6,446 matches
-
cunoscută apartenența confesională. În Blândești, școala a fost înființată în anul 1889, când și-a început și activitatea. În anul 1983 în cele 4 clase elementare existau 31 elevi. Școala a funcționat timp de 59 de ani numai prin case țărănești, improprii bunului mers al învățământului. Învățătorul Vasile Bălteanu a reușit să construiască o școală cu două săli de clasă, laborator și cancelarie și să o dea în funcțiune în 1949. Datorită creșterii populației școlare s-a construit un al doilea
Comuna Blândești, Botoșani () [Corola-website/Science/300892_a_302221]
-
cunoscut fiind atât posesorul cât și administratorul ca oameni de cea mai integră onestitate și loialitate". Semnatarul articolului este nevoit să afirme faptul că de „trei zile armata și reprezentanții prefectului stau în Corni, instruind mereu afacerea". La pregătirea mișcării țărănești din anul 1888 a participat și învățătorul Nicolae Rădeanu. Un episod al luptei sociale țărănești din satul Corni s-a petrecut și în anul 1907. Bărbații din satele Corni și Sarafinești și-au adus din plin contribuția în timpul primului război
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
loialitate". Semnatarul articolului este nevoit să afirme faptul că de „trei zile armata și reprezentanții prefectului stau în Corni, instruind mereu afacerea". La pregătirea mișcării țărănești din anul 1888 a participat și învățătorul Nicolae Rădeanu. Un episod al luptei sociale țărănești din satul Corni s-a petrecut și în anul 1907. Bărbații din satele Corni și Sarafinești și-au adus din plin contribuția în timpul primului război mondial, în luptele de la Marăști, Mărășesti și Oituz. Pe placa de marmură a monumentului din fața
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Scărlătești și pe un câmp situat între cimitirul satului și tumulul mai sus menționat. În această perioadă cea mai importantă cultură era cea a porumbului și apoi cea a grâului. Sub aspectul tehnicii, efectivul și starea echipamentului agricol din gospodăria țărănească au continuat să fie rudimentare și insuficiente. Principalele unelte agricole au rămas mai departe plugul, rarița, sapa, secera, coasa, etc. care în lipsa unor metode agrotehnice nu asigurau recolte necesare unui trai îmbelșugat. Grâul se cosea cu coasa, se strângea în
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului. Cele mai vechi acte din arhivă datează din 1750
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
doar prin mijloace proprii de locomoție. Datorită poziției sale retrase aici s-a păstrat cel mai arhaic costum din secolele XVII-XIX. În Viscri mai dăinuie, bine conservată, una dintre cele mai pitorești și - în pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII. Particularitățile monumentului au preocupat pe mulți cercetători iar enigmele lui au putut fi dezlegate abia prin săpăturile întreprinse în 1970-1971 de către arheologul Mariana Dumitrache, care prezintă
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
regulă un grajd și cotinețe pentru păsări. Construcțiile publice erau de regulă construite din cărămidă cu acoperiș de tablă. Locuințele ridicate după 1950 sunt ridicate din aceleași materiale paiantă cu învelitori din țiglă sau tablă. Locuințele păstrează elemente de arhitectură țărănească: prispa cu cerdac, uneori apare si pridvorul, stâlpii din lemn, benzile din lemn decorate cu motive geometrice sau florale, traforate, așa-numitele florării. Rareori, în această zonă, cerdacul este închis. Curțile sunt împrejmuite cu garduri de lemn. Pe la sfârșitul anilor
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
a străzii, stâlpii rețelei de medie tensiune fiind mai înalți. Consumul de energie pe locuitor se menține încă la o cotă scăzută, toți consumatorii casnici fiind racordați la rețea monofazat. Nu s-a pus încă problema alimentării trifazate a gospodăriilor țărănești. Pentru consumatorii trifazați acordurile au fost făcute cu cabluri trifazate subterane. 3. Telefonie Localitatea Dudești are o centrală telefonică digitală cu 350 circuite legată printr-o linie telefonică interurbană aeriană la centrală telefonică din Însurăței. Localitatea Tătaru are o centrală
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
fiind înscrise pe monumentul din curtea bisericii. În cel de-al Doilea Război Mondial tributul de sânge al comunei Bragadiru a fost de 118 eroi. Este de menționat și faptul că Bragadiru a fost unul din focarele importante ale răscoalei țărănești din 1907. Populația comunei Bragadiru a atins maximul în anul 1959, când a înregistrat 7199 locuitori.
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
și a publicat o mulțime de poezii, astfel primind supranumele poeta "Veronica din Sălaj". Biserica de lemn din Cizer este una dintre cele mai cunoscute construcții de lemn din Transilvania, datorită meșterului ei, Vasile Nicula Ursu, zis Horea, conducătorul răscoalei țărănești de la 1784. Ea a dăinuit în cimitir până în 1968 când a fost transferată la muzeul din Cluj. La Cluj, în capitala de suflet a Transilvaniei, biserica servește drept un prețios ambasador al satului și al Sălajului. În sat se găsesc
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
a dinastiei italiene Anjou (1368) și-au făcut loc noile idei și practici feudale, care stabilesc definitiv puterea nelimitată a nobililor asupra ne nobililor, iar nobilii devin stăpâni asupra pământurilor și satelor lor. Era în vremea în care rezistența obștilor țărănești din Maramoroș (Maramureș) organizată de Dragoș Voevodul culminează cu trecerea lui la Moldova... Țăranii deposedați se folosesc de singura libertate rămasă: răzbunarea personală împotriva uzurpatorilor și a slujitorilor acestora. Răzbunările sunt la ordinea zilei iar represaliile pe măsură. Răscoalele țărănești
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
țărănești din Maramoroș (Maramureș) organizată de Dragoș Voevodul culminează cu trecerea lui la Moldova... Țăranii deposedați se folosesc de singura libertate rămasă: răzbunarea personală împotriva uzurpatorilor și a slujitorilor acestora. Răzbunările sunt la ordinea zilei iar represaliile pe măsură. Răscoalele țărănești se țin lanț în secolele XIII și XIV în nord-vestul Transilvaniei, regiunea Tisei, Lăpușului și Someșului. Tocmai în această perioadă, familiile Țintea, Ionac, Văleanu, Băieșu și altele au fugit de pe locurile lor de baștină și s-au așezat pe Valea
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
să fie dat prin donații succesive către nobili mărunți, nu mai puțin de 31 de proprietari nobili de origine maghiară. Satul este iobăgit. Au loc defrișări masive pentru extinderea suprafețelor agricole lucru care a redus substanțial suprafețele de pășunat. Gospodării țărănești au împânzit locurile și urmele trudei lor de veacuri se mai văd și azi prin răzoarele ce se întind peste tot pe Maotea, coborând pe la Pilei, Motrici, Rupturi, Solnici, Motroapa, Poieni și Gropi pe de altă parte venind din Valea
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
anul 1615 proprietar al domeniului Chioarului este Gabriel Bethlen iar după moartea acestuia soția sa Ecaterina de Brandenburg, amanetează ținutul în favoarea lui Gambos Andrei. În anul 1664 este amintit din localitatea Luminișu (Secătura) pușcașul Bolti Petru. Pușcașii erau o categorie țărăneasca liberă cu obligații militare, aceștia fiind constituiți în jurul cetăților . În decursul timpului satul a avut mai mulți proprietari iar după 1694 se află în stăpânirea familiei Teleki. Din 1820, Luminișu (Secătura) apare că proprietate a contelui Ujfalvi Alexandru (1792 - 1866
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
a nu lăsa pe mâna păgânilor clopotele bisericii, acestea au fost aruncate într-o fântână, iar acestea - în noaptea unei anumite sărbători - se pot auzi cum bat. Academicianul Ștefan Păscu, în lucrarea să „"Voievodatul Transilvaniei"”, pomenește de existența unei cetăți țărănești din pământ în localitatea Sălațig, în perioada evului mediu. În „"Szilágy vármegye monográfiája"” - scrisă de Petri Mór - aflăm că la 1906 în sat există o biserică greco-catolica de lemn. Aceeași sursă ne spune ca registrul stării civile a început să
Sălățig, Sălaj () [Corola-website/Science/301830_a_303159]
-
și nesfârșitelor conflicte cu turcii, tătarii, moldovenii, polonezii sau cazacii. Din acest motiv, la sfârșitul secolului XVII, obștea liberă dispare prin vânzări voite sau silite către mari proprietari precum Iane Dumbrăveanul, căpitanii Costin și Mănăilă sau Mănăstirea Măxineni. Proprietatea privată țărănească revine după reforma lui Cuza din 1864 și este întărită de marile reforme de după războaie, dispare iarăși în epoca comunistă, revenind după revoluția din 1989. Forma obștească nu și-a mai regăsit originea la Bordești după nici una din aceste reforme
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
cu altitudine de până la 700-800 m. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau garniță (rude cu stejarul). În acest sat mai poate fi vizitat și muzeul satului, în incinta căruia se află diverse lucruri țărănești din cele mai vechi timpuri. Muzeul poartă numele „Tasia Andronic”. Cel care se ocupă în prezent, în 2015, de îngrijirea sa este Mihai Enache, profesor de istorie la Școala de Arte și Meserii Hurdugi. Inventarul bogat, deși expus cum se
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
sau 1.932 suflete (916 bărbați și 1.015 femei) din care 71 israeliți (evrei). Satul are 462 contribuabili." 1903 - se înființează oficial primele cursuri de alfabetizare a locuitorilor satului. Procesul de alfabetizare a fost încheiat în 1948 1907 - Răscoală țărăneasca s-a manifestat și la Dolhestii Mari. Furia sătenilor s-a îndreptat mai ales asupra lui Leon Botosineanu, care administra Moară satului din coadă iazului de pe Somuz cât și asupra celor câțiva evrei speculanți din sat. De asemenea, țăranii răsculați
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
mărimea acestuia. Se mai execută și covoare ce redau în geometrie stilizată flora ori fauna. O altă categorie de țesături, deși se produc în cantități mai mici, o reprezintă traistele, desagii, sacii și nelipsitele ștergare, ce asigură în totalitate nevoile țărănești. Traistele și desagii au la bază de obicei lâna. Ștergarul, elementul nelipsit din gospodăria țăranului, este realizat din fibre de in, cânepă și bumbăcel și rareori este garnisit cu fibre de lână. Biserica din satul Mărițeia Mare a fost construită
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
portretul preotului ctitor, Gheorghe Prunescu și al soției sale , ambele fiind expuse după realizare ,pe zidul de la intrarea din interiorul bisericii. Portretul preotesei este deosebit de interesant prin specificul vestimentației,....este încărcată cu mărgele multicolore ,un pieptar cusut după modelul tradițional țărănesc în culori vii,asortate cu cele de pe ea, iar pe cap o maramă din fir de mătase ,țesută în casă. Ambele portrete au fost furate din biserică. Strădaniile preotului Gheorghe Prunescu(care a fost și învățător fără leafă în satele
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
cunoaște lucruri noi despre aceste locuri. Turismul rural (agroturismul) deține o pondere considerabilă în zonă, el fiind concentrat în jurul localităîilor cu foarte multă încărcătură istorică, culturală și foarte multe tradiții și obiceiuri străvechi. Datorită unui exces de spațiu în gospodăriile țărănești există posibilitatea găzduirii turiștilor în gospodărie, oferindu-se acestora camere aranjate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. Un alt element de atracție pentru turismul rural este artizanatul, tradițiile și obiceiurile locale. Localitatea Marginea
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
din Oltenia), "Muzeul Satului Vâlcean" mai cuprinde "Hanul lui Bogdan" (din 1889), școlile din Cacova (Stoenești) din secolul al XX-lea, "Biserica de lemn" (1785) în care încă se oficiază liturghii la marile sărbători, alte construcții religioase (cruci, troițe), case țărănești din județul Vâlcea mobilate și cu anexe gospodărești (cea mai veche casă având peste 200 de ani), precum și fântâni și porți specifice zonei. Printre edificiile reprezentative ale patrimoniului istoric și cultural al comunei "Bujoreni" se numără "Biserica Sfântul Nicolae" a
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
fapt viața satului s-a schimbat radical abia după anul 1970, până atunci fiind o lume patriarhala parcă încremenita în timp. Satul apare menționat în România Pitoreasca când Alexandru Vlahuță în secolul 19 a vizitat satul și în care porțile țărănești sunt descrise în toată frumusețea lor, din păcate acestea sunt astăzi dispărute: este vorba de porți monumentale din lemn de stejar în fața caselor țărănești. Existau încă până în anul 1974-80 ocupațiile tradiționale ale femeilor, în mod deosebit ce constau în cusutul
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
în România Pitoreasca când Alexandru Vlahuță în secolul 19 a vizitat satul și în care porțile țărănești sunt descrise în toată frumusețea lor, din păcate acestea sunt astăzi dispărute: este vorba de porți monumentale din lemn de stejar în fața caselor țărănești. Existau încă până în anul 1974-80 ocupațiile tradiționale ale femeilor, în mod deosebit ce constau în cusutul ștergarelor țărănești, al iilor sau al altor podoabe care erau și un fel de mândrie a gospodinei și o oglindă a hărniciei și priceperii
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
descrise în toată frumusețea lor, din păcate acestea sunt astăzi dispărute: este vorba de porți monumentale din lemn de stejar în fața caselor țărănești. Existau încă până în anul 1974-80 ocupațiile tradiționale ale femeilor, în mod deosebit ce constau în cusutul ștergarelor țărănești, al iilor sau al altor podoabe care erau și un fel de mândrie a gospodinei și o oglindă a hărniciei și priceperii tinerelor fete. Altădată se organizau șezători frumoase unde vecine și prietene se adunau, îndeosebi în serile lungi de
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]