56,041 matches
-
de dezvoltare a tehnicii anilor '50. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române pentru rezultate deosebite obținute în cercetarea electrotehnică. A fost ales președinte al părții române din "Comisia Mixtă Iugoslavo-Română" în vederea studierii fezabilității proiectelor de amenajare a zonei de constituire a hidrocentralei de pe Dunăre de la Drobeta-Turnu Severin, fiind unicul energetician român care a luat parte la toate etapele de pregătire și construire a hidrocentralei Porțile de Fier I. Ca o recunoaștere a competenței sale profesionale, a
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
apoi a morții profesorului Ioan Athanasiu - a fost invitat să preia conducerea Institutului de Fiziologie al Universității din București. La Ministerul Educației Publice se considera că prezența sa la București este necesară pentru conducerea și supravegherea lucrărilor de construcție și amenajare a acestui institut inițiat de Ioan Athanasiu. În acelasi timp, la solicitarea Universității din București, D. Călugăreanu a ocupat Catedra de Fiziologie Animală de la Facultatea de Științe și Catedra de Fiziologie de la Facultatea de Medicină Veterinară. A format o serie
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Corpul arhitecților ca arhitect ordinar ÎI, cu un salariu de 9400 lei ; este numit în Comisia de înfrumusețare a Capitalei (alături de scriitorul Victor Ion Popa , sculptorii M. Onofrei și Mac Constantinescu , pictorița Militza Pătrașcu) ; face parte din comisia numită pentru amenajarea pieței din fața viitorului sediu al primăriei (împreună cu Petre Antonescu, I. Nenciulescu, Duiliu Marcu, C. Iotzu, R. Bolomey). Articole biografice
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
volume, 1956 și 1958, care a fost premiat de Academia Română. Între anii 1934-1937 a lucrat la Societatea Astra-Vagoane, organizând producția de vagoane, motoare, armament și muniție la uzinele din Brașov și Orăștie. Experiența acumulată a publicat-o în manualul intitulat "Amenajarea, organizarea și exploatarea fabricilor", 380 de pagini, publicat în 1944, operă premiată de Academia Română în 1946. În 1970, în Editură Tehnică a apărut un nou tiraj de 21000 de exemplare, care a avut un deosebit succes de librărie, epuizandu-se
Gheorghe Manea () [Corola-website/Science/307193_a_308522]
-
și acoperite de câte o cupolă. Palatul a fost inaugurat în anul 1900, pentru beneficiarul său inițial, Poșta Română. Poșta centrală a orașului a funcționat în acest palat până în 1970, când au început lucrări de renovare a clădirii și de amenajare a Muzeului Național de Istorie, inaugurat în anul 1972. La 29 aprilie 2012, pe treptele palatului a fost dezvelită Statuia împăratului Traian, cu o înălțime de 2,15 metri, turnată din aproximativ 500 de kilograme de bronz. La inaugurarea monumentului
Palatul Poștelor () [Corola-website/Science/307284_a_308613]
-
carte cu inscripția: „LEX”. Circular, în partea superioară, apare legenda: „INAUGURAREA PALATULUI DE JUSTIȚIE DIN BUCUREȘTI”, iar drept, în partea de jos: “XV OCT. MDCCCXCV”. Între anii 1936 - 1940, când în București au fost întreprinse ample lucrări de modernizare, precum și amenajarea salbei de lacuri pe râul Colentina, s-a procedat și la acoperirea râului Dâmbovița cu un planșeu de beton în zona Palatului de Justiție, de la "Piața Senatului" (în prezent Piața Națiunile Unite) până la Piața Națiunii (în prezent Piața Unirii) inclusiv
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
de beton în zona Palatului de Justiție, de la "Piața Senatului" (în prezent Piața Națiunile Unite) până la Piața Națiunii (în prezent Piața Unirii) inclusiv, Splaiul Independenței devenind un bulevard în toată regula. Acest planșeu a fost înlăturat cu ocazia lucrării de "Amenajarea Râului Dâmbovița în Municipiul București", aprobată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 242/1987. Datorită creșterii aparatului judiciar, în 1946 clădirea a suferit mai multe modificări interioare, în special compartimentări. Apoi, în perioada 1954-1956 au fost
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
(fostul parc "Nicolae Bălcescu") este un parc aflat în partea de nord vest a Bucureștiului, cartierul Bucureștii Noi, în prezent având o suprafață de 13,5 hectare. În momentul amenajării (1954), parcul se întindea pe o suprafață de 120 de ha. În prezent este înscris în evidențe cu 125.400 m². Terenul pe care a fost construit parcul a fost donat statului român de juristul profesor universitar Nicolae Bazilescu. În
Parcul Bazilescu () [Corola-website/Science/307304_a_308633]
-
prezent este înscris în evidențe cu 125.400 m². Terenul pe care a fost construit parcul a fost donat statului român de juristul profesor universitar Nicolae Bazilescu. În 2004 Primăria sectorului 1 a investit peste 1 milion de euro pentru amenajarea parcului. În parc există și câțiva arbori bătrâni, rămășițe ale Codrilor Vlăsiei. În interiorul parcului se află Teatrul de Vară, construit în 1953 și inaugurat cu ocazia "Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților", care avea o capacitate de 2000 de locuri
Parcul Bazilescu () [Corola-website/Science/307304_a_308633]
-
-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt) cu o suprafață de 25 ha, aflată la nord de municipiul Turda, în județul Cluj. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în situl de importanță comunitară "Cheile Turenilor"). Cheile au o lungime de 1.850 m, iar pereții (înalți de 100-150 m) sunt decorați cu diferite forme carstice: cascade
Cheile Turului () [Corola-website/Science/307305_a_308634]
-
Florea a trecut imediat. Mai întâi s-a consolidat întregul teren prin injectarea de ciment prin crăpăturile existente, apoi consolidarea bisericii prin strângerea ei într-o centură de beton armat. Odată cu moartea Sfinției Sale s-au stins multe din planurile de amenajare a bisericii. Consolidarea pe verticală nu a mai fost începută, datorită lipsei de fonduri, iar planurile gândite de preotul Florea sunt astăzi irealizabile datorită prețurilor exagerate. Viziunea dânsului era să îmbrace biserica în pictură de mozaic, să fie înconjurată de
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
cât mai bună. Bistrița, fiind așezată pe o terasă joasă, flancată de dealuri, era greu de apărat. Singurul aliat natural era râul Bistrița și terenul mlăștinos din jur, care au fost exploatate cu folos, prin dirijarea unor canale, șanțuri și amenajarea unor iazuri devenite forțe propulsatoare pentru mori și pescării, realizând totodată un cadru suplimentar de apărare. Următorul baraj construit consta dintr-o incintă continuă de zidărie și un sistem complex de turnuri și porți, elemente definitorii ale tipologiei orașului medieval
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
noua stație de emisie: "M. Gorki". Pentru a contracara propaganda antiromânească, în 1937, Primăria Chișinău a cedat Societății Române de Radiodifuziune clădirea fostului Teatru Pușkin din strada Carol I pentru a deschide primul post de radio de la Chișinău. Lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Pușkin au început în iarna anului 1937. Emisiunile experimentale au început în primele zile din iunie 1939 dar programul zilnic era redus la 2 ore, între 21 00 și 23 00. Primul post de radio din Chișinău
TeleRadio Moldova () [Corola-website/Science/308193_a_309522]
-
Șeful de stat al Republicii Socialiste România de la acea vreme, Nicolae Ceaușescu a dat undă verde societății Trustul de Constructii Hidroenergetice (T.C.H.) - Grupul de Șantiere „Moldova” pentru construcția barajului după planurile realizate de I.P.A.C.H. (Institutul de Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice) cu un proiect unic în țară: folosirea contraforților de tip „ciupercă” pe fiecare față și renunțarea la idea unui baraj curbat, ceea ce îl face al doilea din Europa ca mărime și complexitate. Barajul în spatele căruia s-a
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
Cetatea din comuna Moldovenești, județul Cluj (cunoscută și sub numele impropriu de „Cetatea Turzii”) este una din cele mai vechi amenajări fortificate din Transilvania medievală (secolele XI-XIII). Cetatea e amintită (indirect) într-un document din anul 1075. În prima ei formă era constituită dintr-un val de pământ înconjurat de un șanț, ulterior (în secolul al XII-lea) a fost întărită
Cetatea Moldovenești () [Corola-website/Science/307491_a_308820]
-
că nu a îndeplinit acest ordin: În ședința din 10 ianuarie, generalul Antonescu constată că un angajament luat față de țară nu a fost ținut." Gen. Petrovicescu nu avea cum să îndeplinească acest ordin, dat fiindcă lagărele existente erau supraaglomerate iar amenajarea altora, precum Cetățuia-Brașov, nu era terminată. În plus, nu mai dispunea nici de personalul necesar reținerii acestor persoane, dat fiindcă Jandarmeria era deja direct subordonată lui Ion Antonescu. De asemenea, în lucrarea Pe marginea prăpastiei nu se menționează vreo implicare
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
Sebeșului, lung de 88 km, se înscrie în cea mai mare parte printre Munții Cindrelului, la est, și Munții Șureanului, la vest, unde străbate, într-un extins areal cu șisturi cristaline, o succesiune de sectoare înguste cu altele largi favorabile amenajării barajelor și lacurilor naturale. Studiile complexe, intensificate începând din anul 1965, au relevat faptul că pe Sebeș pot fi realizate 6 uzine hidroelectrice, cu o putere instalată de 390 MW și o capacitate de producție de 691 mil. kwh/an
Râul Sebeș, Mureș (Alba) () [Corola-website/Science/306520_a_307849]
-
MW și 260 mil. kwh/an), Șugag (150 MW și 260 mil. kwh/an), Săsciori (42 MW și 88 kwh/an), Petrești (12 MW și 21 mil. kwh/an) și Sibișeni (26 MW și 45 mil. kwh/an). Lucrările de amenajare hidroenergetica a Sebeșului au început abia în anul 1972 și au constat în ridicarea unor baraje pentru acumulări și pentru devierea apelor, săparea unor aducțiuni, amplasarea uzinelor hidroelectrice etc. Din cele 6 hidrocentrale proiectate, până în prezent au fost puse în
Râul Sebeș, Mureș (Alba) () [Corola-website/Science/306520_a_307849]
-
și pentru devierea apelor, săparea unor aducțiuni, amplasarea uzinelor hidroelectrice etc. Din cele 6 hidrocentrale proiectate, până în prezent au fost puse în funcțiune 4: Gâlceag, Șugag, Săsciori și Petrești. Barajul Oașa, amplasat în Defileul Oașei, este obiectivul principal pentru întreaga amenajare și a intrat în funcțiune în anul 1979. Este construit din anrocamente (gneise micacee șistoase) cu mască din beton armat. Are înălțimea la coronament de 91 m, lățimea maximă la baza de 250 m (în zona taluzului), lățimea la coronament
Râul Sebeș, Mureș (Alba) () [Corola-website/Science/306520_a_307849]
-
Lista Monumentelor Istorice sub denumirea de „Mausoleul eroilor căzuți în Primul Război Mondial (Mănăstirea Comana)”, la numărul curent 364, . În toamna anului 1916, în incinta mănăstirii Comana, trupele germane, aflate sub comanda feldmareșalul Anton Ludwig August von Mackensen, au început amenajarea unui cimitir de campanie, în care au fost înhumați 516 eroi, căzuți în luptele de pe Neajlov, dintre care: români - 417 neidentificați și 4 identificați; germani - 13 neidentificați; bulgari - 51 neidentificați; turci - 31 neidentificați. În anul 1919 Societatea „Cultul Eroilor“ a
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
(n. 30 ianuarie 1907, Buda, județul Bacău - d. 20 mai 1974, București) a fost un inginer silvic român, specializat în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor. A condus programe de cercetare fundamentale pentru campania de amenajare integrală a pădurilor și a pus bazele științifice pentru determinarea taxonomiei fondului forestier din România. A contribuit la cercetările de ecologie forestieră, la ocrotirea și conservarea arboretelor din Munții
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
(n. 30 ianuarie 1907, Buda, județul Bacău - d. 20 mai 1974, București) a fost un inginer silvic român, specializat în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor. A condus programe de cercetare fundamentale pentru campania de amenajare integrală a pădurilor și a pus bazele științifice pentru determinarea taxonomiei fondului forestier din România. A contribuit la cercetările de ecologie forestieră, la ocrotirea și conservarea arboretelor din Munții Carpați. A fost membru corespondent al Academiei Române. Școala elementară a urmat
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
Marin Drăcea l-a recomandat pentru o bursă, în Germania, la Universitatea din Gießen, bursă cu care și-a continuat pregătirea profesionala și și-a susținut teza de doctorat în 1936, devenind doctor inginer silvic, specialist în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor, după care a desfășurat o intensă activitate dedicată perfecționării și conducerii tehnico-științifice a lucrărilor de amenajare a pădurilor la nivel național. În anul 1944 și-a început cariera didactică. A urcat apoi treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la Facultățile
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
și-a continuat pregătirea profesionala și și-a susținut teza de doctorat în 1936, devenind doctor inginer silvic, specialist în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor, după care a desfășurat o intensă activitate dedicată perfecționării și conducerii tehnico-științifice a lucrărilor de amenajare a pădurilor la nivel național. În anul 1944 și-a început cariera didactică. A urcat apoi treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la Facultățile de silvicultură din București (în 1946 la catedra de Cadastru, hotărnicie, topografie forestieră și corecția torenților) și
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
apoi treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la Facultățile de silvicultură din București (în 1946 la catedra de Cadastru, hotărnicie, topografie forestieră și corecția torenților) și Brașov. Aflat în aceste poziții, a adus contribuții în patru mari domenii - dendrometrie, auxologie forestieră, amenajarea pădurilor și ecologie forestieră - și a elaborat numeroase lucrări, a căror valoare științifică a fost și este recunoscută peste hotare. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, dar cariera sa științifică și didactică a fost întreruptă în anul
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]