65,481 matches
-
ar mai ascunde ceva dincolo de el/poate libertatea//ei bine te-ai convins/cât timp nu te cercetezi pe tine lăuntric/dincolo nu se află nimic//amice din strada sapienții unșpce bis/te întreb pentru ultima oară dacă//domnul e-acasă//după care mă duc și eu într-ale mele/căci s-a făcut târziu în poezia aceasta/și în genere în toată poezia lumii/iar lumea vrea rime vrea virtuozitate prozodică/de genul tup tup tup tururup tup tup/mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
să-l descriu ca pe Claudel. Poetul Paul Claudel era ambasador, se purta ca un ambasador. Ionesco, la început, lucra la o editură, soția lui era secretară. I-am cunoscut ca pe niște oameni obișnuiți. Apoi am montat piesa. Repetam acasă la el sau la mine acasă, locuiam la poalele străzii Moufftard. Apoi el a găsit pe cineva care avea un salon mai mare, undeva lângă Turnul Eiffel, și am mers să repetăm acolo. Odată, un jurnalist mi-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Poetul Paul Claudel era ambasador, se purta ca un ambasador. Ionesco, la început, lucra la o editură, soția lui era secretară. I-am cunoscut ca pe niște oameni obișnuiți. Apoi am montat piesa. Repetam acasă la el sau la mine acasă, locuiam la poalele străzii Moufftard. Apoi el a găsit pe cineva care avea un salon mai mare, undeva lângă Turnul Eiffel, și am mers să repetăm acolo. Odată, un jurnalist mi-a cerut să-l descriu. Am spus că era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ce se poate, mâncăruri, băuturi, electrocasnice, lămpi cu abajur și plasme, brăduți de ultimă generație și mezeluri porcine. În loc să cânte colinde înfiorate și să dea totul de pomană cerșetorilor deodată dezghețați și înmulțiți, conaționalii noștri nărăviți au preferat să care acasă, pentru copii și mame pensionare, frați și prieteni, nepoți și cumnați, kilograme peste kilograme din ceea ce numim, îndeobște, potol. Semn rău: lumea noastră s-a desacralizat, nu mai avem repere spirituale, ne-am transformat într-o turmă de consumatori... Le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Bea vinul cu soacra mare Azi e zi de sărbătoare Nunta meargă sănătos ... Uiu iu și iară iu Că mirele e fălos Uiu iu și iară iu. - II - Miresuca e frumoasă Uiu iu și iară iu Plânge că pleacă de acasă Uiu iu și iară iu Să nu plâng-așa cu foc Uiu iu și iară iu Că-n viaț-oașteaptă noroc Uiu iu și iară iu. - III Voi meseni, cântați dansați Uiu iu și iară iu Cu toți să vă bucurați
?Uiu iu ?i iar? iu? (c?ntec de nunt?) by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84091_a_85416]
-
cel mai blând dintre ele. Faptul că, în partea cealaltă, Betsy, o tânără mamă a doi băieți, îndrăgostită de soțul ei, se ia la bătaie cu doamna Solazzo în supermarket, că-și uită copilul pe autostradă și conduce liniștită până acasă sau că otrăvește sticlele de sos din magazine amenințând cu dezlănțuirea apocalipsei în cazul în care nu se oprește poluarea lacului... toate astea fac din cartea lui Cheever... un paradis. Nu cred că știu pasaj mai cinic decât acela în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
o lipsă o forță. Dar este și greu, căci pentru mine văzul este esențial, iar ca scriitor și psiholog sunt un pasionat observator al vieții. Există și altceva care mă desparte de Ion și mai mult: el avea oricum „un acasă“, o siguranță - Moneasa, Borșa, apartamentul plin de cărți, limba maternă, religia. Avea o identitate precisă, de neclintit. Eu însă sunt un călător între lumi, un drumeț cu puține certitudini. Din poziția mea, valea lui Ion ar fi o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
multe ori în diverse discuții: târgul acesta, care ține propriu-zis numai cinci zile, e un loc uimitor pentru stabilirea de contacte, pentru apropieri și discuții incipiente. În realitate, el durează însă mult mai mult. Nu se termină odată cu întoarcerea editorilor acasă, ci abia atunci începe cu adevărat. Nuci în zahăr ars Filip Florian Târgul de Carte de la Frankfurt a fost, zic eu, un show, nu un șoc. Probabil, pentru biata literatură (cât e pământul de mare și de rotund), aici se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Thailanda, purtătoare de imagini din patria mumă. Surpriza emisiunii a fost însă ciobănescul mioritic așezat în coadă, afișat cu mândrie de una dintre țevi. Mă privește duios și mai că dau în plâns gândindu-mă la Biscuite, care mă așteaptă acasă. De sub câine, se înalță glorios niște sonde de petrol. Un LCD rulează imagini din Sibiul - Capitală Culturală Europeană, alternându-le cu Felicia Filip cântând de mama focului (tot fără sunet). Pe un perete sunt prinse niște pliențele cu scriitorii invitați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
da drumul la ușă unor derbedei îmbrăcați diavolicește și câți ar ști că trebuia să-și fi pregătit bolul cu bomboane. Așa că pentru cei mici, Halloween-ul se savurează la serbările de la grădiniță și poate la câteva petreceri la alți copii acasă. Pentru cei mai trendy adulți, sunt organizate în discoteci petreceri „deghizate“, la care e la modă să mergi costumat ca un drăcușor de fată sau un schelet ambulant. Probabil, Halloween-ul este cel mai mult apreciat în România de agențiile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mare suporta totul într-o deplină, frumoasă tăcere, după care reintra cuminte în culcușul său cu toarte. Abia când, la întoarcere, urcam scările spre apartamentul nostru de la etajul doi, Pițu începea să se miște în fundul genții. Simțea că a ajuns acasă. Casa lui și a noastră. După moartea lui Valeriu Cristea, în martie 1999, cei doi motani n-au mai trăit nici ei mult. Au murit aproape în grabă, unul după altul, ca și cum ar fi vrut să demonstreze că nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
întreaga familie americano-germană își ia calabalâcul și trece oceanul. Richard senior pleacă în Vietnam și trăiește acolo niște grozăvii de neînchipuit, despre care nu are curaj să povestească decât frânturi, înainte de a muri. Dar până atunci, ofițerul Wayne se întoarce acasă de pe front, într-una din bazele din Arizona. Din acea clipă începe copilăria de coșmar a lui Richi. rockin’ by myself Fade to black Dumitru UNGUREANU Era o vreme nesuferită. Norii lăsați peste partea noastră de lume cerneau morocănoși, mocănește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
link-uire comunitară în care spectatorul e un interceptor provocat să dea drumul la minge exact în momentul în care o primește, care refuză să mai stea pe tușa privirii și constatării, pentru ca, la sfârșit, să se ridice și să plece acasă exact așa cum a venit. De la bun început, cu acest acționar mobil, actor social cu pondere la fel de mare ca orice performer din fața lui, se construiește spectacolul. Numai că el nu e chemat la final să asiste la ceva de care are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a învățat-o, iar Nadejda Petrovna l-a prins că a rupt-o și că nu era ruptă de mai înainte. Și nu-și găsea nici cartea de științele naturii, pe care spunea de fiecare dată că a uitat-o acasă și lua întotdeauna bătaie pentru că n-o împrumuta de la clasa de-alături, căci nu știa pe nimeni, și-i scria în zilnic. Și nici nu știa pe unde s-o caute. Încă mai avea în Patria Noastră 1 un Lenin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
la umbră. Și nimeni nu le-ar fi dat la porc. Trebuia să se gândească ce va face în vacanță, ca să spună la școală; așa, ca și în clasele I și a II-a. Dar atunci a spus că stă acasă și îi ajută pe părinți. Și îi era rușine. Cei mai mulți se duceau în tabără, iar cei care-nvățau bine, în excursii. Dar el avea tabăra în sat și oricum mergea pe-acolo și se uita cum se joacă fotbal. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Înseamnă că el tot timpu-i în vacanță? Dar nu era el în vacanță, pentru că toată lumea râdea de el. Dacă ești în vacanță, nu râde nimeni de tine. N-are de ce. După încă o noapte fără rezultat, Alexandr Timofeevici se întoarse acasă. Cu fiecare zi, nehotărârea se întipărea tot mai mult pe fața acestui om și ochii lui, care pierduseră orice urmă de ciudă, și mersul clătinat aproape că nu mai motivau toate acele nopți pe care le petrecuse în spatele cisternei, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
John Waters în filmul cu același titlu din 1988, datorită muzicii compuse de Marc Shaiman pentru musicalul realizat după filmul lui Waters în 2002 și datorită actorilor, mai ales John Travolta, Christopher Walken și Michelle Pfeiffer, care sunt de luat acasă. Altfel, m-a deranjat că și morala e la fel de gr(o)asă ca anumite personaje, pe cât e de neagră la suflet eroina interpretată de Michelle Pfeiffer. Dar deși împletește - un ochi pe față, unul pe dos - problema negrilor și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
mai aveam nici o treabă cu nimeni. Și după asta m-am dus să mă întâlnesc cu proprietarul ca să-mi dea banii de chirie. Nu știu cum, dar în loc să-i dau eu chiria trebuia să mi-o dea el. Și m-am dus acasă la mine, și proprietarul era acolo, dar de fapt el locuia acolo și mie nu mi s-a părut deloc ciudat pe moment, chiar dacă toate lucrurile de acolo erau ale mele și brusc eu eram în vizită la mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Principele Radu de Hohenzollern-Veringen. „Carol I a fost un lider vizionar, cum rar a avut România în istoria sa. Jurnalul a fost scris cu o încăpățânare de contabil, iar acum, cu această lansare, putem spune că regalitatea se întoarce definitiv acasă, în România. Regele Mihai a așteptat șase decenii ca Europa să își vină în fire“, a precizat Principele Radu. » Istoricul Vasile Docea și-a exprimat uimirea că un rege cu un caracter nemțesc, precis, a ajuns să fie atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
pe noi ne durea în cot. La un moment dat, am zărit o chestie ciudată pe cer. Un planor. L-am urmărit, până am ieșit din sat. Părea mic planorul. Dac-aterizează pe-aproape, ne-am zis că-l luăm acasă. Am părăsit drumul și ne-am apropiat. Era cam mare. A venit un avion și l-a cules de pe câmp... Ne-am întors necăjiți, târându-ne crengile, lipsiți de chef. Apoi, către sat, chiar în colbul drumului, ce credeți că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
-și ia casă în București, în 2000, când tot românul o lua spre Occident. Și, ca bonus pentru posibile admiratoare, aduce nițel cu Edward Norton. Pare un personaj „pierdut“ când îți vorbește, într-o română bine stăpânită, că aici e acasă și nu Irlanda, însă totul intră într-o logică a unui stil de viață, în care e vital să ai timp pentru tine, și nu să ți-l vinzi altora. De altfel, proza lui din Însemnări dintr-un bordel turcesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
în medie, 1,1 scene violente pe minut. Și, drept bomboană pe tort, monitorizarea CNA scoate la iveală faptul că frecvența lor crește în timpul săptămânii, dimineața, când părinții sunt la muncă, și scade în weekend, atunci când copiii nu sunt singuri acasă. Cu alte cuvinte, televizualul românesc știe să „pregătească“ încă de la vârste fragede publicul: „antrenamentul“ se face cu violență fictivă, „jocul“ de mai târziu aduce în scenă violența reală. Iar personajele care se omoară prin benzi desenate japoneze devin, peste câțiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
părăsite, oameni zăcând în sânge și doar unul agonizând și cerându-i, când îl vede, apă. Llewelyn se ia după niște urme, își dă seama că la mijloc fuseseră droguri și descoperă o geantă cu bani. Ia banii, se duce acasă, la soție, dar îl mustră conștiința și se întoarce noaptea să-i dea amărâtului niște apă. Omul e mort, iar alții vii și răi apar la locul faptei. Llewelyn pleacă de acasă cu banii, ducând pe urmele lui monstrul - ucigașul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
o geantă cu bani. Ia banii, se duce acasă, la soție, dar îl mustră conștiința și se întoarce noaptea să-i dea amărâtului niște apă. Omul e mort, iar alții vii și răi apar la locul faptei. Llewelyn pleacă de acasă cu banii, ducând pe urmele lui monstrul - ucigașul Anton Cigurh (un Javier Bardem tăiat în stâncă, de un umor negru neegalat decât de o sete de a ucide care depășește omenescul). În același timp, șeriful Ed Tom Bell (un Tommy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
luni, omul vindea garsoniera și investea în terenuri. Aș fi putut scrie că ambulanța a venit la timp și că bătrânul salvat a făcut subiect de știri, spre mândria instituției. Că i s-a dat magneziu și s-a dus acasă. Dar asta ar fi însemnat un Panțiru Toadere Dumitru sărac și disperat, gata să sară de pe bloc din cauza căldurii care adâncește depresia. Nu ar fi oare păcat de așa băiat? Mai bine Relu. VERBA WOLANd Mersul pe ape Ruxandra CESEREANU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]