55,839 matches
-
cuprinde rezultatele primei etape de cercetare, definind principalele domenii de cercetare, rezultatele actuale și problemele care încă mai necesită o rezolvare. Studiile cuprinse în acest volum au fost prezentate la conferința organizată în ianuarie 2001 de Catedra de Comunicare a Facultății de Administrație de Stat din cadrul Universității de Economie și Administrație de Stat din Budapesta. Volumul cuprinde opt studii, structurate în trei părți: în prima parte, „Bazele comunicării publice” („A közéleti kommunikáció alapvetései”), sunt prezentate definiri detaliate ale conceptului de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
adică sunt tematizate, transmise de către mass-media sau se desfășoară între grupuri mari de oameni. Astfel, comunicarea publică înseamnă răspândirea informațiilor „publicate”. Primul studiu, „Despre comunicarea publică” („A közéleti kommunikációról”), îi aparține lui Horányi Özséb, profesor la Catedra de Comunicare la Facultatea de Filologie din cadrul Universității Pécs. Sunt prezentate conceptele de bază ale comunicării (comunicare, comunicativ, agentul comunicării, tematizare), este explicată semnificația conceptului de viață publică și sunt caracterizate domeniile comunicării din perspectiva comunicării publice. H. Özséb caracterizează domeniile comunicării în funcție de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cercetarea comunicării, fiind interesat, cu precădere, de procesele de comunicare publică. ** Colaborator științific la Grupul de cercetători ai teoriei comunicării din cadrul Universității Eötvös Lóránd din Budapesta și Academia Științifică Ungară, este redactor-șef al revistei științifice JEL-KÉP (Semn-Imagine). * Absolventă a Facultății de Sociologie din cadrul Universității Eötvös Lóránd din Budapesta, în prezent colaborator științific al Institutului de Comunicare Publică Erasmus, predă cursul de Sociologia Comunicării de masă la Universitatea de Economie din Budapesta. * Colaborator științific la Institutul de Cercetare Sociologică din cadrul Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Eötvös Lóránd din Budapesta, în prezent colaborator științific al Institutului de Comunicare Publică Erasmus, predă cursul de Sociologia Comunicării de masă la Universitatea de Economie din Budapesta. * Colaborator științific la Institutul de Cercetare Sociologică din cadrul Academiei Științifice Ungare. ** Absolvent al Facultății de Sociologie din cadrul Universității Eötvös Lóránd din Budapesta, este docent universitar la Catedra de comunicare și sociologie din cadrul Universității BME. * A studiat științele politice la Universitatea Eötvös Lóránd din Budapesta, în prezent fiind asistent universitar la Facultatea de Tehnologie. PAGE
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Ungare. ** Absolvent al Facultății de Sociologie din cadrul Universității Eötvös Lóránd din Budapesta, este docent universitar la Catedra de comunicare și sociologie din cadrul Universității BME. * A studiat științele politice la Universitatea Eötvös Lóránd din Budapesta, în prezent fiind asistent universitar la Facultatea de Tehnologie. PAGE FILENAME \p D:\Carti operare\Sociologie romaneasca nr 2 vara 2005\Sociologie rom 2 vara 2005 operat final.doc PAGE 59 FILENAME \p D:\Carti operare\Sociologie romaneasca nr 2 vara 2005\Sociologie rom 2 vara 2005 operat final.doc PAGE 1 PAGE 20 PAGE 20 FILENAME \p D:\Carti operare\Sociologie romaneasca nr 2 vara 2005\Sociologie rom 2 vara 2005 operat final.doc PAGE 273
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Vlad Macri (n. 1965) este absolvent al Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București. Începând din 1990, lucrează în presa scrisă. Autor al postfețelor romanelor Silmarillion și Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien și traducător al lucrării Islanda medievală - Vikingii, de Regis Boyer, precum și al volumului pentru
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Este al patrulea dintre cei șase copii ai Clementinei (n. Voicu) și ai lui Ion Averin Narly, ofițer. Urmează școala primară și gimnaziul în orașul natal, iar liceul la Iași. După ce trece bacalaureatul, la Focșani, în 1914 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde se apropie de profesorul Ion Găvănescul, care îi sădește pasiunea pentru pedagogie. Fiind mobilizat și încadrat la o școală de ofițeri din toamna anului 1916 și până în primăvara lui 1918, va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
ȘTEFĂNESCU, Daniela (18.VII.1952, București), prozatoare și traducătoare. Este fiica Mariei-Claire (n. Birmberg) și a dramaturgului Mircea Ștefănescu. Absolventă a Liceului German din București (1971), se înscrie la Facultatea de Limbi Străine, secția germană-engleză, obținând licența în 1975. Profesoară de limba germană la Liceul „23 August” din capitală (1975-1988), devine redactor la Editura Ion Creangă (1988-1990), Editura Kriterion (1990-1993), Editura Humanitas (1993-2002), Editura Trei (2003). A beneficiat de burse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
prozator, dramaturg și gazetar. Este fiul Martei (n. Cordoș) și al lui Viorel Cacoveanu, cazangiu la Atelierele de reparat material rulant Cluj. După Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj, absolvit în 1954, și un periplu studențesc la Politehnică și apoi la Facultatea de Matematică a Universității clujene, se decide pentru filologie, facultate pe care o termină în 1962. Încă din anii liceului trimite corespondențe de la manifestările sportive la ziarul „Sportul popular”, debutul în presă putând fi considerat, astfel, decembrie 1955. Ca student
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
al lui Viorel Cacoveanu, cazangiu la Atelierele de reparat material rulant Cluj. După Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj, absolvit în 1954, și un periplu studențesc la Politehnică și apoi la Facultatea de Matematică a Universității clujene, se decide pentru filologie, facultate pe care o termină în 1962. Încă din anii liceului trimite corespondențe de la manifestările sportive la ziarul „Sportul popular”, debutul în presă putând fi considerat, astfel, decembrie 1955. Ca student, frecventează cenaclul de la Asociația Scriitorilor din Cluj, unde și citește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
de la Albă Iulia și au luat istorică hotărâre a unirii Ardealului cu patria-mumă”, aceștia semnează și un Cuvant înainte cu valoare de articol-program, unde menționează că „pe langă grijă de a menține o legatura cât mai strânsă între preocupările diferitelor facultăți, revista își propune să ridice în coloanele sale marile probleme ale vietii moderne, sub toate aspectele sale. Ea nu este specializată în nici o direcție, iar în paginile sale se gaseste ceva din viață, arta, știința, sufletul, ideologia sau credință acelora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
-o în Călmățui, unde tatăl său era învățător. La Iași urmează cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul Costache Negruzzi, iar ultimele două clase liceale la Liceul Național, pe care-l absolvă în 1914. Din 1914 e student al Facultății de Drept a Universității din Iași, urmând în paralel și Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și, pentru scurtă vreme, Școala de Belle Arte. Prima încercare dramatică, în 1907, cu o „Tragedie cumplită, strict actuală”. Debutează în literatură când era
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
Muzică și Artă Dramatică și, pentru scurtă vreme, Școala de Belle Arte. Prima încercare dramatică, în 1907, cu o „Tragedie cumplită, strict actuală”. Debutează în literatură când era elev. S-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la Facultatea de Drept; devine pe-dagog la Liceul Internat pentru a-și asigura situația materială. Între anii 1916 și 1917 a urmat Școala de ofițeri în rezervă și a luat parte la luptele de la Oituz, cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad. A
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
lui Alexandru Goleanu, militar. Urmează școlala primară la Chilieni, în județul Hotin (1931-1935), iar cursurile secundare la Liceul Ortodox de Fete din Cernăuți (1935-1940) și la Liceul „Oltea Doamna” din Rădăuți, susținând examenul de bacalaureat în 1943. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, luându-și licența în februarie 1948. În 1949 devine asistent la Catedra de literatură română a Facultății de Litere din Iași, după ce, între 1947 și 1949, predase limbile română, franceză și rusă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
și la Liceul „Oltea Doamna” din Rădăuți, susținând examenul de bacalaureat în 1943. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, luându-și licența în februarie 1948. În 1949 devine asistent la Catedra de literatură română a Facultății de Litere din Iași, după ce, între 1947 și 1949, predase limbile română, franceză și rusă la gimnaziul din Dărmănești și la Școala Normală de Fete din Bacău. Cariera universitară (lector - 1953, conferențiar - 1969, profesor - 1976) este mărturia vocației didactice, bazată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
măsură pe o excelentă comunicare cu studenții și pe o susținută activitate de cercetare în domeniul istoriei literare. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea „Dacia literară” (1840). Între 1982 și 1985 conduce Catedra de literatură română a Facultății ieșene de Filologie, iar din 1985 funcționează în calitate de profesor consultant. În două rânduri (1970-1972, 1975-1977) a predat cursuri de limbă și literatură, de cultură și civilizație română la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier, unde în 1972 obține alt doctorat, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
, Viorel (2.IX.1945, Țipari, j. Timiș), prozator și publicist. Este fiul Liviei și al lui Vasile Marineasa, notar comunal. După ce a absolvit Facultatea de Filologie din Timișoara, secția română-germană, a lucrat ca profesor la o școală generală, apoi ca referent la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara. Din 1990 este redactor la revista „Orizont”, redactor-șef și director al Editurii de Vest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
POPOVICI, Vasile (13.V.1956, Cuvesdia, j. Arad), critic și teoretician literar. Este fiul Georginei (n. Munteanu) și al lui Alexandru Popovici, pădurar. Urmează la Timișoara Liceul Silvic (1971 - 1975) și Facultatea de Filologie, Istorie și Filosofie, secția franceză-română (1976-1980). Lucrează tot la Timișoara, ca profesor la Școala Generală nr. 15 (1980-1989), cercetător la Centrul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române (1989), consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură Timiș (1990), director al Editurii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
tot la Timișoara, ca profesor la Școala Generală nr. 15 (1980-1989), cercetător la Centrul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române (1989), consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură Timiș (1990), director al Editurii de Vest (1990-1992) și, din 1991, ca lector la Facultatea de Litere. A fost parlamentar de Timiș al Partidului Alianței Civice și vicepreședinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaților (1992-1996), consul general al României la Marsilia (1998-2002), ulterior devenind consilier diplomatic la Ambasada României din Paris. În 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
I.1935, Măldăieni, j. Teleorman), critic și istoric literar, editor. Este fiul Marinei (n. Nedelcu) și al lui Ștefan Gană, țărani. După absolvirea școlii primare în satul natal, devine elev al unei școli profesionale de mecanici-utilaj (1949-1952), ulterior student al Facultății Muncitorești la Iași și București (1952-1954); în 1954 și 1955 este profesor suplinitor la Măldăieni, în 1955 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București. După absolvire (1960) funcționează ca asistent în cadrul aceleiași facultăți. Urcă, prin concurs, toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
După absolvirea școlii primare în satul natal, devine elev al unei școli profesionale de mecanici-utilaj (1949-1952), ulterior student al Facultății Muncitorești la Iași și București (1952-1954); în 1954 și 1955 este profesor suplinitor la Măldăieni, în 1955 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București. După absolvire (1960) funcționează ca asistent în cadrul aceleiași facultăți. Urcă, prin concurs, toate treptele carierei didactice, până la gradul de profesor universitar și șef al Catedrei de literatură română. În 1974 obține titlul de doctor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
1949-1952), ulterior student al Facultății Muncitorești la Iași și București (1952-1954); în 1954 și 1955 este profesor suplinitor la Măldăieni, în 1955 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București. După absolvire (1960) funcționează ca asistent în cadrul aceleiași facultăți. Urcă, prin concurs, toate treptele carierei didactice, până la gradul de profesor universitar și șef al Catedrei de literatură română. În 1974 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Opera literară a lui Lucian Blaga, publicată în 1976. Între 1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
LUPAN, Radu (23.III.1920, Galați), traducător, eseist și poet. L., care a primit la naștere prenumele Raymond, este fiul Esterei (n. Vigder) și al lui Josef Lupan, funcționar. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București, lucrează ca redactor la „Contemporanul”, lector la Catedra de limba și literatura engleză a Universității din București, redactor-șef la Redacția publicațiilor pentru străinătate și la Editura de Stat pentru Literatură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
, Marco (25. IV.1939, Avigliana, Italia), istoric și critic literar, traducător italian. Licențiat în litere al Universității din Torino, C. a fost între 1965 și 1969 lector de limbă italiană în cadrul Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, i se încredințează predarea limbii și literaturii române la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității torineze. În 1984 devine profesor asociat, iar din 1997 funcționează la Facultatea de Limbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
italian. Licențiat în litere al Universității din Torino, C. a fost între 1965 și 1969 lector de limbă italiană în cadrul Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, i se încredințează predarea limbii și literaturii române la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității torineze. În 1984 devine profesor asociat, iar din 1997 funcționează la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități. Conduce, împreună cu Roberto Scagno, seria de studii și texte românești „La colonna infinită” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]