54,793 matches
-
vânturile să fie favorabile pentru ca armata grecilor să poată pleca pe mare înspre Troia. Deci drama raciniană are loc întotdeauna la nivelul transgresării incestului, într-o relație de ură primitivă, în timp ce la Corneille, conflictul se naște între două relații de dragoste, una având legături de rudenie, cealaltă fiind în legătură cu dragostea sau cu prietenia. 7.5. Greșeala tragică Personajul tragediei clasice, după exemplul eroului antic, nu ar putea fi nici cel drept, nici cel rău, ci un om de mijloc, supus greșelii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pleca pe mare înspre Troia. Deci drama raciniană are loc întotdeauna la nivelul transgresării incestului, într-o relație de ură primitivă, în timp ce la Corneille, conflictul se naște între două relații de dragoste, una având legături de rudenie, cealaltă fiind în legătură cu dragostea sau cu prietenia. 7.5. Greșeala tragică Personajul tragediei clasice, după exemplul eroului antic, nu ar putea fi nici cel drept, nici cel rău, ci un om de mijloc, supus greșelii. Corneille și Racine sunt de aceeași părere cu Aristotel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sa, scrie el în Examen la Nicomède, găsesc o modalitate de a purifica pasiunile, de care nu a vorbit Aristotel, și care este poate mai sigură decât aceea pe care o prescrie pentru tragedie prin mijlocirea milei și a fricii. Dragostea pe care ne-o trezește pentru această virtute pe care o admirăm, ne face să urâm viciul contrar." Însă, dacă admirarea virtuții nu este asociată cu mila, emoția tragică riscă să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acest lucru este constant, și i-a costat destule lacrimi pe spectatori pentru a nu-l contesta. Mila aceasta trebuie să ne provoace teama de a nu păți și noi o asemenea nenorocire și să ne purifice de prea-plinul de dragoste ce cauzează nefericirea lor făcându-ne să-i deplângem, dar nu știu dacă ne-o provoacă sau dacă ne purifică, și mi-e teamă ca raționamentul lui Aristotel asupra acestui punct să nu fie decât o idee frumoasă, care nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ofensată sau mereu în pericol de a fi violată prin cele mai josnice agresiuni; vreau să spun prin expresiile cele mai nelalocul lor, cărora nu li se dă decât învelișul cel mai subțire." Bossuet denunță mai ales pericolul reprezentării pasiunii dragostei, căci spectatorul, care vede eroi gata de a sacrifica totul pentru obiectul râvnit, va fi îmboldit să acționeze la fel în viața sa personală. Orice elan de dragoste care nu-l are pe Dumnezeu drept obiect este, după părerea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât învelișul cel mai subțire." Bossuet denunță mai ales pericolul reprezentării pasiunii dragostei, căci spectatorul, care vede eroi gata de a sacrifica totul pentru obiectul râvnit, va fi îmboldit să acționeze la fel în viața sa personală. Orice elan de dragoste care nu-l are pe Dumnezeu drept obiect este, după părerea lui, condamnabil. În acest caz cel vizat direct este Corneille. "Spuneți-mi, ce vrea un Corneille în al său Cid, dacă nu să fie iubită Ximena, să fie adorată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este să fim, ca și eroul său, îndrăgostit de oamenii frumoși, să-i slujim ca pe niște divinități; într-un cuvânt, să le sacrificăm totul, dacă nu cumva gloria, pe care a o îndrăgi este și mai periculos chiar decât dragostea pentru frumusețe." (Maxime și reflecții despre comedie) Pentru toți teologii secolului al XVII-lea, zugrăvirea pasiunilor este periculoasă. Aceia dintre ei care vor să păstreze teatrul în sânul societății, ca modalitate de distracție, pretind că singurul mijloc de a-i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Pentru toți teologii secolului al XVII-lea, zugrăvirea pasiunilor este periculoasă. Aceia dintre ei care vor să păstreze teatrul în sânul societății, ca modalitate de distracție, pretind că singurul mijloc de a-i conferi o oarecare cinste este suprimarea reprezentării dragostei. Astfel Boileau credea (sincer sau nu) că este posibil să se scrie niște tragedii bune fără ca pasiunea amoroasă să fie descrisă. El citează, ca exemplu, Oedip de Corneille, Athalie de Racine. Dacă Bossuet se leagă de reprezentarea pasiunii dragostei, se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezentării dragostei. Astfel Boileau credea (sincer sau nu) că este posibil să se scrie niște tragedii bune fără ca pasiunea amoroasă să fie descrisă. El citează, ca exemplu, Oedip de Corneille, Athalie de Racine. Dacă Bossuet se leagă de reprezentarea pasiunii dragostei, se arată rezervat cu privire la orgoliu, neexplicându-se practic niciodată asupra atitudinii morale ce ar trebui urmată față de reprezentarea comportamentelor eroice. Nicole, în schimb, ca și alți doi janseniști iluștri, Pascal și La Rochefoucauld, condamnă fără drept de apel demonul "gloriei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe Lulli, doi dintre cei mai străluciți compozitori de operă din acea vreme. "Mai gândiți-vă dacă considerați demn de haina dumneavoastră, ca și de numele de creștin și de preot, să găsiți oneste toate falsele dulcegării, toate frazele de dragoste, și toate aceste dulci invitații de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi autorizați ceea ce a constituit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați să le exprime cât mai firesc, și pe cât de puternic posibil; și nu ar putea face acest lucru dacă nu le-ar stârni întrucâtva în ei înșiși, și dacă sufletul lor nu s-ar impregna de ele, pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucru dacă nu le-ar stârni întrucâtva în ei înșiși, și dacă sufletul lor nu s-ar impregna de ele, pentru a le exprima în afară prin gesturi, și prin cuvinte. Trebuie deci ca cei ce reprezintă o pasiune din dragoste să fie oarecum cuprinși de ea în timp ce o reprezintă. Or, nu trebuie să ne imaginăm că îți poți șterge din minte această impresie pe care ți-ai provocat-o în mod voit, și că ea nu lasă în noi o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cidul, pe care Mercier o recunoaște ca fiind strămoșul dramei și căreia îi face un vibrant elogiu, din cauza principiului tandreții filiale. "Cidul, scrie el în Noul Eseu despre arta dramatică, este admirabil prin aceea că oferă un fiu nemaiascultându-și dragostea de îndată ce este vorba de iubirea față de un părinte. Corneille nu vântură chestiunea duelului pe care nimic nu-l poate autoriza, ci îl zugrăvește ca un mare maestru pe fiul acesta alergând spre răzbunare; iar tandrețea filială ne face să uităm
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Minna este, în afară de aceasta, prima piesă politică din repertoriul german, pentru că are drept cadru războiul, european desigur, dar mai cu seamă intergerman, care a opus Prusia Austriei. Lessing se ridică aici împotriva ostilității care domnește între prusaci și saxoni, prezentând dragostea dintre Minna, de origine saxonă și Tellheim, de origine prusacă, și dubla căsătorie care încheie piesa, ca simbol al reconcilierii germanilor. Criticii epocii au avut grijă să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem citi retrospectiv anunțul unirii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
El condamnă aici, cu o virulență uneori nuanțată de rea credință, Clasicismul francez și, cu multe elogii față de dramaturgiile elisabetane și față de spaniolii Secolului de Aur, proslăvește un teatru în care acțiunea primează asupra povestirii. Dornică să le împărtășească francezilor dragostea ei pentru literatura germană, ea difuzează ideile lui Schlegel în Despre Germania (De l'Allemagne). Lucrarea, publicată la Londra în 1813, nu apare la Paris decât în 1814, căci, când este pe punctul de a fi editată în Franța, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scoaterea în evidență a pasiunii pe care vor să o zugrăvească: ei suprimă din viața anterioară a eroilor lor tot ce nu se leagă în mod obligatoriu de fapta pe care au ales-o. Ce ne învață Racine despre Fedra? Dragostea ei pentru Hippolyte, dar nu și caracterul ei personal, independent de această dragoste. Ce ne face același poet să știm despre Oreste? Dragostea sa pentru Hermiona. Furiile acestui prinț nu se datorează decât cruzimilor iubitei sale. În fiecare clipă îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din viața anterioară a eroilor lor tot ce nu se leagă în mod obligatoriu de fapta pe care au ales-o. Ce ne învață Racine despre Fedra? Dragostea ei pentru Hippolyte, dar nu și caracterul ei personal, independent de această dragoste. Ce ne face același poet să știm despre Oreste? Dragostea sa pentru Hermiona. Furiile acestui prinț nu se datorează decât cruzimilor iubitei sale. În fiecare clipă îl vedem gata să se îmblânzească, numai să-i dea Hermiona vreo speranță. Acest
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
leagă în mod obligatoriu de fapta pe care au ales-o. Ce ne învață Racine despre Fedra? Dragostea ei pentru Hippolyte, dar nu și caracterul ei personal, independent de această dragoste. Ce ne face același poet să știm despre Oreste? Dragostea sa pentru Hermiona. Furiile acestui prinț nu se datorează decât cruzimilor iubitei sale. În fiecare clipă îl vedem gata să se îmblânzească, numai să-i dea Hermiona vreo speranță. Acest ucigaș al mamei sale pare chiar să fi uitat nelegiuirea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul său, crescându-și în secret fiica în puritate. El făurește, prin curtezana îndrăgostită reconvertită prin dragoste, Marion de Lorme sau Tisbé, corespondentul feminin al bufonului. Musset, cu Lorenzaccio, dă naștere unui personaj care reunește în el viciul cel mai atroce și puritatea cea mai exigentă. Totuși teatrul romantic, deviind de la scopurile sale teoretice, preferă, în realizările
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
grotesc și prost îmbrăcat și să scoți din el o poezie sublimă, să-l faci din el, de exemplu, pe moș Goriot, tatăl care-și dă și sufletul pentru fiicele sale, o figură atât de enormă de veridic și de dragoste, încât nicio literatură nu poate oferi ceva asemănător." Zola subliniază dificultățile multiple de care se lovește scriitorul când vrea să zugrăvească un personaj real, în carne și oase, mai curând decât un erou stilizat. Nimic mai ușor decât să lucrezi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Asistăm numai la lucrarea unei mașinării intelectuale, plasate de o parte, funcționând în abstract. Nu voi discuta aici dacă este mai nobil în literatură să rămâi în această abstracțiune a spiritului sau să-i redai trupului locul său important, din dragoste față de adevăr. Pentru moment, este vorba să constatăm simple fapte. Puțin câte puțin, evoluția științifică s-a produs, și am văzut personajul abstract dispărând pentru a face loc omului real, cu sângele și mușchii săi. Din acest moment, rolul mediilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă din efuziunea, patosul, sentimentul personal al artistului. Vreo luptă interioară? Nici atât. Din efortul său înverșunat, artistul nu lasă să se vadă nimic; opera-i nu conține nicio mărturisire." De aceea marioneta nu trebuie să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conferințe 35, în 1963, la Universitatea din Sidney, Arrabal s-a explicat asupra termenului care începea să se răspândească în exteriorul grupului inițial. El definește acolo temele și polii de interes ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mutter Courage (1939) este dominată de un principiu de alternanță. Un grup de scene arată cum Courage își pierde copiii, în timp ce celelalte scene, mai scurte, o prezintă în cadrul activităților ei de comeț. Această opoziție, conținută în titlu, subliniază incompatibilitatea dintre dragostea maternă și dorința de profit, inserându-se totodată istoria lui Courage într-o "Cronică a războiului de treizeci de ani". Prin urmare, mai multe evenimente au legătură cu războiul, și posedând o oarecare autonomie față de istoria lui Courage (recrutanții, prostituatele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recunosc poetul ce Mizantropul face." (Tr. rom. de A. Naum) 49 Să notăm că este rar, în teatrul francez, ca personaje regești, mitice sau eroice să apară în comedie. Piața regală (La Place royale) de Corneille, Amphitryon de Molière, Triumful dragostei (Le Triomphe de l'amour) de Marivaux, fac parte din rarele comedii aristocratice ale teatrului francez. În Triumful dragostei, cei doi protagoniști principali, Agis, moștenitor legitim îndepărtat de la tron și prințesa Léonide de Sparte, sunt os de regi. 50 "Nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]