KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2188 2189 2190 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707

obosit. Mă ridic de pe bancă. Începem să facem câteva pase. Mama lui Matei s a așezat pe o bancă și se uită la noi. Afară e încă lumină. Și-am încălecat pe-o șa Pedalez. Mi-am uitat iPod-ul acasă, dar reușesc să țin un ritm constant. Toate aparatele sunt libere, sala e pustie. Sunt doar eu, singur, pe bicicletă. Nu știu de ce i se spune așa. Eliptică. Bicicletă eliptică. Probabil vor să spună că e un fel de bicicletă

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
beneficiați de reducere. Sunt un norocos. Zic mulțumesc și dau să ies pe ușă. O clipă. Doamna îmi întinde o hârtie boțită. Uitați, aveți aici numărul meu. La sfârșitul sezonului mă-ntorc în București. Sunați mă și vin la dumneavoastră acasă. Acuma abia am deblocat vertebrele alea, trebuie să continuăm, altfel o să aveți mari probleme. Iau hârtia și o asigur pe doamnă că o voi suna negreșit. Ies pe ușă și mă împleticesc pe hol, spre recepție. Domnii cu burți impozante

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
în brațe și o alintă, iar peste un minut Mara râde din nou. Se face seară. Ne pregătim de plecare. Le spun la revedere gemenilor, dar ei nu-și ridică privirea din telefoanele din care se aud împușcături. Când ajungem acasă, Mara a ațipit deja pe umărul Roxanei. În lift, o pup pe frunte. Îi conduc până la ușa casei și le spun noapte bună. Paul zâmbește. Bucurii. Îi zâmbesc, apoi merg spre ușa casei mele. Anticariat Bătrânul nu s-a lăsat

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
probleme cu greutatea. Trântește poșeta pe un scaun și-și duce telefonul la ureche. Da, stai așa, măi, că acuma m-am urcat în transport. Vorbește tare. Foarte tare. De fapt, țipă. Poate că știe că mi-am lăsat iPodul acasă și vrea să-mi țină de urât. Poate nu. Fii atentă. M-am dus la aia la cabinet și m-a ținut o oră jumate în sala de așteptare. O oră jumate. Nutriționista lu pește prăjit. De unde puii mei ai

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
nimic. După aia mai vine o gustare. Un măr. Un măr, în puii mei. Un măr. Și seara, la cină, o brânzică de casă. Așa scrie-aici. Brânzică. Brânzică-n puii mei. Eu deja mă bucur că mi-am uitat iPodul acasă. Număr puii. Femeia se ridică de pe scaun, se pregătește să coboare. Vine spre mine, tunând și fulgerând în telefon. Îi aruncă o privire lui Țiriac, care s-a făcut mic pe scaunul lui. Îmi datorezi un milion jumate. Că numa

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
minte. Povestește-mi, nu mai știu. Ne plimbam cu bicicletele în Herăstrău, era deja noapte. Nu știu de la ce pornise cearta, fapt e că ne-am întunecat amândoi, iar eu am luat-o înainte cu bicicleta și am ajuns primul acasă. (Stăteam amândoi într-un apartament vintage dintr-un bloc vechi. La etajul șapte. Întotdeauna eu eram cel care reușea să ridice bicicleta și s-o proptească în lift, ca să evităm cele două sute de trepte, sau câte-or fi fost. Făceam

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
tace. Lângă ea, o brunetă micuță tușește ca să prindă curaj. Poartă în păr o fundiță roz. Cam ca aia a lui Minnie Mouse. Restul vestimentației e ultra-corporate. Alaltăieri am ieșit cu un tip de la birou. M-a invitat la el acasă. Sexul a fost incredibil. Face o pauză scurtă. În fine. Terminaserăm și stăteam la reveneală, amândoi. El era lungit pe burtă. Și am început să-l mângâi pe spate. Ușor, așa. L-am mângâiat vreo cinci minute. După aia m-

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-l văd. După-masă am găsit un bilețel pe birou. Cică, scuze. Atâta scria-n bilețel. Fundiță tace și se uită la Perucă. Măturică și Aluniță își întorc și ele privirile spre Perucă. Perucă le privește. Mda. Aseară m-am dus acasă la ăsta care mă tot caută de vreo trei luni. Zic, hai să rup eu pisica-n două și să trecem odată la treabă. Ajung la el, bem ceva, totu bine și frumos. Începem să ne pupăm și să ne

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-ncerc. Nu e chiar ceva penibil, e mai degrabă amuzant. Cu toate că, la momentul respectiv, situația a devenit destul de penibilă. Omul se sprijină de spătarul fotoliului, mă privește, așteaptă. Începusem clasa a noua. Erau primele zile de liceu. Am rămas singur acasă. Maică-mea avea spectacol la Iași. (Sau la Cluj?) L-am sunat pe Eugen Dârstaru și i-am spus că putem să ne vedem la mine și să facem orice ne trece prin cap. Ne-am întâlnit pe seară. Am

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
omul își părăsește fotoliul și mă conduce până la ușă. Îmi spune că am făcut un pas important în descoperirea de sine. Ne strângem mâinile. Ies în stradă. S-a înnorat. Trebuie să iau portocale, să plătesc o factură, să ajung acasă și să repet un text pentru un casting. Văd un taxi și-i fac semn cu mâna. America Fripturi. Fripturi în culori. Atractive. Analizez meniul, în căutarea unui pește. Mm. Creveți. Mă uit la preț, apoi ridic ochii spre chelnerul

Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842

Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam cinci-șase asemenea scrânciobe în care te învârteai, dacă voiai, până amețeai de nu mai știai unde te afli, în timp ce fanfara cânta neîncetat. Alămurile răsunau la mare distanță. De acasă, deși ne aflam la patru cinci kilometri, auzeam toată noaptea sunetele stridente amplificate, reunite unele cu altele în eter. În bâlci vacarmul era de-a dreptul amețitor, încât când scăpai de acolo răsuflai ușurat. Cu toate astea peste două trei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
tulburarea ei s-ar înălța până la nori" Într-o seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea acasă, o căruță mică, trasă de un cal alb, costeliv. Pământul era nisipos, încât drumul șerpuia la vale anevoios printre butuci de viță de vie și salcâmi, unde se iveau din loc în loc smocuri de iarbă uscată. Stăteam pe o movilă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
Ce vroia moșneagul? mă întrebam. Ce căuta el pe-acolo ca o nălucă? Ploaia a încetat deodată, așa cum pornise. S-a oprit, spuse tata bucuros. Bine că a fost numai atât. Să vedem ce facem cu lemnele și cum ajungem acasă. Să n-ai teamă, ești cu mine... Hei, ce faceți! se auzi o voce. Ploaia a stat, dar degeaba. Podul de lemn s-a dus dracului, i-a sunat ceasul, cât era să țină!... Ce vrei, moșule?! Lasă-ne în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
neliniștea. Ne-am așezat pe marginea unui șanț și priveam încordați în toate părțile; drum lung și înainte și înapoi. Simțeam pe spinarea mea oboseala, setea și căldura toridă. Mă gândeam că cineva ne-ar putea salva: tata se întorcea acasă prin locul acela, seara târziu. Stăteam cu capul între genunchi privind un mușuroi de furnici. Nu e rău să fii furnică, cel puțin ești aproape de casa ta. Ochii se împăienjeneau, mintea o lua razna. Se făcea că merg cu trenul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
vroiam să-mi aducă mie iepurașul. N-avem ce face cu el aici, mi-a replicat tata. O să am eu grijă de el!... Vreau să merg la deal, am adăugat, cu gândul că voi prinde iepurașul și-l voi aduce acasă. Nu știu dacă ai să te scoli dis-de-dimineață. Mă scol! Mă scol! spuneam eu cu înflăcărare. A doua zi m-am trezit mai devreme, dar tata plecase deja. Prin fereastră vedeam un cer posomorât, înnorat. Supărarea mă stăpânea. Mă întrebam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
De plâns nu plângeai din obstinație, n-ai mai plâns din copilărie. Atunci o făceai de ciudă că ești copil și nu matur. Dar, iată, ai ajuns și aici! Nu-ți pare rău, te gândești însă la căldura căminului de acasă. Cel puțin acolo plutești între ai tăi: Tu și ei v-ați obișnuit cu asta. Dacă nu apărea ea, te balansai impasibil în aer, valsai de unul singur pe plafon. De fapt, ție nu-ți plac jumătățile de măsură: și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
unghiul de tragere era bun, soarele se afla în spatele lui, portarul își duse repede mâna la ochi: îl vedea pe antrenor pregătindu-se să tragă. Dacă încearcă, își rupe piciorul, gândea fotbalistul, n-are el nevoie de așa ceva. Îl așteaptă acasă nevasta și copiii. Ce-ar fi să apară cu piciorul în ghips? Nu s-ar bucura nimeni, desigur... Gândește-te bine, Nea Peniță, înainte de-a lovi mingea continua în gând. Tu n-ai fost bun nici când erai activ

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
lumii. În nopțile de vară, pline de gâze și insomnii, ne vom gândi unul la altul, dar acele clipe vor fi tot mai rare, tot mai puține ca o răzbunare atroce. Vacarm de familie Seara, unchiul meu a venit turmentat acasă. Eu și mătușa îl așteptam cu cina pregătită, nu mâncaserăm nimic până atunci să avem plăcerea de a lua masa împreună. La început, ea se prefăcu a nu-și da seama de ce unchiul întârziase atât de mult. Da' unde ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
rar în oraș celebritatea dobândită îl ținea încă la adăpost (dealtfel, și-a dorit întotdeauna o glorie perpetuă, discretă) nu se gândea la viitor, trăia clipa creației depline, cum se spune. În ultima vreme, viața lui Alias se schimbase mult, acasă și la atelier veneau mereu admiratori, critici și reporteri de la diverse reviste, radio și televiziune. Pictorul ce era devenea pe zi ce trece tot mai cunoscut. Tablourile sale se aflau în pinacoteci și erau cotate la sume importante. El rămânea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
peluza aceeași. Multe meciuri am văzut aici, copil fiind. Cel mai mult îl îndrăgeam pe portar care a ajuns în echipa națională. Ce porecle ciudate aveau fotbaliștii! Extrema dreaptă se numea "racheta", un bun atacant "buldozerul" cam dur în ofensivă. Acasă, mama își călca o rochie pe masa din bucătărie. Când am intrat pe ușă, s-a oprit puțin din lucrul ei și am sărutat-o pe obraz. A continuat apoi să calce de parcă nimic nu s-a întâmplat, de parcă mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
umezeală / și totul e dispărut de acolo..."), de departe zidurile semețe ale Cetățuii sclipeau ireal în soarele primăverii. Copacul Rămăsese singură, bărbatul ei trecuse în lumea umbrelor. Uneori, se ducea să vadă locul unde se afla acum, apoi se întorcea acasă liniștită, împăcată. Norocul ei că avea casă, una părăginită, cu proptele spre nord, unde umezeala persistentă făcuse peretele negru, plin de găuri. Bătrâna era mulțumită însă de ea, spunea chiar: Dacă n-o aveam, ce mă făceam? Desigur, nimeni n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
tot ce-ar putea să-l nemulțumească. Tot numărând, adormi cu respirația ușoară și sforăit ca de copil. Zdruncinăturile îi purtau capul într-o parte și în alta. Bătrânul visa legănându-se ca într-un balansoar. Se făcea că era acasă, copiii, mici fiind, alergau prin camere cu dezinvoltura vârstei juvenile, încăperile răsunau de râsete și veselie. Și în vis, ochii lui se îndreptau cu mai multă dragoste spre fată. El spera și în somn că ea va fi întotdeauna aproape

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354

pe care le presupune abordarea didactică. Vom folosi următoarea definiție de lucru: posterul o lucrare de format mare pe hârtie sau carton, destinat a fi afișat în clasă, realizat de elevi individual sau în grupe de lucru, în clasă sau acasă, care să conțină text, elemente grafice, vizuale, ce ilustrează o temă dată. Elemente de istorie a posterului. în sens clasic, așa cum am constatat, un poster sau un afiș este o coală de hârtie tipărită în una sau mai multe culori

Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
literatura română elevul lumii de azi crescut într-un veritabil cult al vizualului. în continuare, vom prezenta câteva activități care folosesc posterul. POSTERUL FOTO Material suport pentru o activitate de comunicare orală Clasa: a IX-a Mod de lucru: individual / acasă Timp de lucru: 2 săptămâni Se cere realizarea unui poster care să cuprindă fotografii (10), texte explicative, un motto și alte elemente grafice la alegere. Tema: Viața mea/Vacanțele mele/Cine sunt eu etc. Mod de evaluare: turul galeriei/raportare

Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
sintactice la clasa a V-a. Ea nu a avut în vedere evaluarea, ci sistematizarea, prin urmare, se finalizează prin afișare cu posibilitatea de a reveni asupra posterelor, când este nevoie. Aceasta s-a desfășurat în modul următor: Tema pentru acasă - de recapitulat părțile de vorbire și funcțiile sintactice. în clasă se stabilesc grupele de lucru și se distribuie temele. Se lucrează în grupe și se realizează posterul. Se afișează în sala de clasă. O altă activitate de acest tip și

Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]