6,901 matches
-
mijloc. În perioada Restaurației erau o serie de grupări: Regele a chemat la guvernare oameni politici moderați, ca Ducele de Richelieu care avusese meritul de a restabili financiar Franța și de a elibera teritoriul național. A fost un apropiat al țarului Rusiei, Alexandru I, cu ajutorul căruia a alungat trupele străine. În timp ce regele a păstrat statutul liberal, Carol, Contele d'Artois a patronat membri ultra-regaliști din parlament, cum ar fi Jules de Polignac , scriitorul François-René de Chateaubriand și Jean-Baptiste de Villèle . În
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Belgiei i-a fost recunoscută independența, condusă de un rege dintr-o altă dinastie, devenind un stat neutru. Agitația cuprinse întreagă Europa: conflicte în statele italiene și cele germane și o insurecție națională în Polonia, un regat autonom condus de țarul Rusiei. În 1830 se zvonea că Franța sprijinea revoluția din Polonia. Rusia înfrânge revoluția în 1831 și desființează autonomia Poloniei, fiind constituit un stat polonez cu mai puține drepturi pentru autohtoni. Mulți patrioți, lideri politici și militari polonezi s-au
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
groful Branicki, și Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câștigat bătăliile mai importante dar nu i-a reușit o victorie decisivă îmotriva răsculaților, visteria regală era goală, August este nevoit să accepte prin intermediul țarului "Pacea de la Varșovia" cu condiția ca armata saxonă să părăsească teritoriul Poloniei.După anul 1716 se liniștește situația politică în Polonia, făcând posibilă introducerea anumitor reforme, dar fără nici o perspectivă în privința absolutismului și asigurarea succesiunii pe tron a urmașilor regelui
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
pentru casa arsă. Ulterior a fost mutat la Aiud. A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate în acest sens la Adunarea Națională de la Blaj. Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei. După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif
Simion Balint () [Corola-website/Science/306147_a_307476]
-
anunța încetarea epidemiei în București. Între cei invitați să revină pentru a lua partela "grelele și prețioasele începând lucrări pentru statornicia noilor instituții ale patriei", se află și Bălăceanu. Da repede curs apelului deoarece, la 3 august, locotenența domneasca a Țarii Romaneștii numea în funcția de prefect de Muscel. După sfârșitul revoluției în Țară Românească, Bălăceanu s-a refugiat în Transilvania. Deși tatăl său, mare vornic, dobândea portofoliul Departamentului Dreptății în noul guvern provizoriu "compus din boieri",numele fiului său a
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
a ridicat o problemă diplomatică elementară. Posibilitatea unificării germane (și a celei italiene) a pus în discuție preceptele fundamentale de echilibru trasate în 1815; unificarea acestor grupuri de state ar fi răsturnat principiile sferelor de influență suprapuse. Metternich, Castlereagh și Țarul Alexandru (și secretarul său de externe contele Karl Nesselrode), principalii architecți ai acestei convenții, concepuseră și organizaseră o Europă (și o lume) echilibrată și garantată de patru puteri: Regatul Unit, Franța, Rusia și Austria. Fiecare putere avea sfera sa de
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
este confesiunea bisericii și este trecut anul 1830 ca an al construcției. Primii lipoveni (ruși staroveri) au venit în Moldova pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind alungați de către ruși din cauza faptului că s-au opus reformei bisericești inițiate de către țarul Alexei I (tatăl lui Petru cel Mare) și de patriarhul Nikon al Rusiei (1652-1658), reformă cunoscută sub denumirea de raskol. Reforma, care viza modificarea ritualului bisericesc, a început în anul 1654 și a fost adoptată de Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
acasă pe Stadionul Bălgarska Armia cu o capacitate de 22.015 locuri. În octombrie 1923, cluburile "Athletic Sofia" și "Slava Sofia" au format noul club "AS-23", sub patronajul Ministerului Războiului. În 1931, AS-23 a câștigat primul său campionat și Cupa Țarului, urmată de încă o Cupă a Țarului în 1941. Stadionul echipei (inaugurat în 1938) a fost numit "Athletic Park" și a fost pe locul actualului stadion, Bălgarska Armia. Pe 9 noiembrie 1944, cu ajutorul lui Mihail Mihaylov, un contabil la Ministerul
PFK ȚSKA Sofia () [Corola-website/Science/306275_a_307604]
-
capacitate de 22.015 locuri. În octombrie 1923, cluburile "Athletic Sofia" și "Slava Sofia" au format noul club "AS-23", sub patronajul Ministerului Războiului. În 1931, AS-23 a câștigat primul său campionat și Cupa Țarului, urmată de încă o Cupă a Țarului în 1941. Stadionul echipei (inaugurat în 1938) a fost numit "Athletic Park" și a fost pe locul actualului stadion, Bălgarska Armia. Pe 9 noiembrie 1944, cu ajutorul lui Mihail Mihaylov, un contabil la Ministerul Războiul și patron la Shipka Sofia, cluburile
PFK ȚSKA Sofia () [Corola-website/Science/306275_a_307604]
-
nevoile imperiului. Până în momentul în care statul a introdus tarife industriale ridicate în deceniul al nouălea al secolului al XIX-lea, Rusia nu a fost capabilă să-și finanțeze comerțul cu occidentul deoarece surplusurile erau insuficiente pentru acoperierea datoriilor externe. Țarul Alexandru al II-lea, care i-a urmat la tron lui Nicolae I în 1855, era un conservator care totuși își dădea seama că singura șansă de dezvoltare a imperioului era introducerea reformelor în toate domeniile. Alexandru al II-lea
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
orașelor, "dumele orășenești". Dominate de marii proprietari și cu libertatea de mișcare limitată de guvernatorii provinciali și de poliție, "zemstvele rurale" și "dumele orășenești" stavileau taxe în bani sau în muncă pentru a-și susține cheltuielile și activitățile. În 1864, țarul a promulgat o mare reformă judiciară. În cele mai mari orașe au fost înființate tribunale cu jurați după modelul occidental. În general, sistemul judiciar funcționa eficient, dar lipsa de bani a administrației și puternicile tradiții locale au influențat puternic justiția
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
importante au fost inițiate în domeniile cultural și educațional. Reformele lui Alexandru al II-lea au dus la o reașezare a structurilor sociale și avea nevoie de discuții publice asupra problemelor și eliminarea cenzurii. După o tentativă de asasinare a țarului în 1866, guvernul a reintrodus cenzura, dar într-o formă atenuată. Guvernul a limitat într-o oarecare măsură libertatea universitară în 1866, la cinci ani după ce acestea din urmă obținuseră autonomie academică. Guvernul central a încercat să acționeze prin intermediul zemstvelor
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
artileriei navale. Rusia a eșuat de asemenea să folosească modernizarea marinei militare ca un mijloc de dezvoltare a bazei sale industriale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1881, un grup de revoluționari l-au asasinat pe țarul Alexandru al II-lea. Fiul său, Alexandru al III-lea, (care a domnit între 1881-1894), a fost inițiatorul unei perioade de reacțiune politică, care a intensificat mișcarea antireformistă începută în 1866. Noul țar a întărit poliția secretă, reorganizând-o într-
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
grup de revoluționari l-au asasinat pe țarul Alexandru al II-lea. Fiul său, Alexandru al III-lea, (care a domnit între 1881-1894), a fost inițiatorul unei perioade de reacțiune politică, care a intensificat mișcarea antireformistă începută în 1866. Noul țar a întărit poliția secretă, reorganizând-o într-o agenție cunoscută ca Ohrana, căreia i-a dat puteri extraordinare, plasând-o sub directul control al Ministerului de Interne. Dmitri Tolstoi, ministrul afacerilor interne, a numit pentru conducerea districtelor numai membri ai
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
să se revolte, în ciuda numeroaselor campanii militare ruse. După ce rușii sub conducerea lui Alexandr Bariatinski au reușit să-l captureze în 1859 pe liderul legendar al cecenilor, Șamil, armata imperială a reluat expansiunea în Asia Centrală, expansiune care începuse pe vremea țarului Nicolae I. În 1866, rușii au anexat o parte a Hanatului Kokand și Tașketul. În 1867 rușii cucerisere suficient teritoriu pentru a forma gubernia Turkestan, cu capitala la Tașkent. Hanatul Buhoro (Buhara) a pierdut zona orașului Samarkand în 1868. Pentru
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
negative neașteptate, de vreme ce la Sofia, politicienii, supărați pe continua implicare a rușilor în afacerile interne ale Bulgariei, s-au orientat spre apropierea de Austro-Ungaria. În disputa dintre ruși și austro-ungari, Germania a luat încă o dată partea Rusiei, liniștindu-l pe țar odată cu semnarea tratatului de reasigurare germano-rus din 1877. Dar cu toate acestea, în mai puțin de un an, fricțiunile germano ruse au dus la hotărârea lui Otto von Bismarck de a interzice orice imprumuturi pentru Rusia, ceea ce a lăsat drumul
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
1877. Dar cu toate acestea, în mai puțin de un an, fricțiunile germano ruse au dus la hotărârea lui Otto von Bismarck de a interzice orice imprumuturi pentru Rusia, ceea ce a lăsat drumul liber Franței să devină noul finanațator al țarilor. Când Wilhelm al II-lea l-a demis pe Bismarck în 1890, alianța slăbită ruso-prusacă s-a destrămat după mai bine de 25 de ani de cooperare. După trei ani, Rusia s-a aliat cu Fanța din punct de vedere
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
comandat în timpul primului război mondial Armata a 8-a și după ceva vreme, Frontul de sud-vest, câștigând reputația de a fi fost cel mai capabil general rus. În ciuda monarhismului său declarat, Brusilov i-a susținut pe cei care cereau abdicarea țarului. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea în februarie 1917, guvernul provizoriu l-a numit pe Brusilov în funcția de comandant suprem. În august 1917, generalul a fost demis, el fiind izolat de politicienii care îl considerau trădător al revoluției
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
război mondial Armata a 8-a și după ceva vreme, Frontul de sud-vest, câștigând reputația de a fi fost cel mai capabil general rus. În ciuda monarhismului său declarat, Brusilov i-a susținut pe cei care cereau abdicarea țarului. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea în februarie 1917, guvernul provizoriu l-a numit pe Brusilov în funcția de comandant suprem. În august 1917, generalul a fost demis, el fiind izolat de politicienii care îl considerau trădător al revoluției. După Revoluția din
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. « smul » a fost abandonat timp de șase ani (2 februarie 1932-27 februarie 1938) de către autoritățile sovietice care, în acea scurtă vreme, au dat prioritate răspândirii comunismului în toată România asupra revendicării Basarabiei ca teritoriu fost rusesc
Moldoveni () [Corola-website/Science/304785_a_306114]
-
statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. Ședințele oficiale au început la 1 noiembrie 1814, fiind purtate între cancelarul Klemens von Metternich al Imperiului Austriac, lordul Castlereagh al Angliei, ministrul de externe al Franței, Talleyrand, țarul Alexandru I al Rusiei și baronul prusac Heinrich Friedrich Karl vom Stein, cel care avea să transfome Prusia într-o mare putere europeană. La au participat delegații din aproape toate statele europene, însă deciziile cele mai importante s-au luat
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
Klemens Wenzel von Metternich, diplomat abil și prudent, însă viziunea sa despre echilibrul european diferă de cea engleză prin faptul că el vedea echilibrul european numai într-o Europă conservatoare, a vechilor regimuri absolutiste. Ambii delegați au un adversar puternic: țarul Alexandru I, care, de cele mai multe ori, conduce personal delegația rusă, aflată sub autoritatea ministrului afacerilor străine, Nesselrode. Alexandru se considera, și nu chiar fără motiv, principalul autor al coaliției antinapoleoniene. Numai că, paradoxal, își însușise ambițiile hegemonice ale învinsului. Dorința
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
că, paradoxal, își însușise ambițiile hegemonice ale învinsului. Dorința lui era să realizeze o federație a statelor europene condusă de el. Rol secundar are regele Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea , și ministrul său, Hardenburg, care devin simple unelte ale țarului, în schimbul unor promisiuni teritoriale. Trimis de regele Ludovic al XVIII-lea, abilul Talleyrand are și el un rol secundar în cadrul congresului. Totuși, reușește să se facă purtătorul de cuvânt al statelor mici și să facă uitat faptul că Franța era
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
pact de asistență mutuală între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva frământărilor revoluționare, și care, până în 1823, a permis împiedicarea tuturor mișcărilor liberale sau naționale europene. Tratatul „Sfintei Alianțe“a fost semnat la 26 septembrie 1815, la originea lui aflându-se țarul Alexandru I al Rusiei, care i-a reunit și pe împăratul Francisc I al Austriei și pe regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Chiar dacă textul „Sfintei Alianțe“ este ambiguu și nu aduce precizări practice care să asigure prevenirea
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
bazat pe dogmele creștine de iubire de oameni și existența unui singur Dumnezeu pentru toate popoarele, însemnătatea acestui tratat este deosebită, deoarece marchează încercarea Marilor Puteri europene de a înceta conflictele majore. „Aerul mistic“ al tratatului a fost sugerat de țarul Alexandru I, însă rolul practic, foarte important, l-a avut cancelarul Austriei, Metternich, a cărui operă este „Noua Europă“, care se întemeiază pe marile principii ale legitimității, dar este și o încercare de raționalizare a hărții Europei și de organizare
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]