-a onorat cu o noapte libertină. (Un asemenea dar și-a făcut și Ninon de Lenclos care la 80 de ani a răspuns iubirii unui tânăr abate iezuit). Prin Rosa Cabarcas, patroana unui bordel, jurnalistul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
impresiilor trăite, asociindu-le cu alte experiențe erotice: A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoșteam vicleșugurile seducției și veșnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați... În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
asociindu-le cu alte experiențe erotice: A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoșteam vicleșugurile seducției și veșnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați... În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea lui de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avut șansa să-l cunoască pe pictorul Ralf Hart și să încalce prima regulă a "eticii" localului în care lucra, să se îndrăgostească. Pentru prima oară și-a simțit trupul unit cu sufletul. Cei doi vorbeau ca și cum ar fi făcut dragoste. Din portretul pe care i l-a realizat pictorul, Maria și-a văzut cele trei fațete: de fată ingenuă care privește bărbații cu admirație, de femeie fatală care seduce, de mamă înțelegătoare care îi ascultă pe bărbați și îi sfătuiește
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bărbații, unele au fost șocante pentru ea. Relația cu un pușcăriaș, fost traficant de cecuri și violator al unui copil, a adus-o în pragul sinuciderii. Se gândea de multe ori la familia ei, recunoștea că nu i-a lipsit dragostea mamei, chiar dacă era sufocantă, nici dragostea tatălui nu-i lipsea, deși era abstractă, întrucât se înstrăinase de familie și foarte rar venea s-o vadă. Béné făcea parte dintr-un grup de tineri declasați și un infirmier a tentat-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ea. Relația cu un pușcăriaș, fost traficant de cecuri și violator al unui copil, a adus-o în pragul sinuciderii. Se gândea de multe ori la familia ei, recunoștea că nu i-a lipsit dragostea mamei, chiar dacă era sufocantă, nici dragostea tatălui nu-i lipsea, deși era abstractă, întrucât se înstrăinase de familie și foarte rar venea s-o vadă. Béné făcea parte dintr-un grup de tineri declasați și un infirmier a tentat-o să se drogheze, dar a rezistat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din motivație: de ce mâncăm, bem, lucrăm, concurăm, ne jucăm, ne este frică de diverse lucruri, citim, ne îndrăgostim și multe altele. Ideea că „toate acțiuniile sunt motivate de voință” este o mare teorie a motivației, în aceiași măsură în care „dragostea pentru bani este sursa tuturor relelor” este o mare teorie a răului. Ambele identifică o cauză unică și atotcuprinzătoare care explică în totalitate fenomenul. Studiul istoric al motivației, de la originile filosofice până în anii 1960, arată că studiile timpurii ale motivației
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
psihosomatice. Rubinstein a analizat și diferențele de gen, observând că de două ori mai multe femei căsătorite, considerau că „ce e al meu e al meu”, decât bărbați căsătoriți. În ciuda așteptărilor, bărbații și femeile atribuiau o importanță la fel de mare muncii, dragostei, paternității și finanțelor în viața lor. Bărbații erau mai siguri pe ei și mai siguri pe banii lor decât femeile. Ei erau mai fericiți decât femeile, când se reportau la situația lor financiară, simțeau că dețin controlul situației și previzionau
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
aplici șapte măsuri pe fiecare individ cu scalele lui Forman: cu cinci patologii specifice; un scor de sumarizare a patologiei; și un chestionar de sănătate monetară (Furnham și Okamura, 1999). Forman a evidențiat faptul că banii sunt deseori echivalați cu dragostea, aprecierea de sine, libertate, putere și securitate. El a prezentat cinci tipuri distincte de raportare a individului la bani: 1. Avarii au tendința de a nega faptul că sunt meschini, au o frică teribilă de a pierde fonduri și înclină
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus și Bachus, teatrul este periculos, căci el nu oferă decât spectacole lascive. "Teatrul este întocmai ca templul lui Venus (...) Teatrul nu este consacrat numai zeiței dragostei, el îi mai este dedicat și zeului vinului. Căci acești doi demoni ai libertinajului și bețivănelii sunt atât de strâns uniți, încât par să fi uneltit împreună împotriva virtuții: astfel, palatul lui Venus este și casa lui Bachus." Teatrul este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plăcea cu atât mai mult și mă prindea cu atât mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de mirare în asta? Mielușea nefericită, rătăcită de turmă și nerăbdătoare să fiu păzită, o râie îngrozitoare mă murdărea. De aici dragostea mea nu pentru suferințe care m-ar pătrunde în profunzime (de fapt, nu-mi plăcea atât de mult să le îndur, ci să le privesc), ci pentru suferințe povestite și imaginate, care mi-ar zgâria oarecum sufletul la suprafață. Era
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stabilitate datorită dialogului, dominator al zgomotului publicului și născut fiind pentru acțiune. Muza i-a acordat lirei dreptul de a-i celebra pe zei și pe copiii zeilor, și pe pugilistul învingător, și calul câștigător în curse, și suferințele din dragoste ale celor tineri, și libertatea pe care ți-o oferă vinul. Pentru ce, dacă eu nu pot, din lipsa talentului și a cunoștințelor, să respect rolul și tonul atribuit fiecărei opere, să trec drept poet? Pentru ce, din falsă rușine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secundare trebuie în mod necesar să exercite o influență directă asupra acțiunii principale. Ele sunt excluse dacă nu întrețin o strânsă legătură cu ea. D'Aubignac a criticat rolul Infantei în Cidul, care introduce o intrigă paralelă cu acțiunea principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor, a salvat regatul Castiliei. Totuși Infanta își înăbușă pasiunea arzătoare. Această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor, a salvat regatul Castiliei. Totuși Infanta își înăbușă pasiunea arzătoare. Această acțiune secundară nu are deci nicio incidență asupra dragostei dintre Rodrigue și Ximena, care constituie acțiunea principală. Unitatea de acțiune nu este deci respectată în piesă. La fel se întâmplă cu personajul Sabinei în Horace, care suportă contralovitura acțiunii principale, dar acest lucru nu-l influențează în vreun fel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bogățiile Persiei? Un Scipion affété (plin de afectare) și mai capabil să ia foc la vederea primei figuri [întâlnite] dăruite cu un aspect atrăgător, decât să-i răzbune pe Strămoși și sângele Cetățenilor săi? Un Marc-Antoniu cumpănit și mai cu dragoste de Imperiu decât de privirile galeșe ale frumoasei și funestei sale Regine?...." Corneille împărtășește această părere, scriind, în Discurs pentru Poemul dramatic: "Calitatea de asemănător, pe care Aristotel o cere caracterelor, privește în mod deosebit persoanele pe care istoria sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe "o adevărată dramă" în care zugrăvirea tandreței filiale atinge niveluri ale emoției rar egalate, condamnă din nou, în 1773, în Despre Teatru, sau Noul Eseu despre arta dramatică (Du Théâtre, ou Nouvel Essai sur l'art dramatique), scena de dragoste dintre Rodrigo și Ximena după moartea Contelui, pentru aceleași motive. "(...) atunci când Ximena îndrăznește să-și primească pentru un singur moment iubitul în casă, să-l audă, să-l vadă în genunchi în fața sa, să fixeze cu privirea sabia fumegândă care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nefolositoare." Corneille, care a avut totdeauna, așa cum declară el însuși în Examen la Mincinosul, o "aversiune firească (...) pentru aparteuri", nu recurge la ele decât foarte rar. El preferă să le înlocuiască cu unele confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească, cu aparteul, un limbaj artificial. Dacă utilizează, contrar a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor nici de stat, nu cred că, deși personajele sunt ilustre, acțiunea este și ea îndeajuns pentru a se ridica până la înălțimea tragediei. Demnitatea ei cere un interes important de stat sau vreo pasiune mai nobilă și mai bărbătească decât dragostea, cum sunt ambiția sau răzbunarea, și vrea să dea temeri pentru niște nenorociri mai mari decât pierderea iubitei. Este potrivit să găsim aici și dragoste, pentru că este totdeauna plăcută și poate servi ca fundament acestor interese și acestor alte pasiuni
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cere un interes important de stat sau vreo pasiune mai nobilă și mai bărbătească decât dragostea, cum sunt ambiția sau răzbunarea, și vrea să dea temeri pentru niște nenorociri mai mari decât pierderea iubitei. Este potrivit să găsim aici și dragoste, pentru că este totdeauna plăcută și poate servi ca fundament acestor interese și acestor alte pasiuni despre care vorbesc; însă trebuie să ne mulțumim ca ea să fie de rangul al doilea în poem, și să li-l lase lor pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
săi, cea a fiului său Louis în special, în Memorii despre viața și operele lui Jean Racine (Mémoires sur la vie et les ouvrages de Jean Racine 52), că teatrul grec a figurat totdeauna printre lecturile sale de predilecție. Această dragoste îi este transmisă, încă din adolescența la Port-Royal des Champs, unde îi are ca maeștri pe cei mai străluciți eleniști ai timpului. "Cea mai mare plăcere a sa era să meargă în străfundurile pădurilor abației cu Sofocle și Euripide, pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al XVIII-lea. După părerea lui Aristotel, tragedia purifică de pasiunile de milă și de teamă pe care i le provoacă spectatorului. Pentru Corneille, în schimb, ca și pentru toți teoreticienii de la Renaștere încoace, tragedia purifică de toate pasiunile umane, dragoste, ură, gelozie, ambiție, pe care autorii dramatici le acordă personajelor lor. Va trebui să-l așteptăm pe Lessing pentru ca eroarea să fie corectată. Acesta, în Dramaturgia de la Hamburg, din 1768, va stabili, după textul grec, că singurele pasiuni de care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Tragedie) Însă Racine dă, cu Berenice, dovada cea mai strălucită că această configurație, respinsă de Aristotel, poate fi infinit de patetică. Moartea planează pe tot parcursul ultimului act în care Titus, Berenice și Antiohus, disperați că nu-și pot salva dragostea, iau fiecare pe rând hotărârea să se sinucidă. Ei renunță la acest lucru în ultima scenă, toți trei, în urma intervenției Berenicei, care pleacă, hotărâtă să trăiască cu durerea, și-i imploră pe cei doi bărbați să o imite. Catastrofa a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doi autori dramatici nu uzează totuși de relațiile de alianță în același fel. Corneille situează în majoritatea timpului drama eroului în cadrul conflictului dintre două datorii, cea care este prescrisă de relațiile de sânge, cea care este dictată de relațiile de dragoste sau de prietenie. Aceasta este forma pe care o îmbracă la el dilema. "Opozițiile între sentimentele firești și iureșul pasiunii sau severitatea datoriei formează puternice acțiuni, care sunt primite de auditoriu cu plăcere, și el se simte îndemnat cu ușurință
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să se teamă să nu fie victima unui atentat asemănător, ar trebui să se păzească de alții, decât de mamă și de iubita lui. Reprezintă deci un mare avantaj, pentru producerea milei, legătura de sânge și cea a relațiilor de dragoste sau de prietenie între cel ce persecută, urmăritor și urmărit, cel ce provoacă suferința și cel ce suferă." (Discurs despre Tragedie) Apariția bruscă a unui act de violență în sânul relațiilor de alianță nu este totuși o condiție sine qua
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]