KorAP: Find »[drukola/base=însemnat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...218 219 220 ...245 >

6,101 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

mari daune, regele Bela IV a colonizat noi enclave cu germani. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, s-au așezat sași și în regiunea Târnavelor, în scaunele Sighișoara, Mediaș și Șeica. Pentru economia Transilvaniei, s-a dovedit însemnată și colonizarea de mineri la Cojocna, Turda și Remetea. Colonizarea sașilor s-a încheiat pe la 1300, când ei s-au mai stabilit în alte 40 de localități dintre cele două Târnave. Sașii au fost a treia populație importantă numeric, după

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dar marea invazie mongolă din 1236-1241 a curmat pentru totdeauna supremația politică și militară a neamurilor nomade turce (pecenegi, uzi și cumani), în spațiul extra-carpatic, ce dăinuia de câteva secole. Pătrunderea mongolilor a provocat exodul spre apus a unei părți însemnate a cumanilor, regiunile extra-carpatice fiind expuse invaziei, care s-au refugiat în Ungaria și Bulgaria, unde au fost asimilați în timp.10 Marea invazie mongolă (1241) " Din uriașul creuzet etnic al Eurasiei s-au revărsat periodic spre apus (375-1241) nenumărate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în Cumania și Rusia. Campania mongolă din 1241 asupra Europei centrale avea ca obiectiv cucerirea Ungariei, iar invazia în Polonia și Moravia avea menirea de a le împiedica să ajute această țară. Mongolii au urmărit să cucerească Ungaria, cel mai însemnat regat din Europa centrală, deoarece aceasta, prin poziția sa geografică, prin fertilitatea și abundența pășunilor, ca și prin situația ei strategică era o bază ideală de lansare a raidurilor de jaf și distrugere în sud-estul și vestul Europei. Campania militară

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
barbarilor (cumani) cu populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării, românii din întinsa câmpie munteană, a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat. Iorga subliniază un fapt însemnat al acestei conviețuiri: domnii români înșiși sunt, în sensul intim al puterii lor, continuatorii hanilor cumani, al căror nume îl imită în Băsărabă. Din această conviețuire de două secole dintre români și cumani au rezultat și împrumuturi de obiceiuri, ca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a neamurilor stepei în Europa răsăriteană și în ținuturile românești a fost năvălirea mongolo-tătară din 1241. Ne vom referi aici doar la acțiunile corpurilor armate mongole pătrunse pe teritoriile locuite de români, deoarece năvălirea și dominația lor au avut consecințe însemnate asupra istoriei noastre. Marea invazie mongolă a afectat din plin toate teritoriile românești a căror stăpânire era atât o sursă de pradă cât și bază de atac asupra altor țări. În primăvara anului 1241, după cucerirea teritoriilor rusești, inclusiv Haliciul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cât și bază de atac asupra altor țări. În primăvara anului 1241, după cucerirea teritoriilor rusești, inclusiv Haliciul, trupe mongole s-au apropiat de ținuturile noastre prin nord și au pătruns în Carpații păduroși. Înainte de a pătrunde în Ungaria, oști însemnate erau concentrate în preajma regiunilor extracarpatice. Despre atitudinea mongolilor față de populația (locuitorii) din teritoriile extra-carpatice, în 1240-1241, după supunerea Cumaniei și Rusiei, deci înaintea pătrunderii în Ungaria, avem informații neclare, contradictorii. Rogerius, în Carmen miserabile, susține că "în mod deliberat, mongolii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-o (Ibidem, p. 45-46, 85-86). Alte grupuri de călăreți mongoli au străbătut teritoriile est-carpatice (Moldova), înaintând de-a lungul (pe văile) Prutului și Siretului-acum a fost distrusă se pare cetățuia de la Bâtca Doamnei, lângă Piatra Neamț, care supraveghea Bistrița mijlocie. O însemnată grupare mongolă a urmărit atacarea Episcopiei cumanilor, situată în regiunea de curbură a Carpaților (Vrancea). Comandantul armatei mongole care a acționat aici era Bochetor, cu o poziție înaltă în ierarhia militară a năvălitorilor. După ce au trecut Siretul în pământurile Episcopiei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în letopisețele rusești mai târzii. Însă, din nefericire, nu poate fi reconstituită calea urmată de mongoli la sud de Carpați, în Muntenia și Oltenia; se pare că ei n-au trecut pe la Curtea de Argeș, care se profila atunci ca un centru însemnat zonal, iar reședința voievodală și biserica existentă aici, la mijlocul secolului al XIII-lea, au rămas nevătămate de invazie (DIR C, I, p. 346). O parte a cetelor mongole, care au traversat Muntenia și Oltenia, au intrat în Ungaria prin ținutul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
așezare aflată sub stăpânirea mongolă se situa pe Nipru, la sud de Kiev. Pe același râu s-a amenajat "hotarul" apusean al Hoardei de Aur, prima linie de apărare împotriva unui atac dinspre vest, unde era concentrat un corp mongol însemnat. Astfel, deducem că, între Nipru și Nistru, nu exista un control politic și militar efectiv, o stăpânire mongolă propriu-zisă. Din aceste teritorii direct (efectiv) dominate, organizate în jurul centrelor de putere, în care își instalase corpuri militare, îndeosebi de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți lângă Mesembria-dar primejdia unor incursiuni mongole în Tracia și Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în expediție. Declanșarea expediției se încadra într-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
centru urban, era cel mai important oraș, dar și cel mai vechi-având o fundație bizantină și datând din secolul X, ea este menționată ca Mavrocastro sau Asprocastro (Cetatea Albă). La sfârșitul secolului al XIII-lea, Cetatea Albă era un centru însemnat, iar populația sa era eterogenă: bizantini (greci), români, evrei, tătari, orașul avea o reședință episcopală ortodoxă. Orașul era situat într-un teritoriu stăpânit efectiv de tătarii Hoardei de Aur, cu numeroase frământări politice și militare, în urma dispariției lui Nogai, la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ales în Transilvania. Pe lângă fier și aramă și metale prețioase, în Transilvania, înregistrează o dezvoltare sensibilă și exploatarea altor metale, iar numărul minelor în uz a crescut-în 1327, regele Carol Robert a elaborat un așezământ minier. Sarea era o bogăție însemnată, pentru oameni și animale-era exploatată în toate țările române, fiind și produs de export. Meșteșugurile cresc acum, ca număr, și apar noi ramuri meșteșugărești: fierari, aurari, armurieri, tăbăcari, cizmari. În Transilvania, unde meșteșugurile erau foarte dezvoltate, cei care le profesau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
legat apostolic în "Cumania" și în "țara vecină a brodnicilor". Mai concret, mandatul de legat apostolic presupunea "dreptul de a predica, boteza și construi biserici, a orândui preoți și a hirotoni episcopi". Hotărârea papală a fost precedată de convertirea unei însemnate căpetenii cumane, Boricius, în textele latine, de fapt Bortz Membrok, care trecuse cu toți supușii săi (15.000, după izvoare), în Transilvania. Acțiunile predicatorilor catolici au înregistrat succese în rândul cumanilor-este vorba, subliniază Iorga, de păgânii hoardei nu alții, pe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nou episcopat, al Milcoviei, fiind în același gând cu papa, pentru "provincia sa ", Cumania. În urma reușitei, viitorul rege Bela IV, învestit încă din 1226 cu administrarea Transilvaniei, trecea munții în Cumania, însoțit de arhiepiscopul de Esztergom, și obținea convertirea unui însemnat număr de cumani. În primăvara lui 1228, odată cu înființarea episcopiei (diocezei) cumane, este numit primul titular al ei, în persoana dominicanului Teodoric, confirmat apoi de papa Grigore. În anul următor, noua "Episcopia Milcovensis" a fost așezată în dependență directă de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a supușilor ei, în primul rând a românilor. Acestui asalt catolic, desfășurat până în 1241, i-au căzut victimă pozițiile politice ale românilor din aria de expansiune ungurească. Acțiunile respective marcau începutul unui îndelungat proces la capătul căruia biserica răsăriteană pierdea însemnate poziții în regat, statutul ei a fost progresiv erodat, iar aderenții au fost eliminați din viața politică.29 Tătarii "își retraseră valul tot așa de iute cum îl aruncaseră" (Iorga) și, în primăvara lui 1242, și-au retras principalele forțe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1250, privește (se referă) la întreaga țară a Severinului, cu formațiunile politice existente, "până la râul Olt". Regele Ungariei, Bela IV, le acorda un privilegiu (Diplomă) prin care ei beneficiau (primeau) în stăpânire mai multe ținuturi românești, dintre care cel mai însemnat era Banatul Severinului. După retragerea tătarilor, Banatul a fost reluat de unguri, în 1243, când este menționat ca ban, Ștefan Csak. Și Iorga arată că țara de dincolo de Olt (Oltenia) urma să se prefacă într-un teritoriu de cruciată, "într-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românii din Maramureș sau la cei din nordul Moldovei, teritorii ce se aflau încă în aria de hegemonie a cnezatului Haliciului. Deducem că ar putea fi vorba de un voievodat românesc în nordul Moldovei, care dispunea de.o forță militară însemnată; românii au acționat în convergență de interese cu regatul ungar și nu este o întâmplare că viitorul stat, Moldova, s-a născut în nord-vestul regiunii sub suzeranitate maghiară. Dar forța politică și militară ce avea să oprească, definitiv, expansiunea ungară

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele sărat, pieile, ceara, mierea, sarea, grânele, iar italienii aduceau din țara lor stofele. În concluzie, se pune o întrebare însemnată: comerțul genovez (italian) din secolele XIII-XIV, de la gurile Dunării și Marea Neagră, a influențat istoria țărilor române ? Numai o parte a comerțului italian atingea statele românești. În secolul al XIV-lea, negustorii care întrețineau acest comerț erau stabiliți la marginea lumii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pe tron în 1235, s-a angajat într-un îndârjit efort de restaurare a domeniului regal, dar tentativa sa de a frânge puterea magnaților, a "baronilor" a provocat ostilitatea nobilimii. Urmarea imediată a tensiunii acute ivite a fost absența unei însemnate părți a nobilimii de pe câmpul de luptă cu mongolii, în 1241. Dar eforturile insistente ale lui Bela IV au rămas zadarnice, iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii. Urmașii săi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în lupta împotriva păgânilor (tătarilor). Până la 1330, Basarab a plătit regulat tributul anual, ca vasal al regelui. Domnii munteni erau vasali ai regilor unguri nu pentru feude, ca Severin sau altele, ci pentru toată țara ce o conduceau, în urma ajutorului însemnat, real, dat de regele Ungariei pentru eliberarea țării de tătari. (Atunci când Basarab, vasal al regelui, a ocupat Banatul de Severin, aparținând Ungariei, suzeranitatea s-a întrerupt, ceea ce nu excludea reluarea ei, prin împăcare, aspect specific evului mediu). Dar la numai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
relațiile între regele Ludovic și voievodul Alexandru s-au răcit -într-un act al cacelariei din 1359, se face referire la "Alexandru, fiul lui Basarab, voievodul transalpin" și atât ! Această situație a raporturilor dintre cele două țări explică și anticipează actul însemnat, care marchează marea sa operă politică și bisericească. Mitropolia Țării Românești Închegarea statală, de la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, a fost însoțită de organizarea bisericească. În practica medievală, din Apus și Răsărit, cristalizarea politică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la Constantinopol, chiar dacă o făcea indirect. Reședința mitropoliei Ungrovlahiei a fost la Argeș, unde se afla și scaunul domnesc. Jurisdicția noii Mitropolii se întindea asupra întregii țări, în scrisoarea patriarhală Iachint este menționat ca "mitropolit a toată Ungrovlahia".22 Actul însemnat, care marchează marea sa operă: pentru consolidarea neatârnării țării, el întemeiază, în 1359, scaunul mitropolitan la Argeș, capitala sa-prima mitropolie românească. Dar Nicolae Alexandru s-a înscris în istoria neamului său, subliniază Iorga, mai cu seamă, nu prin întemeierea, ci

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
biserici și să fie scutiți de dijme "schismaticii" și "păgânii" din vecinătatea Ungariei, care vor trece la catolicism (Doc. Hurmuzaki, I2, p. 10). O scrisoare a papei din 1352 constata că lupta cu tătarii continua. Într-adevăr, expediția cea mai însemnată, decisivă, a avut loc în anul 1352, în acel moment, s-au făcut mari pregătiri militare în Transilvania, iar papa a alocat 10% din veniturile bisericii catolice pentru susținerea expediției antimongole în regiunile aflate la est de Ungaria (Moldova). Cronica

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din Maramureș, adunând pe ai săi a trecut în taină în Țara Moldovei, ce era supusă Coroanei ungurești, dar din cauza vecinătății tătarilor era de mult timp părăsită de locuitorii săi". Pentru răsturnarea urmașilor lui Dragoș era nevoie de forțe militare însemnate, capabile să se opună oștilor lăsate de Angevini, la est de Carpați, după intervenția în Moldova. Pentru a învinge în această luptă, Bogdan a apelat la maramureșenii săi, dar și la forțele locale din zonă. Lupta cu Bogdan a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teritoriile aparțineau Moldovei. Ceea ce mai putem deduce din actul din 1392 este faptul că preluarea teritoriilor de la Dunăre și Mare a avut loc anterior datei menționate.42 În încheierea acestor rânduri despre constituirea statului Moldova, mai este ceva interesant de însemnat (adăugat): din actele contabile de la Caffa, din 2 mai 1386, rezultă că o solie genoveză a mers la "Moncastro" (Cetatea Albă) la "Constantin și Petru voievod". Se poate deduce că acest "Constantin" (Costea, cf. pomelnicului de la Bistrița) domnea în sudul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]