12,690 matches
-
nu a făcut decât să modifice forma cuvântului soare într-una cât mai apropiată ca pronunțare de sole. Formarea limbii noastre ar fi putut cunoaște un proces masiv de creolizare care a dat întotdeauna câștig de cauză fondului lingvistic autohton. Ținuturile noastre nu ar fi un caz singular apărut în urma cuceririi Daciei de romani sau, ulterior, de felurite triburi migratoare. Și în Galia este posibil să se fi produs o creolizare celto italică facilă, pentru că în perioada antică diferențele dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fapt, măcar unele din aceste cuvinte s-ar putea să fi fost împrumutate de slavi, cu ocazia invaziei lor în Balcani, de la populația autohtonă. Nu trebuie omis că, în momentul apariției slavonei liturgice, care s-a impus oficial în toate ținuturile slave, a fost vehiculat, însă, și un vocabular neslav pre existent (grecesc și romanic). În consecință, este posibil ca, în acele vremuri, să se fi strecurat și numeroase cuvinte traco ilire. Avem tendința de a fi induși în eroare de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele oamenilor. Este unicul mod plauzibil de a explica această înrâurire lingvistică în condițiile în care aportul genetic slav este aproape inexistent în ținuturile noastre. Următorul adstrat major s-a produs în Epoca modernă, odată cu reorientarea, de către elita pașoptistă, a țării spre modelul cultural occidental. Nevoia de progres, prin smulgerea pământurilor noastre din lâncezeala orientală, a implicat și modernizarea vocabularului. A fost realizat un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
grade diferite de manifestare. Ne raportăm la variabile care țin fie de cantitate, adică de numărul efectiv al invadatorilor, fie de calitate, respectiv de superioritatea civilizațională. În primul caz, e suficient să ne amintim de hoardele care au stăpânit vremelnic ținuturile noastre, indiferent dacă a fost vorba de invazii pașnice sau violente. Cu toții au fost asimilați lingvistic de masa autohtonă. În al doilea caz, se vede cu ușurință că nu putem pune pe același plan influența latinei cu cea a turcei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care încă de la Alexandru Macedon derula un amplu proces de substituire a limbilor locale (Balcani, Anatolia și Orientul Mijlociu). Primele înlocuite au fost cele aflate de multă vreme în contact cu civilizația greacă (macedoneana, traca, frigiana). Atunci când romanii au cucerit aceste ținuturi, nu au fost nevoiți decât să impună latina în locul elenei ca limbă de circulație. Datorită prestigiului său mult prea puternic, elena nu a fost ștearsă complet de pe harta lingvistică. În pofida cuceririi romane, greaca a continuat să fie influentă în special
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
definitiv Orientul. Frontul se retrăgea spre apus, cantonând Bizanțul în arealul balcano anatolian. În nordul Dunării, romanitatea orientală a supraviețuit, repliindu-se în fața atacurilor popoarelor migratoare prin munți, codri și regiuni mlăștinite. De regulă, năvălitorii nu se aventurau în aceste ținuturi de frică să nu cadă pradă vreunei ambuscade. Odată cu retragerea invadatorilor, populația românească revenea în zonele expuse năvălirilor, reușind să-i asimileze pașnic pe alogeni prin ponderea numerică mai ridicată și gradul civilizațional mai avansat. Doar pe teritoriile noastre, romaniile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
consistent de populație care să creeze spațiul etnic românesc. Pentru valoarea sa strategică, respectiv accesul la Gurile Dunării, Sciția Minor s-a aflat mult timp sub stăpânirea Bizanțului. Dunărea de Jos a constituit un cap de pod care a menținut ținuturile noastre conectate la puterea imperială fondată pe malurile Bosforului. Prin urmare, modelarea identității noastre s-a petrecut sub înrâurirea lingvistică a Bizanțului. Fiind proclamat cea de a doua Romă, în acest oraș imperial, latina a beneficiat oficial, încă vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
stabilit centrele de putere în această regiune (cu precădere, Bugeacul fiind ales ca sediu de către diverse imperii migratoare). Refugierea autohtonilor a avut ca rezultat consolidarea elementului romanizat în special din Moldova și Muntenia. Un alt curs latinofon care a alimentat ținuturile noastre a fost cel din Câmpia Panonică. Să nu uităm că Panonia s-a aflat sub influență romană o perioadă mai îndelungată decât Dacia. Din cauza reliefului deschis, zona era expusă năvălirilor, fiind de altfel, ocupată, pe rând, de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ne-a fost încredințată de Bizanț. Propovăduirea creștinismului oriental pe pământurile noastre s-a realizat de Imperiul Roman de Răsărit prin stăpânirea Dunării de Jos. Predica Sfântului apostol Andrei în Sciția Minor avea să se răspândească și pe întreg cuprinsul ținuturilor noastre. Atașamentul nostru față de ortodoxie este rezultatul legăturilor profunde și îndelungate pe care le-am avut cu lumea bizantină. Așa se explică faptul că majoritatea dintre noi, deși vorbeam o limbă latină, am aderat la credința ortodoxă, și nu la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
firea omului liniștit trăitor pe meleagurile noastre. Putem zice, fără ezitare, că reprezintă și astăzi o trăsătură esențială a neamului românesc. Acest cuptor avea să fie încins de natura care, din preaplinul dărniciei sale, și-a revărsat belșugul și peste ținuturile noastre. Spațiul românesc a făcut parte, așa cum am văzut, din solul bogat în care și-a înfipt rădăcinile revoluția agrară pornită din Cornul Abundenței. Valorificarea eficientă a pământului fertil, care reprezenta baza vieții economice, a depins, în plan social, de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu doar cu natura, ariditate excesivă și continentalism accentuat, ci mai ales cu alte grupuri umane. Migrația a fost destinul înscris pe făgașul normal al vieții, atunci când au fost înfrânte de stihiile naturii, dar și de alte triburi. Ajunse în ținuturi mai primitoare, locuite de ginți matriarhale, hoardele războinice le-au luat sub stăpânire cu ușurință. Agresivitatea lor, exersată în lupte crâncene, era net superioară bărbaților din societățile matriarhale. Trebuie, totuși, subliniat că, în spațiul românesc, ca și în alte regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
consecință, ne-au fost impuse cedări teritoriale nedrepte în răsărit, obligați să plătim despăgubiri uriașe și să îndurăm ocupația soldatului sovietic. d. Amintirea războinică Ultimul stimul important, a cărui prezență politică și culturală s-a resimțit, vreme de secole, în ținuturile noastre și chiar în cele învecinate, a fost cel geto dacic. De atunci, realizările noastre sunt fie excepționale și de scurtă durată, așa cum a fost cazul lui Mihai Viteazul, fie legate de elite militare străine, așa cum s-a întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
căuta pacea, deși îl învinsese în două rânduri pe Lisimah. Indiferent, de existența unor nuanțe, neîndoios este faptul că, în plan politic, geto dacii, cu sau fără aport alogen, au fost primii care au creat o structură de putere în ținuturile noastre. Și poate singurii care au reușit să-și dezvolte regatul și în împrejurimi până la limita unor frontiere naturale ce excedau cu mult spațiului românesc 146. e. Efectele încremenirii În Balcani, noi suntem aproape printre singurii din mozaicul etnic care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Someșelor. 46 Până la trasarea căii ferate, valea superioară a Prahovei era aproape nelocuită cu excepția mănăstirii Sinaia. 47 Mai ales că, la momentul respectiv, calea ferată era deja construită și asigura infrastructura de transport necesară valorificării petrolului. 48 Mult timp, capitala ținutului a fost deplasată când mai spre nord, când mai spre sud. În cele din urmă, s-a impus Ploieștiul, avantajat de poziționarea lui la mijlocul distantei dintre cele două râuri. Beneficia de acces la drum comercial spre Brașov, prin Văleni, de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
etc. 115 O dovadă este mulțimea de cuvinte din albaneză convergentă cu etrusca și basca, fapt ce implică posibilitatea ca albanezii să fie mai degraba urmașii unor populații mai vechi tracizate. 116 Triburile Hg R1a s-au dirijat și spre ținuturile noastre deoarece erau în căutarea unor arii lacustre și păduri de conifer, așa cum nu întâmplător, din motive similare, populațiile R1a s-au îndreptat și spre Câmpia Germano Polonă și Scandinavia. Spre deosebire de populațiile Hg R1a, triburile Hg R1b au căutat să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
n-a putut ajunge la Iași, în acea zi. De-abia la 23 decembrie a sosit Eminovici la Iași. Pe vechilimeaua pregătită de avocat, încă din 21 decembrie, apelantul a semnat cu altă cerneală: "G. Eminovici Kăminar", iar dedesubt, Judecătoria ținutului Eșii, secția a II-a a făcut autentificarea iscăliturii lui Gh. Eminovici, "precum și de față fiind, au mărturisit". S-a aplicat ștampila acelei judecătorii și s-au pus alături șase semnături ilizibile, iar în colțul din stînga s-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mitropolia Olteniei", nr. 7-8, Craiova, 1970, pag. 830-842. 46. Idem, în "Clopotul", nr. 3621, 10 dec. 1972, pag. a 2-a. 47. Idem, în volumul colectiv, Profil eminescian, Deva, 1973, pag. 159-170. 48. Arhivele Statului Iași, Fondul Vistieria Moldovei, Catagrafia ținutului Hîrlău Ocolul Coșula, pe anul 1831, Tr. 885, opis. 1011, nr. 210, dosarul 49. 49. Arhivele Statului Iasi, Fondul Vistieria Moldovei (1838), Tr. 1316, opis. 1488, nr. 1169. 50. AUGUSTIN Z. N. POP, Noi contribuții documentare..., pag. 80 și 82
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
amîndoi fiii lui Toader Bașotă 5. La facerea unui zapis din 1617 (7125) Iunie 6, scris la Suceava, pentru o parte din Liteni, găsim printre martori pe un Iurașco, feciorul lui Cîrstian portariul 6. La o vînzare din moșia Dănceni, ținutul Tecuci, în anul 1661, ianuarie 11, apare ca martor un Iurașco fiul lui Roșca 7, iar în 1662, iulie 20, un Iurașco fiul lui Ivașco Cirjău, cu frații și cu sororile sale, vinde satul Săsăști, de pe Bîrlad, aproape de Tîrgul Tecuci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
au primit uric de moștenire, de pe un strămoș al lor, Vasco Dumitrașcovici: 1/3 partea din jos la fiecare din satele Budilce, Boianciuc și Teutri și a 4-a parte partea din mijloc din satul Doroșăuți. aceste sate fiind din ținutul Cernăuți 12. La moștenirea din aceste sate, Iurașco și-a mai alipit, prin cumpărare, satul Cuciurul-Mic, apoi a treia parte din Românești, de pe Horaiț (Suceava), și mai multe părți din Pomîrla. În timpul lui Aron Vodă, copiii lui Iurașco pîrcălab și-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
altă greșeală, cînd a scornit povestea cu cei doi frați, Iurașcu, de la Hotin, pentru că Iurașco pîrcălab de Hotin cu toți urmașii săi n-a avut rudenii și nici moșii prin Țara-de-Jos. Iar în cît privește moșia Joldești, de pe Siret, din ținutul Suceava, ea niciodată n-a fost în proprietatea lui Iurașco pîrcălab, ori mai ales a vreunui urmaș de al său. Să cercetăm documentele Joldeștilor, mai apropiate de vremea stolnicului Vasile Iurașcu: la 1787 iunie 6, proprietara Joldeștilor era Ecaterina Balș15
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Pop nu e guvernată de grandomanie. Ea pornește de la tradiția de familie, augmentată în subconștient, prin propria răsfoire în periodice și în colecțiile de diplome domnești"25. Dar pentru a "documenta" originea strămoșilor lui Vasile Iurașcu, "neam de mazili din ținutul Hotinului"26, Augustin Z. N. Pop sare tocmai în Țara-de-Jos, "la Ursu Iurașcu, cel căpitan de Covurlui, care l-a avut de fiu pe Iordache lurașcu, căsătorit cu Maria, fiica pitarului Neculai Kogălniceanu" și de la acest fiu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nici măcar pentru părinții și bunicii lui Iurașcu, fără a mai vorbi de legătura cu Iurașcu pîrcălab de Hotin, care a fost pur și simplu uitat. Noul său arbore genealogic, pus la finele aceluiași volum, pornește de la Iurașcu din Peletuci, din ținutul Bacăului, care în 1647 era vătav. De la fiul acestuia, Nicolae Iurașcu, autorul pornește un ram, pe care îl pune și pe Vasile Iurașcu, cu o soră, Zamfira. De data aceasta, lui Vasile Iurașcu i se dă alt tată, pe Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lăudat cu așa mari înaintași, încărcați de ranguri, cînd de fapt el a avut o existență modestă. Un document de la 23 mai 1732 îl arată pe căpitanul Ursu Iurașcu luînd în arendă, cu anul, de la mănăstirea Bistrița, satul Călinești, din ținutul Sucevei 32. La început numele Iurașcu a fost de botez, iar mai apoi, ieșind din comun, Iurașcu a devenit nume de familie. Este o muncă istovitoare și zădarnică această dibuire, printre atîtea sute de familii, cu numele de Iurașcu, răspîndite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
44. Despre Toader Iurașcovici, care a fost frate cu Onciu Iurașcovici, avem o informație tîrzie, din 1762 martie 15, iar alta și mai tîrzie, din 1781, februarie 18, cînd au fost verificate proprietățile răzășești, din moșia Comărești, de pe Siret, în ținutul Suceava. Aflăm, cu acest prilej, că a patra parte din această moșie "se trage de la Toader Iurașcovici, vel paharnic". El a avut o fiică, Solomona, măritată cu Ivașco Țintă, iar Solomona a avut două fete. Prima a fost Mariana, căsătorită
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Neculai Cristea 45. Marica, sora lui Onciu Iurașcovici, nu știm cu cine a fost căsătorită, dar dintr-o ceartă iscata în anul 1751, feb. 2, pentru a șasea parte din a treia parte a moșiei Romanești, de pe pîrîul Horaiț, din ținutul Suceava, aflăm că ea, cu frate-său, Onciu Iurașcovici, afară de alte pămînturi, au stăpînit și la Romanești cîte o doime din a treia parte, din această moșie; că Marica aceasta a avut numai o fată, pe Gafița, care la rîndul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]