57,196 matches
-
selenographia", care, la rândul său este format din cuvintele grecești "Selene", zeiță a lunii, și "graphein": „a scrie”. Din punct de vedere istoric, principala ocupație a selenografilor era cartografierea feței vizibile a Lunii și denumirea « mărilor » (în latină: "maria"), craterelor, munților, etc. de pe Lună. Această sarcină a fost terminată și devenită învechită odată cu imaginile de înaltă rezoluție ale fețelor vizibilă și acunsă ale Lunii luate prin intermediul navelor cosmice, la începutul erei spațiale, din anii 1950. Astăzi, selenografia este considerată drept o
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
la începutul erei spațiale, din anii 1950. Astăzi, selenografia este considerată drept o subdisciplină a selenologiei sau „știința Lunii”. Ideea că Luna nu este complet netedă se regăsește din anul 450 î.Hr., când Democrit credea că pe Lună se aflau „munți înalți și văi adânci”. Însă doar la sfârșitul secolului al XV-lea a început studierea serioasă a selenografiei, apoi în secolul al XVII-lea desenele au devenit mai precise, odată cu inventarea lunetei astronomice. Pe la anul 1603, William Gilbert a făcut
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
de numire a caracteristicilor Lunii văzute printr-un telescop au fost făcute de Michel van Langren în 1645. Harta pe care a întocmit-o este considerată ca o primă adevărată hartă a Lunii: ea arată diversele cratere, mări, lanțuri de munți și vârfuri. El a dat unui număr din aceste reliefuri câte un nume având conotație catolică: nume de regi și regine din epoca sa pentru cratere, nume de sfinți pentru capuri și promontorii. A dat nume latine mărilor și oceanelor
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc în luptă pe Solomon, fostul lor aliat din bătălia de la Oradea Mică. Comnena menționează că dacii locuiau pe pantele de nord ale munților Haemus/Balcani dar a extins denumirea de daci și pentru aliații lui Tzelgu. Bătălia finală se dă la Cule, lângă Chariopolis în fața zidurilor lui Anastasius. Invadatorii sunt învinși iar Tzelgu și Solomon sunt uciși în luptă. Prima mențiune a apariției
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
(n. 1914 - d. 2011) a fost un călugăr protosinghel, mare duhovnic ortodox al secolului XX și stareț al Schitului Sf. Ioan Botezătorul, cunoscut mai ales sub numele de Schitul Prodromu, de la Muntele Athos. Părintele Petroniu s-a născut în anul 1914 în comuna Farcașa (județul Neamț). S-a călugărit de foarte tânăr în obștea Mănăstirii Neamțului, unde s-a și format duhovnicește. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii iar
Petroniu Tănase () [Corola-website/Science/329889_a_331218]
-
1945-1947), Părintele Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din gruparea Rugul Aprins și a suferit consecințele politice ale acestei afilieri. În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Patriarhia Română a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978
Petroniu Tănase () [Corola-website/Science/329889_a_331218]
-
de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978. Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt la Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 și a fost înmormântat după tradiția athonită la 24 februarie
Petroniu Tănase () [Corola-website/Science/329889_a_331218]
-
exprimarea noțiunilor similare de libertate și independență, Marinaj știa că trebuia să părăsească țara imediat; și-a împachetat câteva din cărțile preferate, a spus familiei că va pleca în vacanță, și a plecat într-o călătorie de opt ore peste munții ce ducea în Yugoslavia." În urma educației primite în Albania, Marinaj a dobândit o diplomă de studii profesionale în științe de la Colegiul Brookhaven, în 2001. Și-a continuat educația la Universitatea Texas din Dallas unde a absolvit Magna Cum Laude în
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
Basarabia. Numele „” este neoficial și a început să fie utilizat relativ recent. Denumirea a fost popularizată în principal prin scrierile lui Victor Suvorov, în mod special prin cartea "Spărgătorul de gheață". Linia fortificată se întindea din dreptul statelor baltice până în Munții Carpați. Ea a fost compusă din 13 regiuni fortificate, fiecare acoperind aproximativ 100 km de frontieră. Linia Molotov făcea parte dintr-o linie fortificată mai amplă, care se întindea de-a lungul frontierelor vestice ale URSS, de la Oceanul Arctic până la Marea Neagră
Linia Molotov () [Corola-website/Science/329898_a_331227]
-
Doina Argeșului” din Pitești, efectuând nenumărate și prețioase culegeri de folclor de la vechii lăutari autentici din Argeș. Primele imprimări la radio le face împreună cu orchestra „Doina Argeșului”, melodii ce rămân în Fonoteca de Aur a Radioului printre care: „Sus’ la munte la Muscel”, „Lele, lelișoara mea”, „De-ai fi neichii drăguliță”, „Din Pitești păn’ la Trivale”, „Argeșene, argeșene” etc. Între anii 1960-1962 se stabilește în București fiind angajata Teatrului „Ion Vasilescu”, urmează apoi la „Doina Olteniei” din Craiova și „Flacăra Prahovei
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
mare culegătoare de folclor autentic, își îmbogățește repertoriul cu nenumărate perle ale folclorului argeșean fiind preluate și cântate de generații întregi. Amintim numai câteva din melodiile culese și lansate de artistă care dăinuie și astăzi în memoria ascultătorilor: „Sus la munte la Muscel”, „De-ai fi neichii drăguliță”, „Din Pitești pân’ la Trivale”, „Argeșene, argeșene”, „Măi neicuță de pe Olt”, „Din Pitești la Câmpulung”, „Trei lalele din Pitești”, „Măi neicuță Constantine”, „Marine, Marine”, „Dorul de Topoloveni”, „Neicuță din Călinești” etc. Mai târziu
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
Astfel a realizat peste 30 de discuri și casete audio pe care a adunat folclor din zona ei natală, romanțe și cântece de voie bună. Dintre cele mai apreciate se pot enumera câteva titluri ce conțin muzică populară: „Sus la munte la Muscel”, „Argeșene, argeșene”, „Din Pitești pân’ la Trivale”, „Dacă nu e neică, geaba”, „Dacă-ar crește-n iarbă, dorul”, „Cântece de nuntă”, „Muzică populară” (cu Paraschiv Oprea la Electrecord). Un deosebit impact la public le-au avut romanțele și
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
este un tărâm imaginar descris în romanul "Lost Horizon", publicat în 1933, de scriitorul britanic James Hilton. În viziunea lui Hilton, este un loc mistic, armonios, în apropierea unei mănăstiri, în vestul munților Kunlun. Shangri-La a devenit sinonim cu paradisul pe pământ, în special cu tărâmul Utopia din munții Himalaya - o țară în permanență fericită, izolată de lumea exterioară. În romanul "Lost Horizon", oamenii care trăiesc în Shangri-La sunt aproape nemuritori, trăind cu
Shangri-La () [Corola-website/Science/329919_a_331248]
-
Horizon", publicat în 1933, de scriitorul britanic James Hilton. În viziunea lui Hilton, este un loc mistic, armonios, în apropierea unei mănăstiri, în vestul munților Kunlun. Shangri-La a devenit sinonim cu paradisul pe pământ, în special cu tărâmul Utopia din munții Himalaya - o țară în permanență fericită, izolată de lumea exterioară. În romanul "Lost Horizon", oamenii care trăiesc în Shangri-La sunt aproape nemuritori, trăind cu mult mai mult decât oamenii obișnuiți și îmbătrânind foarte încet. Cuvântul Shangri-La evocă atmosfera exotică a
Shangri-La () [Corola-website/Science/329919_a_331248]
-
secolul al VIII-lea ca locuri sacre, idilice, care au servit budiștilor ca refugiu în vremurile de război (Reinhard 1978). Expresia "Shangri-La" vine probabil din cuvântul tibetan "ཞང་","Shang" - district al Ü-Tsang, la nord de Tashilhunpo" + "རི", pronunțat "ri", "Munte" = "Shang Munte" + "ལ", pronunțat "la", Trecătoare, ceea ce sugerează ca această zonă este accesibilă prin, sau numită "Trecătoarea prin munte Shang". De cele mai multe ori tărâmul Shangri-La este menționat ca fiind în nord-vestul provinciei Yunnan, în China, unde a călătorit exploratorul Joseph
Shangri-La () [Corola-website/Science/329919_a_331248]
-
VIII-lea ca locuri sacre, idilice, care au servit budiștilor ca refugiu în vremurile de război (Reinhard 1978). Expresia "Shangri-La" vine probabil din cuvântul tibetan "ཞང་","Shang" - district al Ü-Tsang, la nord de Tashilhunpo" + "རི", pronunțat "ri", "Munte" = "Shang Munte" + "ལ", pronunțat "la", Trecătoare, ceea ce sugerează ca această zonă este accesibilă prin, sau numită "Trecătoarea prin munte Shang". De cele mai multe ori tărâmul Shangri-La este menționat ca fiind în nord-vestul provinciei Yunnan, în China, unde a călătorit exploratorul Joseph Rock, în timp ce
Shangri-La () [Corola-website/Science/329919_a_331248]
-
1978). Expresia "Shangri-La" vine probabil din cuvântul tibetan "ཞང་","Shang" - district al Ü-Tsang, la nord de Tashilhunpo" + "རི", pronunțat "ri", "Munte" = "Shang Munte" + "ལ", pronunțat "la", Trecătoare, ceea ce sugerează ca această zonă este accesibilă prin, sau numită "Trecătoarea prin munte Shang". De cele mai multe ori tărâmul Shangri-La este menționat ca fiind în nord-vestul provinciei Yunnan, în China, unde a călătorit exploratorul Joseph Rock, în timp ce lucra pentru "National Geographic". Această perioadă ar fi coincis cu perioada în care James Hilton a scris
Shangri-La () [Corola-website/Science/329919_a_331248]
-
trei fete. Celălat personaj principal, a fost Episcopul Serafim al cărui nume real era Ștefan Ustvolsky,care a sfârșit prin a fi caterisit de către Sfanțul Sinod Rus din Petersburg. Dar istoria să începe,cănd din motive personale a călătorit la Muntele Athos, unde a fost hirotonit episcop de către Sf. Amfin, care a afirmat că este episcop.S-a bănuit că Sf.Anfim l-a hirotonit pe Ustvolsky pentru a-l înfrunta pe Tar, pentru că la vremea respectivă se ducea o luptă
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
nume foarte poetic, totodată, prin alipirea de cuvântul fern, semnificând în traducere „pârâu îndepărtat”. Îi place numele său, care învăluie într-o aură de mister (fern - îndepărtat, greu de ajuns și de pătruns), prospețimea, limpezimea și meandrele unui pîrâiaș de munte (bach), definind personalitatea omului și maestrului Ioan Fernbach, ce dezvăluie mereu noi și noi chipuri nebănuite, în aparenta sa nestatornicie. Bunicul din partea mamei a fost un bun clarinetist, iar sora sa, Felicia, a început să cânte, mai întâi, la acordeon
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
timp, regele își mărită fetele cele mari, dar Psyche nu atrage atenția pețitorilor. Consultând Oracolul din Delphi, află stupefiat că aceasta ar trebui să se căsătorească nu cu o ființă umană, ci cu animal zburător. O lasă pe vârful unui munte pentru a se realiza cele predestinate. Zeul Zefir o poartă într-o regiune de basm. Psyche ajunge la un palat de o strălucire deosebită. O voce îi spune că totul îi va aparține cu condiția ca să nu privească niciodată viitorul
Eros și Psyche () [Corola-website/Science/329944_a_331273]
-
județele Neamț și Harghita, pe cursul mijlociu al râului Bistrița, în partea de sud-est a bazinului Dornelor. Șoseaua națională DN 17B Vatra Dornei - Piatra Neamț tranzitează localitatea. Broșteni se află în partea nordică a Carpaților Orientali, fiind o așezare tipică de munte. Iată cum descrie Ion Creangă (care a locuit și învățat pentru o scurtă perioadă la Broșteni) această localitate în opera sa, "Amintiri din copilărie": "„Și satul Broștenii fiind împrăștiat, mai ca toate satele de la munte, nu se rușinau lupul și
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
fiind o așezare tipică de munte. Iată cum descrie Ion Creangă (care a locuit și învățat pentru o scurtă perioadă la Broșteni) această localitate în opera sa, "Amintiri din copilărie": "„Și satul Broștenii fiind împrăștiat, mai ca toate satele de la munte, nu se rușinau lupul și ursul a se arăta ziua-miaza-mare prin el; o casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriță, sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să și-o facă.”" Broșteni a făcut parte
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 20 de hectare. Aria naturală aflată în nordul Munților Harghitei, reprezintă o zonă umedă (mlaștini) ce adăpostește o mare varietate forestieră și ierboasă de turbărie cu specii de: răchită ("Salix pentandra"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum") sau churechi de munte ("Ligularia sibirica").
Lacul Dracului () [Corola-website/Science/329968_a_331297]
-
o suprafață de 20 de hectare. Aria naturală aflată în nordul Munților Harghitei, reprezintă o zonă umedă (mlaștini) ce adăpostește o mare varietate forestieră și ierboasă de turbărie cu specii de: răchită ("Salix pentandra"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum") sau churechi de munte ("Ligularia sibirica").
Lacul Dracului () [Corola-website/Science/329968_a_331297]
-
cu o fizică alterată de ceea din Sinnoh, unde jocul are loc. Modul de joc este tipic stilului Pokémon, cu lupte ce au loc pe rând. Jucătorii au, de asemenea, ocazia de a explora o zonă vastă, care variază de la munți până la lacuri, pajiști , zone populate și întinderi înzăpezite. "" a primit, în general, recenzii bune, Metacritic dându-i un scor de 84, iar "Game Rankings" 84.14%. A fost lăudat pentru adăugările și schimbările față de "Diamond & Pearl", de către publicații precum "IGN
Pokémon Platinum () [Corola-website/Science/329935_a_331264]