6,950 matches
-
lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sferă și spuse În gând: „Deschide-te!“ Sfera nu se deschise. Deschide-te! spuse el cu glas tare. Același rezultat. Bineînțeles că știa că așa n-o să reușească, pentru că Ted Încercase metoda ore În șir. Când Harry și Beth pătrunseseră Înăuntru, nu spuseseră nimic. Totul se petrecuse undeva În mintea lor. Închise ochii și se concentră asupra sferei: rămase tot Închisă. „Sunt pregătit să te deschizi“, mai Încercă el. „Sunt gata acum“. Nu se Întâmplă nimic. Sfera nu se deschise. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deschise din nou. — Mai bine să nu-mi forțez norocul, spuse el cu glas tare. Ușa rămase deschisă. Privi cu atenție prin spațiul ușii, dar nu văzu decât un Întuneric adânc și uniform. „Acum ori niciodată“, Își spuse și păși Înăuntru. În spatele său, sfera se Închise. Pe măsură ce se obișnuia cu Întunericul, Începu să vadă ceva ca niște licurici. Era un fel de spumă luminoasă, milioane de lumini punctiforme care dansau rotindu-se În jurul său. „Ce-o fi asta?“ se Întrebă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din submarin și se Îndreptă spre habitat. Conurile de pe cutiile de explozibil TEVAC arătau ciudat de festive, cu luminile lor roșii, clipitoare. „Atențiune. Paisprezece minute și numărătoarea continuă.“ Își calculă timpul de care avea nevoie. Un minut pentru a ajunge Înăuntru. Cinci, poate șase minute ca să-i echipeze pe Harry și Beth În costume. Încă patru minute ca să ajungă la submarin și să-i Îmbarce. Două sau trei minute pentru ascensiune. Totul avea să fie pe muchie de cuțit. Se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
C - blocat; Cilindrul D - blocat. „Atențiune. Treisprezece minute și numărătoarea continuă.“ Se afla lângă Cilindrul E, care fusese inundat la un atac anterior. Studie spărtura cu margini neregulate din Învelișul exterior. Gaura era Îndeajuns de mare ca să se poată strecura Înăuntru, dar avea marginile extrem de ascuțite și, dacă-și tăia costumul... Nu, decise el. Era prea riscant. Se deplasă sub Cilindrul E. Avea oare și acesta o trapă de acces? Găsi trapa și roti maneta. Se deschise cu ușurință. Împinse capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o trase pe Beth În sus, până când o culcă pe spate, pe platforma submarinului. Apoi Încercă să o Împingă prin trapă. — Patru-douăzeci și nouă... patru-douăzeci și opt... Norman Își menținea echilibrul cu greutate. Unul din picioarele lui Beth se afla Înăuntru, dar celălalt, Îndoit din genunchi, se proptise În buza trapei. Nu putea s-o coboare. De câte ori Încerca să se aplece Înainte ca să-i Îndrepte piciorul, Întreg submarinul se balansa, dezechilibrându-l. — Patru-șaisprezece... patru-cincisprezece... N-ai vrea să Încetezi să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se legene, semn că Harry Începuse să urce pe scara laterală. — Ce dracu' se Întâmplă acolo? — Harry, taci! Păi, ce tot zăboviți atâta? Mâna lui Norman se Încleșta pe maneta trapei. O apăsă, dar ușa rămase nemișcată: trapa se deschidea Înăuntru. Cu Beth acolo, trapa nu se putea deschide. Era prea mare Înghesuiala: corpul ei bloca mișcarea ușii. — Harry, avem o problemă. — Dumnezeule mare... Trei minute și jumătate. Norman Începu să transpire. De data asta o Încurcaseră cu adevărat. — Harry, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gândea că se aflau Într-o situație deosebit de grea: cel puțin treizeci de secunde ca s-o aducă pe Beth În sas și Încă treizeci de secunde pentru ca Harry să ajungă și el jos. Una peste alta, un minut... — E Înăuntru. Presurizează. Norman acționă iute robinetul de aer, golind sasul de apă. — Cum ai adus-o așa de repede, Harry? — Am folosit modalitatea cea mai naturală de a te strecura prin spații Înguste. Și, Înainte ca Norman să poată cere lămuriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sas cu capul Înainte. Norman o apucă de umeri și o așeză ușor pe podea, apoi Închise trapa. Câteva clipe mai târziu auzi suflul de aer care Îl anunța că Harry presuriza sasul. Trapa submarinului se deschise, iar Harry pătrunse Înăuntru. — Dumnezeule, un minut și patruzeci de secunde, spuse Harry. Știi cum se pilotează chestia asta? — Da. Norman se așeză În fotoliu și Începu să acționeze comenzile. Auziră scrâșnetul ancorelor și simțiră trepidațiile. Aparatul se legănă și părăsi fundul oceanului. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
le fac. Cum să fiu? Aș vrea să mă întrebe mai degrabă ce disprețuiesc. Doar poți cunoaște foarte bine omul și așa... Mi-e frică însă ca disprețul să nu lovească nenumăratele cripte ale iubirii mele. Să nu mă lovească înăuntru, unde-i cald. Nu pot să-i dau decît un răspuns provizoriu. Un drum; o cale. „-Vreau să fiu un căutător, urcător odată cu lumea“-mă pomenesc că-i răspund. Doctorul zîmbește din dosul ochelarilor: „-Căutător? Dar lumea urcă înspre nicăieri
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
poți împărtăși. Ca să-l cunoască, semenul tău trebuie să-ți refacă drumul prin iad. Lasă-te de scris!“. Și V. tînăr, ca să o fac, mă plimb pe mal. Iată, silueta mea oglindită de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele altei lumi, reflectată și ea de transparența unui timp straniu carele le unește pe toate, așa deformate, subtile. Îmi apropii pe colegii din spital și încolonați, rătăcim împreună căutînd un soare de noapte. Cît de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un far transparent lăsînd lumina să se prelingă printre trupurile lor; sau, ne-am putea, în vizită, lăsa pălăria pe căpățîna înțepenită a vreunui soț răposat. Poate că Doctorul va născoci ceva aidoma hibernării artificiale ca să putem păstra chiar viața înăuntru! Ne-trecerea în neființă, o scurtcircuitare a timpului. V. din spital devin pentru o vreme o parte a unui astfel de veșnic prezent. E ca o pauză de respirație. Nemîntuirea. O sufocare de milenii, fără durere; înghețată în simțire. Incapabil
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
moarte și iubire dar poți atît de puțin să iubești... Și ai să mori tot atît de puțin. Cămările inimii tale stau tixite. Le-ai înțesat cu Elena care le-a dat forma sufletului ei și nu mai încape nimic înăuntru. Te-a lasat sterp ca și cum iubirea ți-ar fi fost o înșelăciune. Ți-e sete de ea și licoarea ei te îneacă. La mine e puțin altfel. Se pare că sînt o ființă strîmbă, că apa asta ciudată mă deshidratează
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
luat pe cel drag? M-ai lăsat părăsit. M-ai făcut cîine și oricît mi-ar fi de dragă viața, am să te sfîșii. Coboară, numai!” La suprafața lui V. tînăr se vede doar calmul. Nimeni nu știe ce e înăuntru. Poate doar tînărul Doctor. Pedeapsa pe care o îndură i se pare de neînțeles. Nu știe să fi greșit cu nimic vieții ca aceasta să-l respingă cu atîta violență. Și, dacă totuși a greșit, nu mai există boală, moarte
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui. Pasărea șarpe, imensă, s-a așezat lîngă mine și mîna mea, pe spatele său, se plimbă mîngîind penajul solzat. De ce se miră Doctorul cînd el
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
parcă cu cele din cărțile mele. Cărțile mele,...rugăciuni fără Dumnezeu. Privesc în jur și recunosc tot ce există. Persoana sensibilă și lucrurile de alt fel, materie și ființă, carne și înger. Totul e proaspăt, purtînd încă pulsul Creatorului. Păstrîndu-L înăuntru. Îmi văd chipul în apă și știu: sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de a cădea odată cu mine. Alarmele încep să sune unele după altele. „-Nu-l lăsați acum! Scade prea repede”-spune Doctorul și în încăpere
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au ofilit, gesturile tale mai rezistă prin geruri. Arderile-mi rămân flăcări pe ruguri... Ar trebui să-mi fie rușine de felul în care visurile mă macină prin ceruri de dragoste - nostalgie albă a speranțelor mele unde conștiința se sfâșie înăuntru și moare în trupul durerii. Ar trebui să-mi fie rușine de fiecare păcat închis în haina sa de iubire... Ar trebui să trăim resemnați și fără spaima morții până la tăcerile universului sufocându-te în chinuri prin strigătul unei trăiri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
va clătina din cap atoateștiutor, deși nu va înțelege nimic altceva decât că mai trebuie să se mai plimbe o vreme. Mai are voie să i se citească pe față cum suferă atunci când aude chinurile prin care trece iubita lui înăuntru. Când totul s-a terminat, când mama și copilul au fost spălați, mama e îmbrăcată într-o cămașă de noapte curată și stă sprijinită pe pernele dantelate, extenuată, dar fericită, iar pruncul perfect suge la sânul ei, atunci și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru mine din ziua în care mă născusem. De fapt, dacă e să fiu foarte exactă, de dinainte să mă nasc, pentru că am depășit termenul cu trei săptămâni, și ai mei ajunseseră să creadă c-o să fie nevoiți să trimită înăuntru o echipă de intervenții ca să mă extragă. Am auzit de oameni care au întârziat la propria înmormântare, dar eu dețin neobișnuitul record de a fi întârziat la propria naștere. Ai mei și-au făcut griji pentru mine când am împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ori. Telefonul a sunat și-a tot sunat, făcând legătura cu un apartament gol, rece și întunecat. Vedeam, cu ochii minții, telefonul care suna și tot suna lângă patul moale, neatins, în care nu dormea nimeni, în timp ce luminile care pătrundeau înăuntru printre draperiile netrase aruncau pe pat umbre. Draperiile nu erau trase fiindcă nu era nimeni acolo care să facă asta. Cu toate astea, am lăsat telefonul să sune și să tot sune. Iar speranța m-a părăsit încetul cu-ncetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și după o încăierare, amândouă au reușit să dea afară Nebunia Temporară și să-i trântească ușa în nas. Nebunia Temporară zăcea acum pe pavajul din parcarea minții mele, gâfâind furioasă și urlând „Să știți că ea m-a invitat înăuntru. M-a rugat să intru. M-a vrut acolo“. Realitatea și Rațiunea stăteau aplecate la o fereastră de la etaj strigând „Hai, ia-o din loc! Nu ești dorită aici. Dacă nu dispari în cinci minute, o să chemăm Poliția Sentimentelor“. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe mine. Am fost trimisă să iau băutura. În rucsacul meu, mi-a răspuns ea cu voce stinsă. Rucsacul stătea aruncat pe podea alături de un pantof (ce se întâmplase cu celălalt?), de haina Annei, o pungă cu ceva chipsuri rămase înăuntru și o cutie de Budweiser. Am avut ceva dificultăți să deschid rucsacul fiindcă avea atașate două baloane cu heliu. Era clar că Anna fusese la un soi de petrecere. Aproape că am plâns de ușurare când am descoperit în rucsac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu bâta. Mă rog. Am hrănit-o pe Kate și am culcat-o la loc. Apoi am coborât jos, la mama. Pe drum am trecut pe lângă camera lui Helen, iar ușa era închisă. Era limpede că amândoi se făcuseră comozi înăuntru. Scriau la eseu! Pe naiba! Poate că mama și tata înghițiseră gogoașa, dar eu, la rândul meu, folosisem minciuna asta de mult prea multe ori ca să nu știu cum se traducea. Dar, în același timp, în cazul în care cei doi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă prea pricepusem. La primul semn de necaz apărut în viața mea, Responsabilitatea se ducea și se încuia în baia creierului meu, refuzând să mai iasă. Indiferent cât de mult insistau Simțul Datoriei și acela al Obligației, Responsabilitatea rămânea baricadată înăuntru, stând chircită pe podea până când toate traumele și toate dramele se consumau. Aveam de rezolvat mai multe probleme. Niște probleme oribile. Care aveau de-a face cu banii, cu custodia copilului și cu căminul meu. Și jur că era îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici eu nu pricepeam. Melissa s-a cărat, iar Adam a oftat. —N-aș mai fi suportat, ne-a explicat el obosit. Altă petrecere studențească. Cutii calde de Heineken. Nu poți să te duci la baie pentru că cineva face sex înăuntru. Îți lași haina pe pat și cineva vomită pe ea. Și toată lumea să pupă pe melodii. Sunt prea bătrân pentru așa ceva. Dintr-odată mi s-a făcut sincer milă de el. Mi s-a părut că fusese sincer atunci când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]