56,083 matches
-
1986, edificiul se va prezenta publicului sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă, dar și holul, generos ca spațiu, permit atât astfel de evenimente, cât și alte genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu prin istoria acestor meleaguri, din cele mai vechi timpuri ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
recent (1985-2003), în spațiile ei a fost găzduită expoziția permanentă “Nichita Stănescu”. Casa a cunoscut mai multe etape de restaurare înainte de anul 1953 - an în care a fost declarată monument de arhitectură - cât și după aceea. Ultima operațiune de acest gen a fost premergătoare evenimentului de la 18 iunie 2005 - dată la care a avut loc (re)inaugurarea “Casei de Târgoveț”. Expoziția permanentă își propune să prezinte un interior de casă a unui negustor bogat din secolele al XVIII-lea - al XIX
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
este numele cel mai comun pentru mai multe specii de arbori scunzi, aparținând genului "Prosopis," specifici zonelor deșertice din nordul Mexicului, respectiv sudului și sud-vestului Statelor Unite. "" este numele comunpentru mai multe specii de arbori mici ai genului. Majoritatea arborilor speciilor genului cresc nativ în statele mexicane Chihuahua, Sonora, Baja California și Baja California Sur
Mesquite () [Corola-website/Science/334064_a_335393]
-
este numele cel mai comun pentru mai multe specii de arbori scunzi, aparținând genului "Prosopis," specifici zonelor deșertice din nordul Mexicului, respectiv sudului și sud-vestului Statelor Unite. "" este numele comunpentru mai multe specii de arbori mici ai genului. Majoritatea arborilor speciilor genului cresc nativ în statele mexicane Chihuahua, Sonora, Baja California și Baja California Sur, respectiv în statele americane New Mexico, Arizona și California. Există doar o excepție, varietatea "Prosopis strombulifera" (numit popular "creeping mesquite"), care este o
Mesquite () [Corola-website/Science/334064_a_335393]
-
este numele cel mai comun pentru mai multe specii de arbori scunzi, aparținând genului "Prosopis," specifici zonelor deșertice din nordul Mexicului, respectiv sudului și sud-vestului Statelor Unite. "" este numele comunpentru mai multe specii de arbori mici ai genului. Majoritatea arborilor speciilor genului cresc nativ în statele mexicane Chihuahua, Sonora, Baja California și Baja California Sur, respectiv în statele americane New Mexico, Arizona și California. Există doar o excepție, varietatea "Prosopis strombulifera" (numit popular "creeping mesquite"), care este o specie invaziva sudului Californiei
Mesquite () [Corola-website/Science/334064_a_335393]
-
Acesta caracterizează aforismul lui Caragea ca fiind poetic, cu utilizarea pe scară largă a instrumentului de metaforă . Despre citatele lui Ionuț Caragea s-au mai pronunțat criticul Cezarina Adamescu , scriitorul și traducătorul Constantin Frosin , dar și alți scriitori reprezentativi ai genului aforistic precum Valeriu Butulescu și Vasile Ghica . Scriitorul și diplomatul Nicolae Mareș, antologist al aforismului universal, afirmă că Ionuț Caragea este unul dintre numele din aforistica românească contemporană (alături de cel al lui Valeriu Butulescu) care i-au reținut în mod
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
apărut într-o revistă ilustrată foarte citită, romanul foileton a trecut aproape neobservat. Potrivit specialistului în literatură SF Ion Hobana, tema romanului era una originală la data publicării sale. Lucrările de specialitate nu consemnează apariția anterioară într-o revistă SF gen Amazing Stories sau Astounding a unei opere literare cu o temă asemănătoare cu cea a romanului lui Aderca. Anterior, în romanul "Un român în Lună" (1914) al lui Henric Stahl, călătorul român spre Lună se întrebase cu îngrijorare ce s-
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
a scrisului încântătoare”". Lipsa de interes a criticii literare față de literatura științifico-fantastică românească din prima jumătate a secolului al XX-lea s-a datorat, după cum remarca istoricul literar Ion Hobana într-un articol din 1963, lipsei unei tradiții a acestui gen literar în România. Potrivit specialistului sus-menționat, literatura științifico-fantastică românească era un gen literar de nișă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În afara romanelor "Un român în Lună" de H. Stahl și "Orașele înecate" de F. Aderca, apăruseră până
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
românească din prima jumătate a secolului al XX-lea s-a datorat, după cum remarca istoricul literar Ion Hobana într-un articol din 1963, lipsei unei tradiții a acestui gen literar în România. Potrivit specialistului sus-menționat, literatura științifico-fantastică românească era un gen literar de nișă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În afara romanelor "Un român în Lună" de H. Stahl și "Orașele înecate" de F. Aderca, apăruseră până atunci doar povestiri risipite prin diverse publicații și adaptări fără prea mare
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
au fost mutilate în timpul Revoluției. În interior se află cabinetul regelui, însoțit de birouri pentru notarii-secretarii regali în turnulețele laterale. Cămașa donjonului a fost construită după casteluțul; include drumuri de strajă protejate de creneluri cu console - primele exemple de acest gen. A fost și folosită ca un loc de plimbare, cu vedere spre Paris și spre pădurea. Drumul era initial descoperit, ceea ce explică prezența găurilor pentru evacuarea a apelor de ploaie. Acoperișul din lemn datează din secolul al XVII-lea. În
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Sebastian, Legenda Sf. Florian - cca 1518-1525), își ia niște libertăți cu totul ieșite din comun față de tradițiile și canoanele existente, preferând o narațiune vioaie - relatată într‑un stil popular savuros - și înțesată cu numeroase detalii figurate în spiritul picturii de gen. În același timp artistul se dovedește a fi un colorist de excepție („...acest roșu‑rubiniu, acest verde de smarald, acest albastru sunt toate incandescente, ca și cum s‑ar suprapune unui fond de aur..., ele depășesc noțiunea obișnuită de culoare și relevă
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
care face parte din fondul primar al amintirilor sale și totodată al culturii sale: jocurile de copii, cântecele și poveștile, riturile și miturile satului. Ele precedă elementele culturii scrise, vehiculate prin intermediul școlii și al celorlalte mijloace de comunicare, alcătuind un gen de matrice a viitoarei sale personalități culturale. Nostalgia satului, a rădăcinilor, cheamă automat această matrice în amintirea celor plecați în lumea orașului. De aici și până a identifica și alte componente ale universului folcloric și a le explica, nu e
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
în credințe, rituri, obiceiuri"” „vrăjește si încântă” (Vasile Adasăscăliței), încântă și convinge, totodată. „Temeinic gândită și elaborată - subliniază profesorul Dumitru Pop în "Cuvânt înainte -, -"cercetarea profesorului Viorel Rogoz va avea cu siguranță un efect benefic în promovarea studiilor de acest gen” și un mesaj: „străvechea solidaritate umană, bazată pe cultul valorilor spiritului, poate contribui efectiv la însănătoșirea lumii în care trăim”. Despre această solidaritate umană străveche, specifică satelor românești tradiționale, vorbește autorul cărții: „Organizarea socială a satului codrenesc n-a cunoscut
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
Marmotele (Marmota) sunt un gen de mamifere rozătoare plantigrade galericole din familia sciuride ("Sciuridae") de talie relativ mare (30-60 cm lungime și o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au un cap masiv
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
câinele ciobănesc lăsat liber. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Se împerechează în aprilie-mai. Durata sarcinii este de 33-42 zile. Femelele nasc o singură dată pe an 2-10 (de obicei 4-5) pui golași și cu pleoapele lipite. Genul cuprinde 14 specii răspândite în regiunile palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
lor este valoroasă. Numărul mic de indivizi al populațiilor de marmote alpine din țara noastră nu pune problema industrializării acestora. Local marmotele pot dăuna culturilor agricole, însă pagubele sunt de obicei nesemnificative. Marmotele sunt implicate în epizootia ciumei în natură. Genul "Marmota" include 14 specii actuale: În plus, patru specii dispărute de marmotă sunt cunoscute ca fosile: În România trăiește o singură specie în Carpați: În trecut în România a trăit și bobacul sau "marmota de stepă" ("Marmota bobak") După Bielz
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
ce nu se usucă la maturitate, care prin atingere crapă exploziv prin crăpături în 5 valve care se răsucesc în interior, răspândindu-și astfel semințele la depărtare. Flora României conține 5 specii, una spontană ("Impatiens noli-tangere") și 4 cultivate, aparținând genului "Impatiens":
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
a primit, cu toate acestea, unele laude. O ediție de la începutul secolului al XX-lea al "Encyclopædia Britannica" a remarcat că muzicalitatea din „Ulalume” a fost un succes. „Reverberațiile monotone din "Ulalume" intonate corect ar produce în noi ceva de genul aceluiași efect produs asupra unui ascultător care nu știe niciun cuvânt din limba engleză”. George Gilfillan a remarcat în "London Critic": După moartea lui Poe, Thomas Holley Chivers a pretins că „Ulalume” a fost plagiat după unul dintre poemele sale
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
este un gen jurnalistic care prezintă realitatea actuala, pe care o pune într-o formă comunicabila, transmisă apoi, prin intermediul unor tehnici moderne de difuzare în masă. Pentru a atrage interesul publicului țintă, știrea de radio trebuie să fie concisa, să aibă o informație
Știrea de radio () [Corola-website/Science/334252_a_335581]
-
vizuală ca abilitatea de a "citi" o imagine. Cu alte cuvinte, este abilitatea de a înțelege ce incearca să comunice o imagine. Acest lucru include întelegerea alegerilor creative făcute în imagine, ca de exemplu, coloritul, umbrele, și plasamentul obiectelor. Acest gen de conștientizare provine dintr-o înțelegere a felului cum imaginile comunică semnificații, cunoscută și ca retorică vizuală. Studiul retoricii vizuale e diferit de cel al designului grafic sau vizual prin faptul că pune accentul pe imagini ca expresii senzoriale ale
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
Riḥla este un gen literar ce a cunoscut evoluții și transformări dea-lungul secolelor. Unii critici consideră acest gen ca fiind o formă de autobiografie: „autorul, naratorul și călătorul sunt una și aceeași persoană; aventura lor nu începe cu o naștere, ci trebuie să fie
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
Riḥla este un gen literar ce a cunoscut evoluții și transformări dea-lungul secolelor. Unii critici consideră acest gen ca fiind o formă de autobiografie: „autorul, naratorul și călătorul sunt una și aceeași persoană; aventura lor nu începe cu o naștere, ci trebuie să fie completată de o revenire” . Riḥla poate apărea sub forma unui jurnal personal, sub forma
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
unui jurnal personal, sub forma unei autobiografii sau a unui roman. A scrie acest tip de literatură înseamnă a povesti evenimente și a descrie locuri, „a scrie înseamnă a călători și a călători înseamnă a scrie” : Cei care scriu acest gen de literatură pot să amestece mai multe tipuri de discurs literar, nu numai unul singur, de exemplu geografic, politic, istoric sau lingvistic și pot proveni din diferite clase sociale având în același timp domenii diferite de lucru: pot să fie
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
literar, nu numai unul singur, de exemplu geografic, politic, istoric sau lingvistic și pot proveni din diferite clase sociale având în același timp domenii diferite de lucru: pot să fie scriitori, misionari, oameni de știință, istorici. Ceea ce atrage la acest gen de literatură este faptul că nu are reguli stricte, în afară de aceea de instruire a cititorilor. Scriitorul, cel care a trăit experiența călătoriei, are obligația să împărtășească ce a experimentat, să satisfacă curiozitățile cititorilor și să le ofere din experiența exotică
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
experiența exotică de care el a avut parte. Cele trei elemente esențiale ale unei opere care să aparțină literaturii de călătorie sunt „a călători, a vedea și a povesti” . Riḥla, cuvânt ce se traduce prin călătorie și prin extensie un gen narativ - literatura de călătorie - se derivă din cuvântul din limba arabă ce înseamnă la origine „ A încăleca pe cămilă în pregătirea unei lungi călătorii”. Conform dicționarului, „raḥala-yarḥaluraḥīlun” înseamnă „a pleca în voiaj, a pleca în călătorie, a emigra, a porni
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]