547,468 matches
-
experiențe de care vorbesc m-au marcat cu atât mai mult, cu cât, în vremea aceea, aveam convingeri comuniste sincere. Mă întrebam, nu puteam să n-o fac, dacă cenzorii mei erau ignari sau dacă nu cumva ideile mele o luaseră razna, dincolo de comandamentele partidului, pe care, în principiu, voiam să le respect. Oricum, datorită acestui dublu eșec mi-a pierit cheful de a mai face jurnalistică și, în genere, de a mai publica. Vreme de aproape 10 ani, cu câteva
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
mine. L-am găsit jenat și căutându-și cuvintele. Venise trimis direct de Constanța Crăciun ca să-mi anunțe că am fost scos în aceeași zi de la Direcția generală a Teatrelor și transferat ca director general al Editurilor! Decizia fusese luată și tradusă în fapt fără a se discuta cu mine, fără să fiu întrebat dacă doresc ori nu să-mi schimb locul de muncă, fără a se cere consimțământul lui Pas (cum aveam să aflu ulterior), fără a avea loc
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
dramatic de succes, cu in-fluență și intrări în cercurile protipendadei, dă o versiune care nu e foarte sigură, în orice caz rămâne parțială. În fond, cred că zeii voiseră să mă pedepsească pedagogic, fără a mă strivi, fiindcă "mi-o luasem în cap", dădeam semne de independență și mă bucuram de prea mare popularitate în sectorul meu de activitate. Că așa trebuie să fi stat lucrurile o dovedește faptul că, după o scurtă trecere pe la Edituri, am fost demis și sancționat
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
care și eu le remarcasem. Conduci un trust de publicații, între care un magazin de largă audiență, te numeri printre cei mai activi și cei mai buni autori de romane polițiste de la noi, gen popular, dar, din păcate, prea puțin luat în considerație de critică... Acum, fiindcă în acest interviu, care se apropie de capăt, n-am avut ocazia să vorbim despre activitatea mea profesorală, permite-mi să profit de provocarea aruncată în ultima parte a întrebării dumitale. Voi spune un
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
grevei să fie făcut de muncitorii care lucrau la Aleea Stalin! A doua zi, de 17 iunie, revolta a cuprins întreaga Germanie de Est: la Berlin, Magdeburg, Jena, Brandenburg etc. clasa muncitoare s-a revoltat; la Magdeburg puterea a fost luată pentru scurtă vreme de către un comitet de grevă. Revendicările muncitorilor au fost inițial salariale, dar, în chip firesc, în scurtă vreme au devenit politice (s-a strigat mai întâi "Jos normele", apoi "Jos Ulbricht"): muncitorii cereau alegeri libere și reunificarea
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
în care sabatul răstoarnă toate componentele slujbei creștine, inversându-i întreaga simbolistică, de la reperele spațio-temporale (care impun derularea întregului ritual în spațiul liber, și pe durata dintre miezul nopții și ivirea zorilor) până la cele mai mici amănunte prin care demonicul ia locul vieții sub auspicii creștine. Funcționează în acest proces un principiu pe care l-am putea simboliza printr-o clepsidră, a cărei răsturnare lasă nisipul să se scurgă dintr-un compartiment în celălalt, într-o altă ordine și formând un
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
cu acte în regulă și o vrăjitoare cu state vechi de funcțiune: "de mititică se dedese la știința farmecelor și la meșteșugul vrăjitoriei, și pentru păcatele ei, fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerșetoare și să nu-și mai ia înfățișarea ei de mai-nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba încă, și atunci, numa pe vremea nopții". Tradiția folclorică românească a consacrat două ipostaze ale vrăjitoarelor: cotoroanța bătrână și urâtă și zâna tânără și frumoasă, pe care
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
aproape, vede într-o parte învelitoarea băiatului cam ridicată; (") și trage încetinel cerga, pune mâna și dă de o coadă!" " Am înțeles!" Lasă cerga la loc binișor peste băiatul adormit, și s-apucă să-l mângâie blând pân păr; o ia-ntâi de la ceafă și când ajunge cu mâna spre frunte, dă de două cucuie tari - ce mai încape vorbă? - niște cornițe în lege. (...) îi înfige o mână-n păr și cu alta l-apucă de coadă și trage ș-așa
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
era nimic de zis. Din contră, dl Năstase s-ar fi dovedit un adevărat social-democrat, chinuit de insomnii de grija celor mulți și săraci. Dar alta e durerea premierului. în cot îl doare pe posesorul de multiple case de cocioabele luate de viitură prin Moldova, în Sălaj ori în Oltenia. Nu acoperișul de deasupra capetelor nefericite ale votanților săi îl obsedează pe dl Năstase, ci amărâtele de sute de mii de lei ce-or fi rămas prin buzunarele pantalonilor rupți ai
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
inventivul nostru croitor s-a metamorfozat într-un Frankenstein respingător, într-un covor de carne peticită, în care singura parte rămasă - deocamdată - întreagă sunt ochii vicleni ai primului ministru. Programul social va fi finanțat fără rezerve, chiar dacă va trebui să luăm bani din altă parte", a declarat recent gureșul ministru al protecției sociale, Sârbu. Aș nota, mai întâi, ambigua folosire a expresiei, �fără rezerve". Gura păcătosului adevăr grăiește! De unde atâtea rezerve, când miliardarii de sub pulpana puterii au supt ultima firimitură din
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
o mișcare șmecheră, ar dori să transfere acum, după lungi ani de spoliere, responsabilitatea pentru dezastrul național asupra primăriilor. Vor exista, firește, primari iresponsabili care vor prelua fără să cârtească monștrii purtători de pagube de pe care statul a știut să ia zeci de piei. Dar această mișcare nu înseamnă decât a trage la fund administrațiile locale, obligate să plătească oalele sparte. Evident că premierului nici nu-i trece prin cap să însoțească transferul CET-urilor către primării cu sumele corespunzătoare din
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
doctorilor" (Alvina oscilează din nou către solida ei rațiune engleză, părăsește trupa și iubitul italian pentru a deveni soră într-un spital unde, în noua ei strălucire, e adorată de un doctor mai vârstnic și foarte înstărit, înnebunit să o ia de nevastă) și se încheie în cea mai pură notă romantică: Alvina își reîntâlnește iubitul Cicio, pleacă împreună în munții Italiei, în-tr-o localitate uitată de lume, unde izbutește în fine să găsească drumul spre adevăratul ei sine. Fără îndoială
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
tîrziu, la Spitalul Filantropia, un fiu natural, Gheorghe Maria Vișan. Criticul s-a numit astfel pînă la 8 ani, în 1907, cînd Constantin Călinescu, înainte de a muri, îl înfiază. * Cît despre identitatea "tatălui necunoscut", Emil Manu afirmă că: "după informațiile luate din mai multe surse (Mihail Dragomirescu, Ovidiu Papadima, Alice Vera Călinescu), a fost Tache Căpitănescu (Căpitanovici), funcționar la CFR, fratele Mariei Călinescu, deci cumnatul lui Constantin Călinescu. E ușor de înțeles, pentru mentalitatea vremii, că familia nu i-a îngăduit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
la începutul secolului al XX-lea, constituie un fel de spațiu "post-individual". Cele mai remarcabile reprezentări ale orașului din Omul fără însușiri sunt acelea care aduc în prim-plan funcționalitatea și abstracțiunea metropolei. În capitolul opt al romanului, imaginea orașului ia amploare, sugerând un posibil destin al omenirii: Aerul și pământul alcătuiesc un imens mușuroi de furnici străbătut la fiecare nivel de drumuri viermuind de trafic. Trenuri aeriene, trenuri terestre, trenuri subterane, oameni expediați prin tuburi precum livrările speciale, înlănțuiri de
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
de douăzeci de secunde, în care poți schimba o vorbă grăbită cu altcineva. Întrebările și răspunsurile se sincronizează precum rotițele unui mecanism; fiecare are sarcinile lui bine stabilite; profesiile sunt localizate în spații speciale și organizate pe grupuri; mesele se iau pe fugă. Unele părți ale orașului sunt centre de distracție, altele conțin turnuri unde fiecare își are soția, familia, fonograful și sufletul. Tensiunea și relaxarea, munca și dragostea - toate sunt sincronizate și drămuite pe baza unor studii exhaustive de laborator
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
fugă. Unele părți ale orașului sunt centre de distracție, altele conțin turnuri unde fiecare își are soția, familia, fonograful și sufletul. Tensiunea și relaxarea, munca și dragostea - toate sunt sincronizate și drămuite pe baza unor studii exhaustive de laborator." [...] Să luăm, de asemenea, în considerare episodul în care Ulrich, plimbându-se prin Viena, este captivat de imaginea unei catedrale. Naratorul plasează orașul modern la punctul de confluență dintre tradiție și modernitate, punct în care cele două ating cote maxime. În fața autorității
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
socială disciplinară care o reduce la un corp docil. Confruntat cu înstrăinarea și constrângerile vieții moderne, proiectul eroului lui Musil se convertește în efortul de a-și salva propria individualitate. Și, pentru că spațiul exterior este iremediabil reificat, nucleul subiectivității autentice ia forma unei interiorități care, oricât de ciudat ar părea, nu-și poate afla un corespondent în exterior. Ceea ce este și mai ciudat este faptul că subiectul musilian nu va găsi semnificația înlăuntrul său, după cum nu a găsit-o nici în
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
o altă scenă memorabilă. Richard de Gloucester o seduce pe Anne Neville, văduva prințului Eduard și nora ucisului rege Henric al VI-lea. Deși, conform lui Shakespeare, Richard îi omorîse pe amîndoi, lucru pe care acesta, în piesă, îl recunoaște. Iau de nevastă fata cea mai mică A contelui de Warwick... Ce contează Că i-am ucis bărbatul și chiar tatăl? (I.1.) Aici, tată fiind folosit în sensul de socru (father-in-law). Pentru dramatism, Shakespeare plasează scena memorabilă a pețitului lîngă
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
mai 1471), deci că scena 2 a actului I nu se înlănțuie cronologic cu scenele 1 și 3, care au loc mult mai tîrziu. În acest context însă, rămîne un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua (la viitor) de soție pe fiica lui Warwick chiar dacă i-a ucis fiul și socrul. La momentul întemnițării lui Clarence, faptul era consumat demult. Aceste aspecte nu au mai fost, din cîte știu, cercetate sau revelate în vreun fel pînă
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
poetului de după 1802, mărturiile prietenilor și vizitatorilor lui, o întreagă corespondență adresată de cei care l-au găzduit și ocrotit familiei sale prea puțin simțitoare. Căci, în nenorocirea sa, Hölderlin a avut "noroc": o familie de oameni cumsecade l-a luat în paza sa și a vegheat, cu respect și devotament, mai bine de treizeci și șase de ani, să nu-i lipsească nimic și să fie ferit de agresivitatea intolerantă a semenilor. Astfel, complicata și dureroasa poveste romantică a poetului
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
se dea atenție stării psihice a acestui om rătăcit. în ceea ce mă privește, n-am considerat pierdută nici o oră închinată lui, i-am făcut vizite vreme de mai mulți ani fără încetare, l-am primit adeseori la mine, l-am luat cu mine la plimbare prin grădini și vii; i-am dat, în tot acest timp, foi de hîrtie și i-am cercetat ultimele scrieri, i-am adus cărți, l-am lăsat să-mi citească din ele și l-am îndemnat
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
de cea mai neagră melancolie. încă o dată, pentru ultima oară, inima sa nefericită, tînjind după dragoste, se înflăcără. A fost însă nevoie ca Hölderlin să fie smuls de lîngă obiectul dragostei sale, iar o rudă a lui foarte apropiată a luat-o pe acea femeie în căsătorie. Aceasta a pus capac la toate și Hölderlin a făcut din nou o criză de furie. Niciodată în viața lui nu a mai vrut să recunoască acea persoană, deși ea îi era adesea în
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
se impune, lovind în plin. într-o zi, Hölderlin i-a alungat toate calfele din casă și s-a închis înăuntru. Se înfuria și intra în convulsii de îndată ce zărea pe cineva de la clinică. Se plimba adesea prin împrejurimi și era luat în rîs de oamenii necugetați care există peste tot și a căror bestialitate mergea pînă acolo încît își băteau joc de crunta rătăcire iertată de Dumnezeu a nenorocitului. Cînd își dădea seama de aceste batjocuri, Hölderlin se mînia într-atît, încît
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
se purtau uneori chiar ca niște fiare, ațîțîndu-l și stîrnindu-i mînia. Să spunem doar că, dintre toate josniciile la care se dedă lumea în universitate, aceasta este, într-adevăr, cea mai scîrbavnică. Adesea, soția tîmplarului sau unul din copii îl lua pe bietul om la cîmp sau la vie, unde el se așeza pe o piatră și aștepta pînă venea vremea să se întoarcă acasă. Trebuie spus că se purtau cu el cum te porți cu un copil pentru ca el să
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
îndărătnic. înaintea unei astfel de ieșiri, îl rugau să se spele și să se curățe, căci are mîinile mai tot timpul murdare, fiindcă vreo jumătate din zi nu face altceva decît să smulgă iarbă. Odată îmbrăcat, nu vrea s-o ia niciodată înainte. își înfundă pălăria pe cap, dar și-o ridică ușor cînd întîlnește un copil de doi ani, doar dacă nu este prea adîncit în gînduri. Merită amintit și lăudat faptul că localnicii care îl cunosc nu rîd niciodată
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]