7,108 matches
-
o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc strălucea din ce în ce mai intens, pe măsură ce arșița tunurilor mistuia metalul. După un timp se auzi vocea lui Morton, o voce cam răgușită: - Selenski! - Încă nimic, șefule! - Totuși, o fi făcând ceva, spuse Morton în șoaptă. Nu-mi pot închipui că stă și așteaptă acolo, ca un șobolan încolțit... Selenski! - Nimic, șefule! Mai trecură șapte minute, apoi încă cinci. - Șefule! Exclamă Selenski. A pus în mișcare generatorul electric! Grosvenor trase adânc aer în piept. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-ți mai amintești de ea. Fenomenul își are cauzele lui, iar Institutul de nexialism le-a descoperit. McCann tăcea, cu buzele încleștate. Privind peste umărul lui, Grosvenor văzu cum cei patru chimiști, strânși acum lângă ușa dinspre coridor, discuta în șoaptă. Grosvenor nu le dădu atenție și continuă să-i vorbească geologului: - La început au fost momente când simțeam că mi se cere prea mult. Nu mă refer numai la hipnogenerator, care nu reprezenta decât vreo zece la sută din programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cei cincisprezece tehnicieni, cel puțin cinci să răspundă total și alți cinci parțial la acțiunea gazului. După ce-i observă cu atenție timp de câteva minute, Grosvenor ieși din ascunzătoarea lui și, apropiindu-se de unul dintre oameni, îi spuse în șoaptă, dar pe un ton ferm: - Vino în baie peste cinci minute și o să-ți dau ceva. Până atunci, uită ce ți-am spus. Și Grosvenor se îndreptă spre ușa care lega vestibulul de studioul de înregistrări. Privind peste umăr, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe lângă superioritatea lui individuală: adversarii lui încă nu-i cunoșteau planul necruțător. 16 Douăzeci de minute mai târziu, în sala de ședințe a punții de comandă, Grosvenor îi urmărea cu privirea pe Morton și pe căpitanul Leeth, care discutau în șoaptă într-unul din rândurile de scaune din apropierea panoului de control. Sala era înțesată de oameni. Cu excepția câtorva paznici postați în centrele-cheie, toată lumea fusese convocată la ședință. Militarii și ofițerii lor, șefii secțiilor științifice și membrii acestora, personalul administrativ și tehnicienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înclinându-se ușor. Renunț la propunere. Morton părea intrigat de această scurtă discuție. După ce-i privi de câteva ori când pe unul când pe celălalt, directorul coborî treptele înguste, de metal, și se apropie de Grosvenor căruia îi spuse în șoaptă: - Când mă gândesc că nici nu bănuiam ce o să se întâmple! E limpede că-și închipuie că, într-un moment de criză... Nu-și sfârși fraza, dar își aținti privirea asupra căpitanului Leeth. - Cred că acum își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul. Pennons vorbi din nou, de data asta în șoaptă: - Dacă planul nostru a reușit, diavolul ăla se află acum la etajul șapte sau opt. Căpitanul Leeth dădu ordin ca toți oamenii cu numele de la A la L să-l urmeze la etajul șapte, iar cei cu numele de la M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o soluție îndrăzneață și plină de imaginație, și te-aș ruga s-o expui... însă peste cinci minute. Cinci minute mai târziu Grosvenor își expuse așadar planul în fața tuturor membrilor expediției. După ce isprăvi, îl auzi pe Smith spunându-i în șoaptă: - Bravo, Grosvenor! Știu că va trebui să-i sacrificăm pe von Grossen și pe ceilalți, poate chiar pe noi toți, dar ai dreptate. Proprietatea particulară nu e ceva sacru pentru noi. Cât despre von Grossen și ceilalți patru, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
omul cumsecade care s-a îmbarcat la începutul expediției! - Ai exprimat gândul nostru, al tuturor! rosti Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de neînțeles ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în studioul din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu, dar când deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Le găsi în stare normală și la locurile lor. Se întoarse așadar în studio și-și reîncepu cercetările asupra imaginilor hipnotice folosite de Rimi împotriva navei, imagini pe care reușise să le înregistreze. Deodată tresări, îngrozit, căci auzise din nou șoapta aceea, la fel de catifelată ca prima oară, dar parcă ostilă și amenințătoare acum. Uluit, Grosvenor își spuse că era, desigur, un encefalostat: cineva îi excita de la distanță creierul, cu un aparat atât de puternic, încât undele lui pătrundeau chiar prin pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cum apare la ușă, o cheamă pe nume și-apoi dispare ca un abur risipit de vânt. Doamna a leșinat și, după cum au primit apoi depeșă, exact în același moment, la Milano, bărbatu-său murise subit. Pavel a povestit în șoaptă un lucru la modă, mai ales între servitori, despre fata în casă care-i spusese stăpânului ei cum a visat că un turc rănit a îngropat aur la rădăcina corcodușului din curtea lui, iar omul săpase și, într-adevăr, banii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bine, și din când în când cânta uitându-se la mine, dar degeaba, n-am înțeles absolut nimic în afară de cuvântul signorina. La un moment dat și-a întors însă ochii și spre domnul Crețu, iar papa mi-a spus în șoaptă că era vorba de un furt și-o casetă sau așa ceva. Signor Giuseppe a fost entuziasmat, ne-a îmbrățișat pe toți de bucurie, se pare că a asistat chiar la premieră, la Torino (sau o fi zis Milano?). Am descoperit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
manșon de blană albă. Urăsc manșoanele, fiindcă e ca și cum aș avea mâinile legate. Și nici nu mai sunt la modă. Nicu nu i-a adus lui Jacques nimic, cică s-a produs o încurcătură și îi tot explica ceva în șoaptă. Așa că eu am propus ca din cadourile noastre nenimerite să facem în zilele următoare o tombolă, dar tuturor li s-a părut o propunere deplasată și m-au privit consternați. Catastrofă generală, și-a băgat Aghiuță coada. În fine, capitolul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doctorului Gerota cu razele X, de când s-au descoperit microființele și se știe cum arată acele vietăți ciudate care sunt responsabile de epidemii, de exemplu microbul influenzei, care a omorât atâția oameni în adolescența mea... ăăă... de când poți vorbi în șoaptă și un om aflat la sute de kilometri te aude de parcă șade lângă tine, de când vezi luna cu telescopul... de când se fac atâtea încercări de zbor în afara zeppelinului și sunt încercări ca hipo-mobilul să fie înlocuit cu auto mobilul, așadar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl privi fără să se fi înmuiat. Când și dacă voia, îi paraliza pe cei din jur cu ochii, era în stare să poruncească fără să deschidă gura. Nu ridicase niciodată mâna asupra cuiva, își stăpânea vocea coborând-o până la șoaptă, dar obținea orice mai repede decât cei care foloseau metodele... vechi. Avea o ținută care impunea până și borfașilor, cu atât mai mult lui Petre, care nu era borfaș. — Io l-am luat, să trăiți. — Ce? — Bortmoneul. — Și? — L-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prrimit papa invitație pentrru toată familia și am cerrut eu să vii și tu, Iulia a zis că îți dă costumul meu de gală de acum doi ani, nu l-am purrtat decât de două orri, e nou-nouț. Adăugă în șoaptă că Iulia și Alexandrru „sunt amorrezați“, iar Nicu îi spuse, dându-și un aer dezinteresat, că știe de mult. Doctorul Margulis recomanda ca atunci când ești bolnav să te gândești mereu că te vindeci și să-ți repeți fără contenire: trebuie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Sinod. — Și Sfinția voastră ce zice? încercă conu Costache să vorbească cum se cuvine. A furat-o Mitropolitul? — Să nu ne facem păcate cu limba, aruncând cu noroi într-un slujitor al bisericii, replică sever părintele. Apoi îi spuse în șoaptă, privind în jur, să nu mai audă cineva: Eu sunt cu totul de partea Prea Sfinției Sale Mitropolitul, dar nu pot nici în gând să pun la îndoială o hotărâre a Sinodului. Aici și-a vârât coada Ăl de pe comoară. Mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fără o vorbă, reintră în biroul lui. Când ieși, clătină din cap, cu un aer mai prietenos. - Domnul colonel spune că nu-și amintește de dumneata, dar îți va acorda cu plăcere un minut. Coborându-și glasul până la nivelul unei șoapte, îl întrebă: - Era cumva... ăă... sub influența... Cayle aprobă cu un semn din cap, temându-se să vorbească. Căpitanul spuse cu o voce joasă, pe un ton repezit: - Du-te înăuntru și fă-l să dea tot ce poate. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe scaunul din fața ei și-i spuse cu toată seriozitatea: - Sunteți foarte atrăgătoare, domnișoară. Dădu din cap, acceptând complimentul, dar nu avu tăria să vorbească. Un fel de chelner al localului se aplecă spre urechea ei și o întrebă în șoaptă: - Vă place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți pe-aici. Lucy se ridică, socotind în mintea ei: "De-ndată ce suntem singuri putem să ne făurim un plan". La una din uși se produse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care ea i-o trezea în trup, gândind că la fel ar face cu alții. Armin părea gajul cumințeniei ei, fiindcă nu avea suflet decât pentru copil. Nu îl dezvățase de asta nici când crescuse: se giugiuleau și vorbeau în șoaptă chiar și după ce fiu-său învățase să scrie. Dragostea ei de mamă îl mai liniștea pe Omar, dar se dovedi o poveste scurtă. Când începu lucrul la Biroul Central de Avocatură, lipsa ei se- ntindea pe o zi întreagă. Renunțase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
despre zbor și despre călătoria comorii. Și orașul, și leul îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa. Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu găsi nici căldura deșertului și nici forfota din Kerman. Străbătură podul de cărămizi, străjuit de tarabele negustorilor, și apoi Omar zări
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întâmplase. Corpul ei satinat semăna cu o vioară de mare preț. Își mângâiase arcușul pe corzile ei, ca un somnambul, fără să recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
li se vâre prin geamul deschis, Ghazal nu făcu decât să se cuibărească sub clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse în șoaptă: — Să ne ierți, frate, nici nu pot să mă mișc. Soția mea a ațipit sprijinită așa cum o vezi. Am fost la spital, e însărcinată și toată noaptea trecută n-a dormit de dureri. Controlorul, care dacă avea douăzeci și cinci de ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rugat pentru tine, soră? Shahla nu îi răspunse și el crezu că plângea sau că pur și simplu era vlăguită și avea să leșine înainte de a-i pune ștreangul. Mahmoud Sharoudi se apropie de Ghazal și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în frigul tăios de dinainte de răsărit, își trimise cuvintele ca pe niște crâmpeie ale capitulării: — În numele lui Allah
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar să nu te îngrijorezi, văd mai bine ca înainte... Cezar Paul-Bădescu - Tinerețile lui Daniel Abagiu Mariana Codruț - Ul Baboi și alte povestiri Radu Pavel Gheo - Fairia. O lume îndepărtată Ioana Baetica - Fișă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
305La cer se-nnalță el pe bolta mare, Cu - aripe lunge curățind seninul, Privește-n jos castelul în splendoare, L-apucă dorul inimei, suspinul. Ah! ce-ai cerut, femee trecătoare, 310Femee scumpă, ca să-mi mângâi chinul! " De-asupra lumei risipite-n șoapte El se-nnălța - un curcubeu de noapte. Precum o floare ar ieși din surii Și morții munți, din piatra lor uscată, 315Astfel copila - nvioșază murii, Pe când în bolta geamului s-arată Copil al apei, cerului, pădurii, A lumii - ntregi mai drăgălașă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]