6,208 matches
-
Și să audă aplauzele! — Bravo, draga mea, Îi murmură Alexander lui Marion Terry, În timp ce aceasta pătrundea În culise. — A ieșit bine, Alec? Întrebă ea. Figura de pe verandă? — A ieșit perfect, Îi răspunse el. Și ei, și restul membrilor distribuției se Împrăștiară la cabine, schimbând zâmbete mulțumite, dar nici un alt cuvânt. Toți știau că actul mersese bine, dar Însemna să atragi ghinionul dacă te lăudai prea mult. În plus, reflectă Alexander, actul al doilea era o chestiune mult mai complicată. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
c-ar mai avea nevoie. Guthrie se Îndepărtă pentru a saluta un alt prieten. — Toată lumea mă crede milionar de când cu Trilby, mormăi Du Maurier. Cea mai mare parte a spectatorilor aleseră „să se dezmorțească“, la fel ca familia Du Maurier, Împrăștiindu-se la bufet și În foaier, În căutare de aperitive sau de prieteni. Câțiva Însă rămaseră pe scaune, cu capetele aplecate, scriind În carnetele sprijinite pe genunchi. Herbert Înțelese că trebuiau să fie colegii critici, care Își Înregistrau impresiile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că Tree oferise un procentaj cât se poate de rezonabil și că Paul Potter, la rândul său, acceptase să Împartă drepturile de autor. Era o zi frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum mai făcuseră și altădată, Într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imediat ce-au ieșit din tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv. I-a împrăștiat pe toți. I-a pus la punct. Nu a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se uită în jur, la cameră. Încercă să îi pară ca un val, atât de fină și de prețioasă încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Chiar avea impresia cum că întâlnise pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație cum că degetul tău ar fi atins cerul. Și acolo unde a existat o pată cristalină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de neînțeles. Ți-ar fi captură acel peisaj atât de estetic. Este impresia de a fi transformat în sclipirea unui moment. Iar apa lucește, apare și dispare. Nu o mai poți prinde de o scapi. Iar când picătura se împrăștie rămâne acea clipă de evadare în veșnicia în care poți privi și poți simți ce a rămas. Iar ceea ce a rămas este atât de uimitor, încât nu vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă sperii, țip, și mă trag de o parte: A! Îmi cer scuze dacă te-am speriat. Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
doi-trei novici programați 32 DANIEL BĂNULESCU Azvârli oglinzii încă o ocheadă. Zâmbi amuzat și mulțumit, de parcă ar fi trecut proba înfiripării unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de presă al Partidului Comunist Român, blestema înfiorător - deși nevăduvit de un oarecare accent umoristic -, din nou se apleca, blestema, se apleca, dând drumul uluitoarelor dreptunghiuri de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tăi, Dan Deșliu și Mihai Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai scris, citez, în aceeași Gazetă, că "puterea lor de sugestie o depășește pe cea a tuturor înaintașilor lor..." Din clipa aia, i-ai mâncat fripți. Le-ai împrăștiat pe pantaloni udul gândirii. Nenorocirea e că, trezindu-se comparați, din prima, cu Shakespeare și cu Dante, Beniuc și Deșliu te-au și crezut. Iar din anul acela, Deșliu și Beniuc și-au irosit viețile, străduindu- se, cu puterea lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hoarcă, bre!... Ia, bunghește-te tu colo' șa! Lângă mine, curios să observe la care dintre optzeciștii din cub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea își îndoi genunchii. Iar când reveni la poziția bipedă, din căușul palmei sale, cubul de chihlibar își împrăștia reflexele roșiatice pretutindeni. Pe trupurile noastre, afară, în stratul de flori, în care în ultimii ani, din pricina foametei și la indicațiile lui Ceaușescu, se cultiva zarzavat. Dar 41 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Apoi, rând pe rând, și-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de dentist, boangă Bruță... că-ți toarnă ție fermecătoarea galenică, de-a moaca... Numai ca să-i împrăștii... prin domiciliu, cu muște, rahați, scârboșenii și șobolani?!... Adică, ea nu poate să-și arunce singură, prin casă, cu șobolanii?!... 44 DANIEL BĂNULESCU - Numai că, în ultima clipă, adulmecând primejdia, terchea- berchea are o mișcare genială și, intuiția începătorului, înlocuiește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Câinii și pisicile simțeau cum li se coboară o pâclă pe cap, se trăgeau după muchiile unor căscioare desfigurate, de a căror lemnărie, umplută ici-colo cu chirpici de pământ, amestecat cu paie tocate, se izbeau până când considerau c-au împrăștiat destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă. Din frigidere, săreau turmele congelate de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pentru ce, scafarogule, să nu aibă seria și numărul meu de pașaport? Păi, ce, sîntem în Romînia?! Nu drojdim bere în Mozambic?"... - ...A clătinat de trei, patru ori halba, de și-a strâns, de prin toate moleculele berii unde se-mprăștiase, inelul la loc. L-am auzit recitând una din șmecheriile lui talmudiste. Și, când și-a dizolvat iarăși belciugul în halbă, ca pe-o pastilă de calciu efervescent, în pojghița lui au apărut imprimate și numărul și seria mea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ani, acest incomparabil obiect de învăță... Apoi tăcu brusc, înțepenind o secundă cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite, pișcoturi. Apoi boluri fumegânde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere cât lacrima, cu pălăriuțe de ciuperci, însiropate și zvârcolite prin mac, o sondă cu Quic-Cola. - Arasel! Decât să trăim așa, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Fusese sfârtecat în mii de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că, vreodată, repauzatul șofer îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști și răsturna clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întrebuința după-amiezele pentru a învăța, pe de rost, numărul ce evalua capacitatea craniană a Spintecătorului sau, măcar, pentru a-i aduce în discuție, ca odinioară, necontroversata putere de seducție. Se ițiseră alți exploratori ai întunericimii comportamentelor omenești: Bar-Marafet, cel care împrăștia tetanosul în semeni, zgîrîindu-i, în intersecții, pe imprudenți, cu vârful bont al unui cui ruginit. Sau încruntații frați Gioală, tripleții care, folosindu-se de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gazetarii cei mai în vogă iar aceștia, derbedei, ziariștii ziariști cei mai în vogă, îi zeflemeau și le turuiau cine știe ce năzdrăvănie. Gaborii repetau cu nevinovăție tot ceea ce li se spusese, nimeni nu înțelegea nimic și presarii pleoștiți se împrăștiau pe la casele lor. Acolo, mulți dintre detectivii cei grei nu-și ascundeau insatisfacția că soțiilor Domniilor lor nu li se întîmplase încă nimic. Apăruseră prăjiturile Jack, pijamalele Jack și jacketele. Pe zidurile clădirilor oficiale era scrijelit strigătul "Jack". Desfăcătorului de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plănuiai altfel viața și abandonai spintecătorul de conserve pe o banchetă de taxi. În ultima seară de sâmbătă a lunii iunie, întregul personal al Prefecturii Generale de Poliție este prezent, benevol și ca de obicei, la serviciu. Ibricele sfârâie, radiourile împrăștie pe pereți umbrele unui jazz dezinhibat, aruncat, peste Canal, de Radio Londra, se degustă un vin blând, duios, cu prieteșug, pentru două urechi (o firmă franțuzească de licori, "TANGAJ", lansase pe piață o specie năbădăioasă de vin, lăudată a te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se va gândi să depună pe undeva fie și cea mai nevinovată hârtie. De aceea și sfârâie astfel aceste ibrice cointeresate, jandarmerești, parcă palmate, ținîndu-și răsuflarea și perpelindu- se sub ațîțîtoarea dilemă dacă fi va găbjit (sau nu) neglijentul ce împrăștie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?! 182 DANIEL BĂNULESCU Inculpatul Galopenția nu mai mânca, dormea puțin, descleșta fălcile, pentru a vorbi, și mai puțin, nu mărturisise nimic, dar nici nu tăgăduise. De altfel, nici nu i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ridice brațul asupra lui. Să-L suprime, să-L tăvălească prin făina asasinatului politic... - De ce naționalitate era Diavolul ăsta? Era rus? Era sîrb? Era neamț sau englez? - Și-și... Diavolul poartă întotdeauna naționalitatea acoliților săi. Iar aceștia, ca furnicile, erau împrăștiați peste tot. Încercaseră de mai multe ori. 233 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pinky și le zări pe ale lui. Nu erau toate. "The Piper at the Gates of Dawn", sigilat, strălucea însă impecabil, fără amprente de picioruș de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foșnetul, ca de sare, al dantelelor. În gâlgâitul de nădușală al fiecărui por. După cinci minute de sforțare și chin, era din nou la orizontală, dreaptă, cu spinarea întoarsă în sus, nasul în scama covorului și toate extremitățile înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă. Își îngăduia un repaus. Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi permis, în ruptul capului, lui Pink s-o ajute. - Am venit s-o îmbăiez pe doamna Patricia! mormăi o femeie ștearsă, fără vârstă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
socialismului în patria noastră. Erau ghinioniștii despre 275 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În rufăria Ierbii Fiarelor răpăia muniția, precum grindina pe tabla casei și săreau înapoi cartușele goale, precum floricele de porumb din tigaie. Când s-a mai împrăștiat lăstărișul de fum din curtea interioară și-au priceput că nu muriseră, și-au înțeles că turbații ăștia îi împușcaseră doar în batjocură, cu gloanțe de cauciuc, au plâns atunci de durere și umilință... Acestea toate și le-a amintit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de admirație. O variantă a poemului "DESPRE TATA ȘI NOI" suna cam așa: "(poem dedicat infarctului ce a avut loc în noaptea de 11 spre 12 octombrie 1975)" "Mama își întinde rugina pe buze și mișcă lin evantaiul ca să împrăștie lumina de lună prin cameră, ca să-și aducă aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc cât mai tare de pereți ca să sune ca un clopot. 314 DANIEL BĂNULESCU Băieții îl băteau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grijă, pudrând în urmă o dâră de bună dispoziție, pe ulicioara spoită, în culori de Ev Mediu, de pâlpâirile unei luni capricioase și dezinhibate. Cum dezinhibat, din gangul de la numărul 26, aproape că se prăvăli peste ei și aproape îi împrăștie pe pavaj, un grăsan. În sacou cu nasturi metalici și oribili. Și care, în loc de-a le prezenta scuzele lui bâlbâite de pântecos abțiguit, numai ce se înghesui în ei, și îi presă, cu o ușurință absolut de neînțeles, către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]