56,531 matches
-
avea în vedere să se opună forței unor tunuri similare celor cu care el însuși era înzestrat. Procentajul blindajului din greutatea "Alaska", 28,4%, era cu puțin mai mic decât cel al cuirasatelor rapide: clasa britanică "King George V", clasa americană "Iowa", și cuirasatul/cuirasatul rapid HMS "Hood", toate având un procentaj identic al blindajului de 28,5%. De fapt, crucișătoarele de linie mai vechi, cum ar fi "Invincible" (19,9%) aveau un procentaj mult mai mic. Bine dotate cu armament
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
ei este creșterea cantității de oxigen din corp prin introducerea, folosind diverse metode, de ozon în acesta, iar beneficiile pretinse de această terapie se întind asupra unei game largi de afecțiuni incluzând, printre altele, cancerul, SIDA, scleroza multiplă. Concluzia Societății Americane a Cancerului, la ora actuală, este că numărul dovezilor științifice care să susțină eficiența utilizării acestei terapii este insuficient - oricare ar fi boala tratată cu ajutorul acesteia. În 1856, la 16 ani după descoperirea lui, ozonul era folosit pentru prima dată
Ozonoterapie () [Corola-website/Science/332665_a_333994]
-
Crăciun (titlu original: "Noel") este un film de Crăciun american din 2004 scris de David Hubbard și regizat de Chazz Palminteri. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Susan Sarandon, Penélope Cruz, Paul Walker, Alan Arkin, Daniel Sunjata și Robin Williams (ultimul nemenționat). Povestea filmului se învârte în jurul a cinci
Crăciun (film) () [Corola-website/Science/332664_a_333993]
-
„” este un cântec înregistrat de compozitorul și cântărețul american Justin Timberlake pentru al treilea lui album de studio, "The 20/20 Experience" (2013). Prima dată compus în 2009, piesa a fost inspirată de către bunicii lui Timberlake. Este o melodie new-age, tempo-pop și o baladă R&B care durează opt
Mirrors () [Corola-website/Science/332681_a_334010]
-
Harmon, cu ajutorul lui James Fauntleroy. „” a fost lansat ca al doilea single de pe „The 20/20 Experience” în februarie 2013. A intrat în topuri din țări precum Australia, Bulgaria, Croația, Europa, Polonia, America de Sud și Regatul Unit, dar și în topul american "Billboard" Hot 100. Cântecul a fost primit de către criticii muzicali cu păreri pozitive după lansare, și a fost nominalizat pentru un premiu Grammy și Teen Choice Awards în 2013. Videoclipul muzical a fost lansat în martie 2013, și i-a
Mirrors () [Corola-website/Science/332681_a_334010]
-
respecta angajamentele luate față de guvernul SUA și anume acela de a evita bombardarea țintelor civile, britanicii au conceput „ Western Air Plan 7B (WAP 7B)”, care prevedea atacul împotriva vaselor de război germane. În același timp, și germanii se coformaseră cererilor americane, deși doar după 18 septembrie 1939, după ce fusese asigurată victoria în campania din Polonia. Planul britanic viza distrugerea vaselor germane de suprafață pentru ca să împiedice astfel aprovizionarea flotei de submarine . Pentru ca să respecte această strategie, planurile inițiale ale RAF prevedeau lansarea raidurilor
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
„” este un cântec înregistrat de compozitorul și cântărețul american Justin Timberlake pentru al patrulea lui album de studio," The 20/20 Experience - 2 of 2" (2013). Timberlake a scris și produs cântecul împreună cu Timothy „Timbaland” Mosley și Jerome „J-Roc” Harmon, cu ajutorul lui James Fauntleroy. Cântecul a fost lansat în
Tunnel Vision () [Corola-website/Science/332690_a_334019]
-
scriitori; Elsa Morante vorbește despre ea mai ales in românul "La Storia". În această perioadă, pe lângă începerea traducerii jurnalului Katherine Mansfield, începe să scrie românul "Menzogna e Sortilegio". După sfârșitul războiului, Elsa Morante și Alberto Moravia îl cunosc pe traducătorul american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la publicul american. Prin intermediul Nataliei Ginsburg, Elsa Morante a publica primul său roman, "Menzogna e Sortilegio" la editură Einaudi în anul 1948 și, datorită susținerii criticului Giacomo Debenedetti, în același an, românul
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Storia". În această perioadă, pe lângă începerea traducerii jurnalului Katherine Mansfield, începe să scrie românul "Menzogna e Sortilegio". După sfârșitul războiului, Elsa Morante și Alberto Moravia îl cunosc pe traducătorul american Willaim Waver, care i-a ajutat să ajungă la publicul american. Prin intermediul Nataliei Ginsburg, Elsa Morante a publica primul său roman, "Menzogna e Sortilegio" la editură Einaudi în anul 1948 și, datorită susținerii criticului Giacomo Debenedetti, în același an, românul sau câștiga Premiul Viareggio pe care il împarte cu Aldo Palazzeschi
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
(titlu original: "In the Mouth of Madness", cunoscut și ca "John Carpenter's In the Mouth of Madness") este un film american de groază lovecraftiană din 1995 regizat de John Carpenter. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Sam Neill, Julie Carmen și Jürgen Prochnow. Carpenter consideră filmul "" ca parte a trilogiei "Apocalypse", care mai conține "Prince of Darkness" ("Prințul Întunericului", 1987
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
doar în timpul nopții datorită pierderilor foarte grele ale bombardierelor care nu dispuneau de o escortă adecvată. În 1943, USAAF a avut la rândul ei pierderi grele în timpul bombardamentelor pe timp de zi a țintelor germane. În octombrie 1943, ofensiva aeriană americană a fost întreruptă temporar datorită acestor pierderi. Britanicii au continuat eforturile, dezvoltându-și flota de bombardiere, introducând noi dispozitive de ghidare a avioanelor și tactici de atac precum cea a „lanțului de bombardiere”, care le-a permis să organizeze atacuri
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
lanțului de bombardiere”, care le-a permis să organizeze atacuri cu tot mai multe aparate și să reducă foarte mult rata pierderilor. În februarie 1944, USAAF a introdus în serviciu avionul de vânătoare P-51 Mustang, capabil să escorteze bombardierele americane spre și dinspre obiectivele atacurilor. În primăvara anului 1944, forțele aeriene care apărau cel de-al Treilea Reich, "Reichsluftverteidigung" (RLV), erau solicitate la maximum, iar "Luftwaffe" a pierdut superioritatea aeriană. În vara anului 1944, "Luftwaffe" suferea deja datorită crizei carburanților
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
radar, controlorii de zbor și piloți și printr-o organizare superioară. Intrarea în război a Statelor Unite ale Americii pe 11 decembrie 1941 după declarația de război a lui Hitler a fost un adevărat șoc pentru "OKL". În primul an, mult-așteptata ofensivă aeriană americană nu s-a maerializat. Spre sfârșitul anului 1942, "Luftwaffe" era implicată cu majoritatea forțelor sale pe frontul de răsărit, iar cea mai puternică flotă aeriană, "Luftflotte 4", era angajată în Bătălia de la Stalingrad. În Africa de Nord, "Luftwaffe" era pe cale să piardă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
i-a făcut pe majoritatea liderilor militari să nu ia în serios o asemenea variantă. Două Forțe Aeriene ale USAAF au fost cele care au purtat greul luptelor în Teatrul European de Operațiuni (ETO) - "Eighth Air Force" și "Fifteenth Air Force". Grupurile americane erau achipate cu bombardiere grele B-17 Flying Fortress și B-24 Liberator. B-24 avea viteza de croazieră, raza de acțiune și capacitatea de încărcare ale bombelor mai mari decât ale B-17, dar în schimb nu putea să mențină formația de zbor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
decât ale B-17, dar în schimb nu putea să mențină formația de zbor la altitudini mai mari de 21.000 picioare, ceea ce îl făcea mai vulnerabil la focul de baraj al artileriei antiaeriene și la atacurile avioanelor de vânătoare. Comandamentul american nu luase în considerație nevoia pentru dotarea cu avioane de vânătoare cu rază lungă de acțiune în 1942 și, la fel ca RAF, considerase că bombardierele vor putea tot timpul să își croiască drumul către țintă. Dat fiind acest fapt
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ajunsese la nivelurile cerute, iar luptele din Marea Mediterană absorbise cele mai multe aparate P-38. O soluție de moment oferită americanilor a fost avionul britanic Spitfire, dar acesta nu avea capacitatea să zboare mai departe de malurile atlantice ale Europei. Politica strategică americană era diferită de cea a RAF. Moralul civililor germani nu era un obiectiv principal pentru planificatorii USAAF. Aceștia consideratu că atacurile împotriva obiectivelor economice, așa cum erau centralele electrice sau uzinele pot conduce mai rapid la rezultatele urmărite de RAF, fără
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pentru planificatorii USAAF. Aceștia consideratu că atacurile împotriva obiectivelor economice, așa cum erau centralele electrice sau uzinele pot conduce mai rapid la rezultatele urmărite de RAF, fără să fie nevoie să se apeleze la „bombardamente nediscriminatorii asupra civililor”. Serviciile de informații americane dețineau date care să arate că, la sfârșitul anului 1941, "Wehrmachtul și industria militară erau deja solicitate la maximum și considerau că anumite obiective vitale pentru armată ar fi fost țintele perfecte pentru atac. Ca urmare, americani au pus petrolul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
maximum și considerau că anumite obiective vitale pentru armată ar fi fost țintele perfecte pentru atac. Ca urmare, americani au pus petrolul, uleiurile și cauciucul sintetic pe lista „Air War Plan 42”. Aceste obiective au devenit punctul central al efortului american plecând de la convingerea falsă că forțele terestre germane sunt motorizate în proporție mare. În 1942 și 1943, bazele U-boot au fost adăugate pe această listă datorită amenințării crescânde pe care o reprezentau submarinele pentru convoaiele aliate care traversau Atlanticul. Dar
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
convoaiele aliate care traversau Atlanticul. Dar cea mai mare diferență dintre americani și britanici a fost accentul pus de USAAF pe acțiunea de distrugere a "Luftwaffe". Britanicii credeau că acest obiectiv putea fi atins doar prin paralizarea economiei germane. Agenda americană din 1943 a planificat lovituri împotriva industriei aeronautice germane, care era considerată ca principala condiție de existență a oricărei ofensive aeriane sau terestre pe continent. Obiectivul american era înfrângerea "Luftwaffe" în aer și pe pământ și să distrugă în același
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
credeau că acest obiectiv putea fi atins doar prin paralizarea economiei germane. Agenda americană din 1943 a planificat lovituri împotriva industriei aeronautice germane, care era considerată ca principala condiție de existență a oricărei ofensive aeriane sau terestre pe continent. Obiectivul american era înfrângerea "Luftwaffe" în aer și pe pământ și să distrugă în același timp industria aeronautică într-o proporție atât de mare încât să nu mai prezinte o amenințare împotriva unei invazii aliate pe continent Generalul Ira C. Eaker a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Ira C. Eaker a propus o ofensivă combinată pentru atingerea acestui obiectiv - Operațiunea Pointblank. Acest plan se baza pe atacurile diurne de precizie ale USAAF, sprijinite de bombardamentele nocturne făcute dupămetodele RAF Bomber Command. Harris era nu dorea folosirea bombardierelor americane pentru bombardamentele de precizie. El era în favoarea bombardamentelor asupra regiunilor întinse ale orașelor industriale. Succesele RAF Bomber Command din timpul Bătăliei Ruhrului și a și a Hamburgului, cât și a eșecurilor USAAF de a-și atinge țintele în 1943 păreau
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
suspendate în octombrie 1943. Doar după introducerea noului aparat cu rază lungă de acțiunea P-51 Mustang, capabile să escorteze bombardierele până la țintă și înapoi, bombardamentele strategice au fost reluate. Comandamentul german nu avea o părere bună despre forțele aeriene americane. Göring i-a dat asigurări lui Hitler că bombardierul B-17 era de o calitate mizerabilă, americanii fiind în stare să fabrice doar frigidere funcționale. Generalul-colonel Hans Jeschonnek a comentat în iulie 1942 în timpul unei conferințe care trata potențialul ofensiv aliat
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aprecieri nu sunt de înțeles, dacă ținem seama de sursele informative de care dispuneau germanii la Washington care, în perioada de până la intrarea SUA în război, oferiseră numeroase rapoarte detaliate cu privire la performanțele dovedite, dar și la cele potențiale, ale avioanelor americane. Hans Jeschonnek și-a schimbat rapid punctul de vedere. El a luat în serios aceste rapoarte și le-a trimis lui Hitler și Göring pentru evidențierea pericolului pe care îl reprezenta în opinia sa USAAF. Jeschonek propunea în consecință începerea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
SUA până când primul atac al USAAF împotriva țintelor germane să aibă loc. Formațiuni cu efective reduse de B-17 au efectuat misiuni deasupra Franței și Olandei în 1942, dar fără rezultate notabile, la fel precum raidurile RAF din 1940-1941. Primul raid american împotriva țintelor din Germania a fost cel de pe 27 ianuarie 1943 împotriva Wilhelmshaven. Defensiva aeriană germană era formată în acel moment din "Luftwaffenbefehlshaber Mitte", care proteja Olanda și Germania și "Luftflotte" 3 care apăra Belgia și Franța ."Lw Bfh Mitte
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
interzis orice modificare a priorităților industriei aviatice. Pierderile au avut un efect important asupra ritmului producției. În iulie 1943 se produceau 1.263 de aparate de zbor, pentru ca, în decembrie, producția să scadă la 687. Reducerea s-a datorat eforturilor americane de bombardare a fabricilor de avioane. În octombrie 1943, spionajul german a raportat că avioanele de vânătoare aliate pot zbura până la Hamburg. Avioanele P-47 și P-38 au fost dotate cu rezervoare detașabile, care le extindea raza de acțiune
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]