56,095 matches
-
acceptat, în deceniile din urmă, principiul-masă, invazia în istorie a drojdiei sociale”. De aici concluzia: „Numai ceea ce construiește poate fi operant în istorie, nu forța negativă ce destramă spiritul și sensul nobil al vieții.” Rubrica „Bibliografie românească” înregistrează riguros și comentează toate publicațiile românești ale exilului, de la volumele tipărite la Editura Cartea Pribegiei ori în Colecția „Meșterul Manole” de la Buenos Aires până la ultimele apariții românești în librăria franceză. Începând cu numărul 10 din 1956, rubricile revistei se restructurează. „Marginalia” preia materia celor
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
dramatic, pe spectacol, realizare scenică și interpretare. Volumul Dramaturgi români contemporani (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor) are în vedere „teatrul ca mișcare literară”, autorul considerând că piesa de teatru trebuie să fie viabilă și în afara scenei. Dramaturgii români sunt grupați și comentați sub diverse formule: O epocă de tranziție (Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Tudor Popescu), O viziune a destinului (Horia Lovinescu, Marin Sorescu, D. R. Popescu), De la radiografia cotidianului la tensiunea etică (I. D. Sârbu, D. Solomon, Mircea Radu Iacoban, Paul
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
a românilor). O contribuție prin bogăția informațiilor este studiul Desțărarea lui Petru Vodă Rareș, la care lucrase - se pare - patru ani. Prodigioasă a fost editarea de documente și izvoare istorice, domeniu în care Hasdeu își depășea epoca. El traduce și comentează Descrierea Moldovei și a Munteniii în versuri polone de Miron Costin, face arhivistică, prezintă cărți rare (Martin Kraus despre Principatele Române, scrieri ale lui Amfilohie Hotiniul, Legenda Sântei Parasceve patroanei Ieșului de mitropolitul Dosoftei). În comentariile care însoțesc tragedia Răposatul
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
actualizate pentru a fi astfel luate în considerare toate riscurile materiale care au fost evaluate și ar trebui să fie verificate și administrate de către cei ce întreprind operațiunile asociate acestor riscuri. Raportul de audit intern anual publicat ar trebui să comenteze asupra acestor sisteme de control intern care au fost implementate cu scopul de a administra riscurile interne și externe. Desigur, Consiliul de administrație poate asigura informațiile referitoare la funcționarea sistemului de control intern, prin intermediul informațiilor provenind din managementul riscurilor și
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
acestuia; clasificarea pe trei niveluri: mare, mediu, mic, a fiecărui risc, care vor conduce la o matrice 3 x 3. În continuare, prezentăm un model concret de constituire a matricei pentru evaluarea riscurilor 26 din cadrul organizației, așa cum este redat și comentat în figura 3.7, în funcție de coordonatele probabilității și impactului, structurate fiecare pe o scară de trei niveluri. 26 Phil Griffiths, Risk-Based Auditing, Gower Publishing Limited, Aldershot, England, 1998, pp. 24 25, adaptare și prelucrare. Capitolul 3. Managementul riscului 251 O dată
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
acționarilor. Capitolul 3. Managementul riscului 315 Alături de rolul de revizuire al riscurilor, comunicarea permanentă și deschisă, este un alt domeniu în care auditorii interni pot excela și desigur că nu trebuie să piardă această oportunitate. Rapoartele de audit intern care comentează gradul de încredere a ERM în cadrul organizației, alături de detalii despre bune practici, domenii slabe și pași necesari pentru asigurarea funcționării ERM, pot să reprezinte adevărate standarde de calitate. Bibliografie capitolul 3 [1] Ghiță Marcel, Auditul intern, Editura Economică, București, 2004
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Marconi pentru emisiuni literare radiofonice. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca, din 1998, cu teza Literatura fragmentară. De asemenea, este membru al ASPRO. Format în ambianța revistei „Echinox”, D. a colaborat mai întâi la rubricile „Eseu” și „Proza”, comentând îndeosebi scriitori pe care îi va analiza și în cartea de debut. Apoi, în anii 1979 și 1980, în tandem cu Emil Hurezeanu, succesiv altui tandem (Ion Simuț, Radu G. Țeposu), asigură „cronica literară”. În aceste pagini se configurează opțiunile
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
timpului.” Acea „excepțională femeie”, cum o numea marele istoric, comparată de alții cu Madame de Staël, a scris pagini vibrante despre cântecele și obiceiurile românilor. În studiul La Nationalité roumaine d’après les chants populaires („Revue des deux mondes”, 1859), comentează cele două volume de cântece bătrânești publicate de V. Alecsandri la Iași (1852-1853) și apărute în traducere franceză, la Paris, peste câțiva ani (1855). Baladele culese de poetul de la Mircești îi oferă prilejul să vorbească, în anii Unirii Principatelor Române
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
lui Mihail Dragomirescu. Debutează cu schițe în „Dunărea” din Galați (1916). D. a impresionat prin performanța de a tipări în cinci ani (1940-1944) mai multe volume cuprinzând traduceri din Goethe, între care unele apăreau atunci pentru prima dată în românește. Comentând tălmăcirile din Faust (I-II, 1940-1942; Premiul „Udriște-Năsturel” al Academiei Române), Perpessicius credea că ele „sunt cele mai aproape de litera și spiritul originalelor goetheene, precum și cele mai artistice și poetice”. Mai târziu, examinând întregul demers al traducătoarei, Ion Roman era de
DRAGOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286858_a_288187]
-
Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze”) ale lui Dimov au dus critica în ispita unui fel de beție a splendorii și a unei emulații fascinate, epuizând-o și „plafonând-o” într-un timp relativ scurt. Încât a mai încerca în momentul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
reziste agresiunii psihice. Fiicele (1963) dezbate tezist chestiuni de etică familială, în aceeași manieră fiind prezentată și replica decisă a colectivității chemate să judece „devierile” de comportament în Zizi și formula ei de viață (1964). Piesa Întâlnire cu îngerul (1965) comentează, în registre vag ironice, variante posibile ale unor crize conjugale, adăugând moralizarea aferentă. Ultima sa scriere dramatică, reprezentată postum, în 1980, Sentimente și naftalină (cu titlul inițial Valsul), este o satiră alimentată de contemplarea uzurii și deteriorării în relația femeie-bărbat
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
Leandru), V. Pop (între alte contribuții, un interviu cu scriitorul rus V.G. Korolenko), C. Rădulescu-Motru, Ludovic Dauș, Zaharia Bârsan ș.a. V.A. Urechia dă pentru „Coloana V-a” schițe memorialistice, contribuții de istorie socială și recenzii ample. Tot aici se comentează, uneori în articole nesemnate, evenimente artistice, literare sau științifice: premiera nereușită la un teatru din Dresda a unei drame de H. Sudermann (Penele de șoim), discuțiile din mediile literare franceze privind romanul Helbeck of Bannisdale de Humphry Ward, ecourile prilejuite
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
precum și articolele lui polemice (Un răspuns „Constituționalului” ș.a.), unele nesemnate, în care respinge acuzații cu caracter personal avansate de ziarul conservator. Un spațiu larg este consacrat, din primele numere, ideilor critice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea (modul în care înțelege și comentează literatura română; sursele teoretice ale sistemului său critic; raportul dintre orientarea lui politică și aceea critică etc.). De fapt, discuția are un caracter mai general și urmărește viața literară în ansamblul ei (posteritatea lui Eminescu, valoarea poeziei lui Coșbuc), plecând
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
se opresc mai ales la literatura exilului, dar au în vedere și edițiile și studiile istorico-literare apărute în România (Aron Grămadă, Lucian Blaga și cultura oficială, 1978). Cea mai prestigioasă semnătură este, la acest capitol, cea a lui Vintilă Horia, comentând câteva „exegeze politico-literare”, ieșite „nu din realitate, ci din întâlnirea acesteia cu ideologia” („Gândirea” și gândirismul, 1976). Lucrare a acelui „singur real exil, [...] care se definește el singur prin propriile lui acțiuni, care pot fi variate și diferit orientate, dar
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
tradițiile, limba și literatura aromânilor: George Murnu, Românii din Peninsula Balcanică, Theodor Capidan, Românii nomazi și Coborârea oilor la șes, I. Goschin, Din spiritul graiului aromânesc. Ultimul recenzează, de asemenea, volumul Bair de cântiți aromânești al lui George Murnu și comentează anecdotele lui N. Batzaria, iar Dumitru Pariza publică însemnările intitulate Poeții Z. Araia și T. Caciona, cu ocazia apariției unei antologii alcătuite de Tache Papahagi. În revistă mai sunt incluse periodic versuri în dialect aromân semnate de George Murnu, Ion
GRAIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287335_a_288664]
-
de Noul Roman francez, de „școala privirii”. Naratorul practică o „observare” neomniscientă, fragmentată și dispersată, orchestrând secvențe epice sau descriptive răzlețe, face salturi în timp și în spațiu, citează texte preexistente, neliterare (bunăoară, un ghid turistic al Munților Retezat) și comentează „tehnicist” chiar enunțarea textului aflat sub ochii cititorului. Considerațiile asupra raportului ficțiune-realitate sunt cât se poate de „serioase” și se poate spune că ele sunt principalul factor de unitate a ansamblului, că susțin întreaga carte. Jargonul tehnic al naratologiei e
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
practică În siaj : autoficțiunea. Deși apare Înaintea blogurilor, e limpede că autoficțiunea anunță literatura de blog, sprijinită pe două principii: cel democratic al literaturii de masă, conform căruia oricine știe să scrie și să citească poate să publice și să comenteze ce publică alții (principiu luminist, lipsit pînă acum de suport tehnic pentru a se realiza) și cel romantic al autenticității, conform căruia valoarea expresivității nu depinde de formă. Mai rămîn două zone de scriitură. Unul poate fi socotit o specie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
on veut, autofiction, d’avoir confié le langage d’une aventure à l’aventure du langage [...] ou encore, autofriction, patiemment onaniste, qui espère maintenant partager son plaisir.” Nu voi insista mult asupra conceptului, dar voi Încrca să citez și să comentez niște definiții, pentru ca apoi să discut motivațiile recrudescenței autoficțiunilor În literatura franceză contemporană (după 1990), cu precădere cea feminină. Cea a Mariei Darrieussecq - cea mai bună cred - este următoarea: “o narațiune la persoana I care se prezintă drept fictivă, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conversație. Căci acesta este subiectul Conferinței, conversația, extrasă din rigiditatea formală à la franșaise și redată individului contemporan pentru care gratuitatea, calmul aristocratic și viața trăită ca artă și-au pierdut, baudrillardian, orice sens. Dintre speciile de conversație definite și comentate de narator (de dragoste, politică, literară, patriotică, cu morții) comentariile pe marginea celei patriotice ne interesează desigur și pe noi: „Les sentiments patriotiques donnent souvent un air fâché * L’air fâché étant proscrit de la conversation, * Une véritable conversation ne peut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui C. Pe aceeași linie se situează comentariile eminesciene. Exegetul are un cuvânt de spus nu numai în interpretarea operei poetului ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de text și critica textului. Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (1994), antologie alcătuită și comentată de C., nu este doar o carte pentru elevi, ci și o carte adresată celor ce cunosc în profunzime opera eminesciană. Sunt reunite într-un prim grupaj textele care formează „constelația Luceafărului”, adică, pe lângă Luceafărul, alte optsprezece poeme care au
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
45; Braga, Sensul, 168-172; Grigurcu, Existența, 158-162; Cristian Bădiliță, Logos și contemplație, RL, 1991, 26; Ulici, Prima verba, III, 243-244; Ioana Pârvulescu, Experiența lui Narcis, RL, 1993, 46; Octavian Soviany, Muzeul oglinzilor, CNT, 1993, 48; Constantin Cubleșan, Eminescu editat și comentat de Petru Creția, ST, 1995, 1-2; Aurel Pantea, Reveria și limitele ei, APF, 1995, 3-4; Z. Ornea, Biblia în ediții critice și artistice, RL, 1995, 40; N. Havriliuc, Petru Creția, „Luminile și umbrele sufletului”, L, 1996, 24; Gheorghe Grigurcu, Moralistul
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Barbusse, Moise Nadir, Maxim Gorki. Ultimul număr (8-9/1928), după ce aduce un omagiu la un veac de la nașterea lui Tolstoi, depune o garanție clară pentru atitudinea umanitaristă a revistei, mișcare în care Eugen Relgis a avut o contribuție binecunoscută: este comentat Congresul pacifist de la Sonntagsberg (Austria). V.T.
CUGETUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286559_a_287888]
-
de proză, de poezie și de critică. Nu e partizanul vreunei metode critice exclusiviste. Nu amestecă în demersul critic nici politica, și nici morala cu literatura, și nu-și colorează nepotrivit discursul critic cu referiri la politic. Astfel, el poate comenta favorabil opera literară a unui adversar de idei ori desființa (fără „răutate”, dar fără milă) cartea unui scriitor a cărui poziție în chestiuni, bunăoară, social-politice ori de politică culturală etc. o poate împărtăși. A putut „nimici” fără ezitare cărți proaste
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
reproducere a câte unei opere plastice - o mască mortuară din Nereju, un desen de Rafael cu chipul lui Aristotel, un altul de Brâncuși, „exponent cu prestigiu universal” al unei „sinteze” românești, o sculptură de Michelangelo, o gravură de Goya, fiecare comentată în filele următoare de H.H. Stahl, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu sau de Dan Botta, I.I. Cantacuzino. Din pagina a doua se deschide suita rubricilor (frecvent și cu statut de titlu al textului), gândită ca un arpegiu cu variațiuni; tema de
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
înfăptuit, e prematur a invoca o atare condiție-limită, lăsându-ne „copleșiți de complicații străine”; în Reabilitarea spiritualității (6-7/1935), Mircea Eliade elogiază tinerețea de spirit a profesorului C. Rădulescu-Motru - al cărui articol cu același titlu din „Revista Fundațiilor Regale” îl comentează, pentru că, tratând tema, se dovedește sensibil la tropismele actualității; Eliade observă că întoarcerea noilor generații către spiritualitate e o reacție la dominația politicului și atacă, în termeni demni de interes, o chestiune care s-a dovedit foarte curând nevralgică, „omul
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]