56,083 matches
-
A. strobiliformis" sau "Amanita vaginata". Culegători mai puțin exersați culeg veninosul cu preferință în confuzie cu diverse specii de genul "Agaricus" (între altele "A. arvensis", "A. campestris", "A. semoticus", "A. silvaticus", "A. silvicola"). De asemenea alte specii comestibile, ca de genul "Russula" (Russula heterophylla, Russula virescens), "Tricholoma" sau "Volvariella" sunt confundate.
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
Boletus badius (Elias Magnus Fries (1832), sin., Xerocomus badius (Edouard-Jean Gilbert, 1931), Suillus badius (Otto Kuntze, 1898) este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=castaniu)". În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă numai în păduri (și montane) de conifere foarte rar în cele foioase, începând în iunie, dar sezonul principal este de la
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
Lactarius deliciosus sin Agaricus deliciosus Linnaeii, Agaricus deliciosus L. lactifluus, numit în popor râșcov de brad, pita pădurii sau pita lui dumnezeu, este o specie de ciuperci "basidiomycete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum sub arbuști de ienupăr
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
The Natural Arrangement of British Plants". Există cam zece specii de "Lactarius" care emit un lapte portocaliu sau roșu. Ei sunt cu toții comestibili, dar mai mult sau mai puțin gustoși. Pita lui Dumnezeu poate fi ușor confundată cu soiurile acestui gen, ca de exemplu "Lactarius deterrimus" sin. "Lactarius quieticolor", "Lactarius rubrilacteus", "Lactarius salmonicolor", "Lactarius sanguifluus", sau "Lactarius semisanguifluus". Aici se ivește motivul pentru reducerea valorii acestui burete în comun. Se interzice de sine confundarea cu specii de Lactarius cu suc alb
Râșcov de brad () [Corola-website/Science/335174_a_336503]
-
Amanita caesarea, sin. Agaricus caesareus, Agaricus aurantius, numit în popor burete domnesc sau crăiță este o specie de ciuperci comestibile devenită astăzi cam rară, din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Amanitaceae" și de genul "Amanita" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri vechi de foioase sub stejari și castani mai rar în cele de conifere pe lângă pini
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
nisipoase și acre, din iunie până septembrie (octombrie). Clasa "Agaricomycetes" care include de asemenea "Amanita caesarea", este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele domnesc a fost considerat, ca "princeps fungorum", delicatesă la masa festivă a Curții Romane și poate a venit cu gurmanzi ale ocupației romane a Daciei în țară. Se spune, că împăratul
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
tijei și o rămășiță în formă de săculeț la bază, numită "volva" (vagin). Buretele se decolorează cu anilină încet brun-roșiatic, schimbând după un minut în rozaliu. Mai departe sucul cuticulei stoarse se colorează roșu. O confunzie cu alte specii de genul "Amanita" este de fapt imposibilă, dacă se ia în considerație, că lamelele, piciorul și inelul crăiței sunt galbene, pe când la toate celelalte albe sau albuie. Totuși se otrăvesc anual sute de persoane. Pe lângă confuzia cu unele ciuperci comestibile ("Amanita citrina
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o variație cu pălărie galben-portocalie precum "Amanita regalis" sau cu letala "Amanita phalloides" cu pălărie mai galben-verzuie. Acest burete este, ca toate ciupercile din genul "Amanita", în stare crudă toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă mult. Buretele domnesc poate fi pregătiți ca ciulama
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
(Samuel Frederick Gray, 1821) este un gen de ciuperci din familia "Boletaceae" al cărui nume generic este derivat din cuvântul italian "(= dur-fibros)", preluat pentru acest tip de bureți. El este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în ordiunul "Boletales" și familia "Boletaceae" care coabitează, fiind
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România și Basarabia soiurile se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști, mai ale sub mesteacăn și plop, din iunie până octombrie. Tip de specie este " aurantiacum". Acest gen cu soiuri de mărime mediocră are următoarele însușiri comune: O excepție reprezintă "Leccinum corsum" a cărui carne este galbenă. Global există aproximativ 75 de specii acestui gen, în Europa mult mai puține. Cele mai cunoscute sunt între altele: Bureții de
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
mesteacăn și plop, din iunie până octombrie. Tip de specie este " aurantiacum". Acest gen cu soiuri de mărime mediocră are următoarele însușiri comune: O excepție reprezintă "Leccinum corsum" a cărui carne este galbenă. Global există aproximativ 75 de specii acestui gen, în Europa mult mai puține. Cele mai cunoscute sunt între altele: Bureții de gen "Leccinum", numai rar atacați de larve, sunt cu toți comestibili și mai mult sau mai puțin gustoși. S-a afirmat că unii, ca de exemplu "Leccinum
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
cu soiuri de mărime mediocră are următoarele însușiri comune: O excepție reprezintă "Leccinum corsum" a cărui carne este galbenă. Global există aproximativ 75 de specii acestui gen, în Europa mult mai puține. Cele mai cunoscute sunt între altele: Bureții de gen "Leccinum", numai rar atacați de larve, sunt cu toți comestibili și mai mult sau mai puțin gustoși. S-a afirmat că unii, ca de exemplu "Leccinum aurantiacum", "Leccinum scabrum" sau "Leccinum versipelle", consumați cruzi, pot să genereze incompatibilități, la copii
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
a afirmat că unii, ca de exemplu "Leccinum aurantiacum", "Leccinum scabrum" sau "Leccinum versipelle", consumați cruzi, pot să genereze incompatibilități, la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil chiar și intoxicații ușoare de natură gastrointestinală. Astfel, toate ciupercile acestui gen ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gătite. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la sosuri de carne. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
președinte al Comisiei interimare a orașului Bârlad; în acestă calitate a propus și sprijinit înființarea „Cartierului Deal”, prin strămutarea sinistraților de la inundațiile din primăvara anului 1932. A inițiat colecta de bani pentru ajutorarea celor afectați de inundații; pentru prevenirea acestui gen de fenomene a intervenit pentru realizarea lucrarilor de regularizare a albiei râului Bârlad, pe o lungime de 2 km, în zona în care acestea se produseseră. În anul 1947 comuniștii încep prigoana împotriva membrilor partidelor istorice; în acest context, Georgescu
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
plante superioare angiospermae din ordinul Malvales, care cuprinde specii de arbuști, subarbuști sau plante erbacee anuale, răspândite în întreaga lume, mai ales în Africa tropicală, Asia de Sud, Australia și în regiunea mediteraneană. Flora României conține 5 specii, ce aparțin la 2 genuri. Cuvântul "Thymelaeaceae" provine din grecescul "thymos" = cimbru + "elaia" = măslin + latinescul "-aceae" = sufix care formează numele familii de plante. Acest nume este dat deoarece planta limba vrabiei ("Thymelaea") are miros asemănător cu al cimbrului, iar fructele seamănă cu niște fructe de
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
nuculă, mai rar capsulă loculicidă ("Aquilaria"), închis parțial sau total în hipantiu. Semințe cu tegument tare, subțire, cu endosperm puțin sau absent, cu embrion drept și cotiledoane groase și cărnoase. În România vegetează 5 specii spontane, ce aparțin la 2 genuri: Flora Republicii Moldova conține 2 de specii aparținând la 2 de genuri:
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
hipantiu. Semințe cu tegument tare, subțire, cu endosperm puțin sau absent, cu embrion drept și cotiledoane groase și cărnoase. În România vegetează 5 specii spontane, ce aparțin la 2 genuri: Flora Republicii Moldova conține 2 de specii aparținând la 2 de genuri:
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
ea reprezintă o specie proprie. Dacă s-ar lua seama, pentru că fâșiile speciei sunt late și mărimea celelalte lor soiuri nu este așa de signifiantă, o confundare n-ar fi posibilă. Totuși se întâmplă adesea oară, anume cu ciuperci de genul "Ramaria", aici cu otrăvitoarele "Ramaria formosa" sau "Ramaria mairei" sin. "Ramaria pallida" (ambele cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături), cu câteva necomestibilele ca de exemplu "Ramaria stricta" sau "Ramaria flavoides" precum cu soiuri comestibile ca "Ramaria
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Leccinum versipelle (1944), sin. Boletus versipellis (1835), Leccinum testaceo-scabrum, "nom. nud.", denumit în popor pitărcuță sau roniță (Transilvania), este o specie de ciuperci "basidiomycete" de "genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, dar deasemenea prin parcuri și pajiști sub mesteceni din iunie până octombrie. Buretele
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
la subsuoara frunzelor. Flori bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 2-8. Petale neegale, în același număr cu sepalele sau lipsesc. Stamine 3-40. Ovar superior, 2-3 carpelar. Fruct capsulă. Flora României conține 6 specii, din care 2 cultivate și 4 spontane ce aparțin genului "Reseda". le sunt plante ierboase, rar lemnoase la bază; anuale, bisanuale sau perene. În tulpinile tuturor resedaceelor se găsește mirozina, o diastază care se întâlnește la toate speciile din familia crucifere. Frunze alterne, mai lungi decât late, simple, întregi sau
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
reniforme sau ovale, de obicei exalbuminate (fără endosperm), cu embrionul curbat în formă de arc. Unele specii de resedacee sunt de interes horticol, altele medicinal, iar altele industrial. Flora României conține 6 specii, două cultivate și patru spontane ce aparțin genului "Reseda". Flora din Republica Moldova conține 4 specii, una cultivată și patru spontane ce aparțin genului "Reseda".
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
Unele specii de resedacee sunt de interes horticol, altele medicinal, iar altele industrial. Flora României conține 6 specii, două cultivate și patru spontane ce aparțin genului "Reseda". Flora din Republica Moldova conține 4 specii, una cultivată și patru spontane ce aparțin genului "Reseda".
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
Schaffer a încercat de asemenea, să îmbunătățească tehnicile de preparare. Ca botanist a descris în cartea "Erleichterte Artzney-Kräuterwissenschaft" ( Știința ușurată asupra verdețurilor medicale) din 1759, efectul curativ al plantelor, pentru a oferi medicilor și farmaciștilor un ghid practic la mână. Genul de plante Schaefferia Jacq. din familia "Celastraceae" este numit după el. Ca micolog a publicat, între 1762 și 1774, opera s-a principală a acestui domeniu, titulată "Natürlich ausgemahlte Abbildungen baierischer und pfälzischer Schwämme, welche um Regensburg wachsen", insa limba
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
Leccinum scabrum (1821) precum variația să Leccinum scabrum văr. melanuem (Smotlacha Pilát & Dermerk 1969), sin. Boletus scaber (1783), Krombholzia scabră (1881), denumit în popor burete călugăresc sau pitarca aspră, este o specie de ciuperci "basidiomycete" de "genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri mici, din iunie
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
acordat filmului o notă de "B+" pe o scară de la A+ la F. David Ehrlich de la IndieWire i-a acordat filmului o notă de B-, spunând, "a zice că asta e cea mai bună adaptare a unui joc video este genul de compliment fals care sună ca o hiperbolă, dar descrierea acoperă ambele părți." Într-o recenzie negativă, Peter Bradshaw de la "The Guardian" a scris, "Pun pariu că jocul este mult mai interesant. Dar și un Fassbender care vopsește peretele celulei
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]