547,468 matches
-
Louka este amenințat apoi de autorități cu închisoarea pentru că a încheiat o căsătorie suspectă, iar copilul urmează să fie deportat și plasat într-un orfelinat rus. Revoluția de catifea intervine însă, iar mama lui Kolja revine în Cehoslovacia și își ia fiul înapoi. Louka și Kolja se despart. Burlacul Louka are un copil cu iubita lui - poate un înlocuitor pentru băiețelul pierdut Kolja - și își recâștigă poziția de violoncelist în orchestra filarmonică. Filmul a avut parte de recenzii pozitive. Filmul a
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
sexuală. A doua zi, chiar în apropierea momentului crucial al sosirii trenului cu muniție, Hubička este prins într-o audiere disciplinară legată de ștampilarea fundului Zdeničkăi. În locul lui Hubička, Miloš, eliberat din fosta sa pasivitate de experiența sa cu Viktoria, ia bomba cu ceas și se urcă pe stâlpul unui semafor feroviar de unde îi dă drumul pe tren. Un soldat german îl observă pe Miloš și-l împucă cu o rafală de mitralieră, iar corpul său cade pe acoperișul trenului. Colaboratorul
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
1450, ca fiu al primului Conte de Abrantes (în ), Dom Lopo de Almeida și al soției sale, D. Beatriz da Silva. Lucru obișnuit pentru bărbații din categoria sa socială, s-a alăturat armatei la o vârstâ fragedă. În 1476 a luat parte la Bătălia de la Toro. Apoi a luptat în conflictele din diferitele părți ale Marocului, iar în 1492 a participat la cucerirea Granadei de către creștini, de partea castilienilor. În 1505 regele Manuel I al Portugaliei l-a numit pe Almeida
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
operațiunilor aliate în această primă fază a atacului. Participarea "Luftwaffe" a avut o importanță capitală în special în timpul luptelor de la Sedan, după câștigarea căreia germanii au avut calea deschisă pentru victorie. La începutul lunii iunie, asediul trupelor de la Dunkerque a luat sfârșit, iar pe 3 iunie a început atacul pentru cucerirea restului teritoriului francez - operațiunea cu numele de cod "Fall Rot" (Cazul Roșu). Pentru asigurarea succesului și în această fază a războiului, era necesară asigurarea superiorității aeriene în aceeași măsură ca
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
își avea bazele la Giessen, Kirtorf și Ettinghausen. Este de asemenea posibil ca anumite unități ale aKG 1 să fi fost mutate pe unele aeroporturi franceze capturare până pe 3 iunie, cel mai probabil la Rosières-en-Santerre. Din partea grupului KG 54 a luat efectiv parte la raid doar I./KG 54). KG 54 și-a avut bazele cel mai probabil pe aeroporturi capturate de la francezi în nordul Franței. Inițial, grupul și-a avut baza la Köln-Ostheim. Unitățile de vânătoare au fost plasate pe
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care patru bombardiere. Unul dintre aceste avioane era pilotat de "Geschwaderkommodore" al KG 51, Josef Kammhuber. Comodorul a fost rănit și a fost luat prizonier. Kammhuber avea să fie eliberat din prizonierat după capitularea Franței. El a fgot înlocuit la comandă de "Geschwaderkommodore" Fisser, comandantul KG 77. Fisser avea să fie ucis două luni mai târziu în timpul Bătălia Angliei. Comandantul grupului de vânătoare 3
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
fgot înlocuit la comandă de "Geschwaderkommodore" Fisser, comandantul KG 77. Fisser avea să fie ucis două luni mai târziu în timpul Bătălia Angliei. Comandantul grupului de vânătoare 3 ("Jagdfliegerführer 3") "Oberst" Gerd von Massow a fost la rândul lui doborât și luat prizonier. El avea să fie înlocuit la comandă de "Oberst" Werner Junck, până la eliberarea din prizonierat pe 12 iunie 1940. Bombardierele germane au atacat 28 de căi ferate și stații de triaj. În cazul distrugerilor provocate căilor ferate, acestea au
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
încercare de a scrie o istorie completă a Bulgariei și a încercat să trezească și să întărească conștiința națională bulgară. Cea mai faimoasă parte a întregii cărți o reprezintă ideile și îndemnurile patriotice înflăcărate ale lui Paisie adresate cititorilor:<br> "„Luați aminte, voi, cititori și ascultători ai neamului bulgăresc care iubiți și purtați în suflet virtuțile propriului vostru neam și frumusețea pământului natal și care doriți să înțelegeți și să luați cunoștință de neamul vostru bulgăresc, de tații, strămoșii și împărații
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
și îndemnurile patriotice înflăcărate ale lui Paisie adresate cititorilor:<br> "„Luați aminte, voi, cititori și ascultători ai neamului bulgăresc care iubiți și purtați în suflet virtuțile propriului vostru neam și frumusețea pământului natal și care doriți să înțelegeți și să luați cunoștință de neamul vostru bulgăresc, de tații, strămoșii și împărații voștri, de patriarhii și martirii voștri, cum au trăit ei mai înainte. E necesar și folositor ca voi să știți cât mai multe despre faptele părinților voștri, așa cum știu toate
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare cum ar fi cea de comandant al Comandamentului teritorial al Diviziei 6 Infanterie.
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
ibero-roman Carencia (). Bibliotecă SIP-ului a fost creată paralel cu Muzeul de Preistorie din Valencia în 1927. Este o bibliotecă specializată, care are își are începuturile bibliografice în donări și achiziții . În timpul formării Bibliotecii, s-au făcut achiziți de monografíi luând în considerare o serie de cerințe precum sunt: opere generale sau de referință, altele care se adresează studiilor de Preistorie și arheologie înainte de întemeierea SIP-ului și altele în care urmează să fie tratate cele mai recente progrese în arheologie
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
ani, între publicarea primului și al doilea volum. Ca urmare, schimbul bibliografic a fost realizat cu ajutorul Memoriei Anuale. Cercetarea și studiul SIP-ului ar trebui să se concretizeze în difuzarea acestor rezultate prin publicare rezultatelor științifice,obținute în urma cercetărilor astfel luînd naștere revista SIP-ului, Arhiva Preistorica Levantina, si seria de monografii Seria de Lucrări Diferite, în plus față de cataloage de expoziție efectuate de ȘIP, si broșuri educative, monografii, etc. Expoziția permanentă începe cu o cameră dedicată începuturilor arheologice preistorice în
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
restul vieții sale. Ceilalți regi ai Boemiei au locuit tot în cetate, pierzându-și interesul pentru Orașul Vechi. Turnul a rămas incomplet, având o lungă perioadă de timp un acoperiș provizoriu. Clădirea și-a pierdut orice funcție și s-a luat în considerare chiar demolarea ei. Turnul a fost utilizat ca depozit de praf de pușcă probabil de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, primind atunci numele de Turnul Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei. El a fost grav deteriorat în timpul ocupației prusace instaurate
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
de instaurare a unui regim comunist în Cehoslovacia. Gottwald a păstrat aparențele colaborării în cadrul sistemului, anunțând că intenționează să-i conducă pe comuniști la o majoritate absolută la viitoarele alegeri - ceea ce niciun partid cehoslovac nu realizase vreodată. Coabitarea guvernamentală a luat sfârșit în februarie 1948, când o majoritate a guvernului i-a ordonat ministrului de interne comunist, Václav Nosek, să înceteze politica de încorporare a comuniștilor în forțele de poliție. Nosek a ignorat această directivă, cu sprijinul lui Gottwald. Ca răspuns
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
a aflat mai mult în relații de ostilitate, iar bătălia de la Hurmatum din 248/249 nu s-a terminat prin victoria decisivă a niciuneia dintre părți. Prin anii 260-270 Himiarul a reușit să-și manifeste superioritatea în raport cu Saba și a luat iarăși ființă un regat sabeo-himiarit, a cărui capitală a rămas la Zafar. Prin 275 și teritoriul Qatabanului a căzut în întregime sub dominația himiarita. Regii din Zafar se puteau de acum declara „Regi ai Sabei, ai Dhu Raydan, Hadramaut și
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
suveranilor din Zafar. La începutul domniei sale, în anul 275 regele Yasser Yuhan'im i-a izgonit pe etiopienii aksumi'i din Tihama, care stăpâneau acolo de câteva secole. Departe de regatele sud-arabice, împărații sasanizi ai Persiei, care, în anul 224, luaseră locul parților, au început să avanseze planuri hegemoniste pe cuprinsul Asiei anterioare și al Peninsulei arabice.În cele din urmă perșii sasanizi au ajuns până în Himiar. În prima jumătate a secolului al IV-lea a apărut prima oară în inscripțiile
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
octombrie 1916, în chiar ziua în care forțele comandate de generalul von Kneussl erau înfrânte de forțele române în prima bătălie din Valea Jiului, Falkenhayn - formându-și convingerea că acolo era locul cel mai ușor de strîpuns apărarea forțelor române, a luat decizia de a ataca din nou. În acest sens, a dat următorul ordin de luptă generalului Viktor Kühne, comandant al nou sositului Comandament General LIV Rezervă: "Misiunea ce vă încredințez este de a curați de inamic, deocamdată, ambele părți ale
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
militare, vizite dese frontului de la Predeal, menite să ajungă la cunoștința comandamentului român și să le distragă atenția de la Valea Jiului. Forțele române erau reprezentate de Divizia 1 Infanterie. Divizia 1 Infanterie fusese reconstituită după Prima bătălie de pe Valea Jiului din unități luate de la "Grupul Cerna" și din resturile unor unități ale Diviziei 11 Infanterie, care încă nu apucaseră să plece. Totalul forțelor române era de 18 batalioane și jumătate de infanterie, o jumătate de escadron de cavalerie și 16 baterii de artilerie
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
rezultatul a fost unul diferit. Grupul financiar olandez Nationale-Nederlanden (din 1991 ING Bank) a fost de acord să sponsorizeze construcția unei clădiri pe acel loc. „Super-banca” l-a ales pe Milunić ca arhitect principal și l-a rugat să-și ia ca partener un alt arhitect renumit pe plan mondial pentru a realiza proiectul. Arhitectul francez Jean Nouvel a refuzat ideea din cauza suprafeței prea mici, dar bine-cunoscutul arhitect canadiano-american Frank Gehry a acceptat invitația. Ca urmare a situației financiare excelente a
Casa care dansează () [Corola-website/Science/335980_a_337309]
-
județul Bihor, România - 17 decembrie 1895) a fost un chimist maghiar de origine română, inventator al chibritului silențios și neexploziv. El a realizat acest lucru prin amestecarea fosforului cu dioxid de plumb în loc de clorat de potasiu folosit anterior. Irinyi a luat parte, de asemenea, la Revoluția Maghiară din 1848. A studiat mai întâi la Debrețin, dar studiile superioare de chimie le-a făcut la Politehnica din Viena. În 1838 a publicat la Berlin o carte de teorie a chimiei, care trata
János Irinyi () [Corola-website/Science/335986_a_337315]
-
Saxa-Eisenach-Jena a devenit permanent. Una dintre puținele decizii înțelepte ale ducelui a fost instituirea "primogeniturii" în Saxa-Weimar (confirmată în 1724 de împăratul Carol al VI-lea); aest lucru a stopat divizarea țării în viitor. Din 1741 noul său ducat a luat numele de Saxa-Weimar-Eisenach (Jena s-a unit cu Eisenach). Însă noul stat era alcătuit din două zone mari dezvoltate în jurul celor două reședințe în Weimar și Eisenach, care nu erau conectate. Anexarea Saxa-Eisenach a fost favorabilă ducelui care era iubitor
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
a alcătuit un “fond” dedicat investițiilor pe Bursă. Acest fond este deschis pe numele Clubului și face plasamente în nume propriu. Invest Club nu își finanțează activitatea din acest fond. Acest fond este administrat în exclusivitate de membrii cotizanți care iau decizii de cumpărare, vânzaresau păstrare a unui instrument în urma unui sistem de vot. Statutul fondului specifică destinația sumelor rezultate din donații și investițiile efectuate, având ca scop dezvoltarea continuă a membrilor. Scopul fondului este dezvoltarea educației financiare a membrilor ei
Invest Club () [Corola-website/Science/335989_a_337318]
-
rezultate din donații și investițiile efectuate, având ca scop dezvoltarea continuă a membrilor. Scopul fondului este dezvoltarea educației financiare a membrilor ei, prin acest fond membrii clubului învăța tehnici de investiți și experimentează administrarea unui portofoliu activ. Toate deciziile se iau cu majoritate de voturi, după "dezbateri pe cât de aprinse pe atât de utile", potrivit membrilor lor. Membrii cotizanți, însemnând membrii cu drepturi depline, pot solicită clubului să facă plata unor cursuri de specializare profesională, dezvoltare personală sau se pot organiza
Invest Club () [Corola-website/Science/335989_a_337318]
-
El a propus un tratat între toate puterile creștine, cu Germania (ce includea pe atunci Boemia), Franța și Italia și conducătorii lor ca membri fondatori, cărora urmau să li se alăture mai târziu statele hispanice. Statele membre urmau să-și ia angajamentul de a soluționa toate divergențele exclusiv prin mijloace pașnice. Trebuia să fie constituit un parlament european și alte instituții comune, precum și însemne supranaționale. George a formulat propunerea în termeni creștini ("Europa" nu este menționată în mod explicit) ca o
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Albanii Mari”, care ar putea cuprinde părți din Muntenegru, Republica Macedonia și Kosovo. O confruntare a avut loc în apropiere de Podujevo, unde trupele de poliție care soseau din Serbia Centrală au fost oprite de către manifestanții albanezi care i-au luat ca ostatici pe localnicii sârbi și muntenegreni. Conducerea Ligii Comuniștilor din Iugoslavia a perceput opoziția protestatarilor față de autoadministrare și naționalismul lor drept o amenințare gravă, și a decis să "le suprime prin toate mijloacele disponibile". La 2 aprilie 1981 Președinția
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]