KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...218 219 220 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la Iacob cu vestea că va trebui să aștepte până când fata va fi pregătită, înainte de a fixa data nunții. Iacob s-a resemnat. Ce-ar fi putut să facă? Furioasă, Rahela a țipat la Ada, care i-a tras o palmă și a trimis-o să-și verse nervii în altă parte. Rahela, la rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat-o pe Zilpa și s-a strâmbat la Lea. Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cunoscut, ea l-a blestemat cu toată gura, l-a făcut hoț și ticălos, un diavol și un porc care a intrat cu de-a sila în turmă, printre câini și capre. L-a acuzat că n-o iubește. A țipat că ar fi trebuit să-și dea seama că era Lea acolo, sub vălul de mireasă, lângă el, la ceremonie. Ar fi putut să oprească totul. De ce n-a făcut-o? Și plângea amarnic. Când lacrimile s-au oprit, Iacob

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ei, ca s-o facă de rușine, ca să-și asigure rolul de primă soție și ca să-l facă pe Iacob s-o abandoneze pe ea. Acuzațiile Rahelei puteai fi auzite de la fântână, care se afla destul de departe de cortul unde țipa ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O vacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
l-au șters și l-au pupat, s-au minunat în fața membrelor lui, a torsului, a capului, a sexului micuț. Vorbeau toate în același timp, făcând mult mai mult zgomot decăt pot face șase femei în mod normal. Iar Iacob țipa la femei să-i spună și lui. - Ești tată, i-a spus Inna. Pleacă. O să te chemăm imediat și atunci o să-ți vezi fiul, primul tău născut, dar deocamdată avem treabă. L-au auzit pe Iacob țipând de fericire și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
normal. Iar Iacob țipa la femei să-i spună și lui. - Ești tată, i-a spus Inna. Pleacă. O să te chemăm imediat și atunci o să-ți vezi fiul, primul tău născut, dar deocamdată avem treabă. L-au auzit pe Iacob țipând de fericire și spunându-le veștile lui Laban și lui Ruti, câinilor care lătrau, norilor și cerului. Lea a eliminat placenta și aproape a adormit de epuizare. Dar Inna a obligat-o să mănânce și să bea înainte și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să-i țină strâns picioarele. În acel moment, Ruben a început să țipe. Iacob a luat cuțitul și s-a încruntat. - Avea ochii plini de lacrimi, spunea Zilpa. A luat sexul copilul în mână și a tras pielea ușurel în sus, apoi a prins-o între două degete de la mâna stângă. Cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Coatele Bilhei se odihneau pe genunchii îndoiți ai Rahelei și era ca și cum cele două femei împărțeau același pântec în acel moment teribil când copilul își făcea drum afară. Fețele lor se contorsionau și se roșeau în același timp și au țipat la unison când i-a apărut capul. Inna povestea că a fost ca și cum o femeie cu două capete dăduse naștere unui copil, unul dintre cele mai ciudate lucruri la care asistase. Când copilul a apărut și i s-a tăiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele ei. Zilpa deja nu mai avea lacrimi când Inna i-a spus să împingă. Era pământie și rece. Era pe jumătate moartă și n-a mai avut putere nici să țipe când a ieșit copilul, rupându-i carnea în sus și în jos. Nu era fiica așteptată, ci un băiat, lung, slab și cu părul foarte negru. Lea a îmbrățișat-o și i-a spus că e norocoasă, că are un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cât a putut de des. Inna a venit și când a fost să nască. Copilul era cu picioarele în jos, iar sângerarea a început cu mult înainte de naștere. Încercările Innei de a întoarce copilul îi produceau dureri groaznice Rahelei care țipa așa de sfâșietor încât copiii care au auzit-o de afară au început să plângă instantaneu. Iacob stătea pe bamah, se holba la fața zeiței, întrebându-se dacă ar trebui să-i dea niște ofrande, deși el jurase să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil agitat, care se zbătea și țipa, nu se liniștea decât în brațele mamei lui adevărate. PARTEA A DOUA POVESTEA MEA CAPITOLUL UNU Nu sunt sigură că primele mele amintiri sunt chiar ale mele, pentru că atunci când le aduc la suprafață, simt răsuflarea mamelor mele la fiecare cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
inventate doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din somn țipând, udă toată de transpirație și cu senzația căderii în gol, dar mama a venit lângă mine și s-a lipit de mine și căldura corpului ei m-a liniștit. M-am simțit dintr-odată protejată de dragostea ei care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc. Toată lumea dormea la fel. Dacă tata a țipat, nimeni nu l-a auzit oricum. Ruben s-a dus la mal cu Lea chiar înainte de a răsări soarele ca să-l primească pe Iacob, dar tata n-a apărut. Păsările începuseră să ciripească, iar soarele deja să usuce roua, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
aruncat în apă ca să-l caute pe tatăl lor. L-au găsit într-un tufiș, bătut și dezbrăcat, iar în jurul lui iarba și tufele erau la pământ, ca după o luptă. Ruben a alergat înapoi la noi și a cerut țipând o haină ca să-l acopere și apoi l-au cărat pe brațe pe deasupra apei. Vaietele s-au potolit când a fost adus Iacob, fără simțire, atârnând în brațele fiilor săi, cu piciorul stâng într-o poziție nefirească de parcă nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
răget puternic s-a auzit dintr-odată dinspre pâlcul de copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm, dar n-am putut. Nu se auzea decât zgomotul copitelor lui în iarbă, iar el alerga cu viteza unei gazele. Credeam că ne sosise ceasul, mi s-au umplut ochii de lacrimi, m-am gândit la mama și am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Poate că erau îngeri și în jurul meu, m-am gândit, în timp ce pășeam pe pietre înapoi pe malul celălalalt. Iosif a alunecat pe prima piatră și s-a tăiat la picior. De data asta vocea i s-a auzit și a țipat de durere. Sunetul pe care l-a scos Iosif parcă l-a oprit pe mistreț din goana lui și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
că locul ei în ea era diferit. Dar n-am avut timp să-i pun nici o întrebare verișoarei mele. Bunica observase deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și se scobeau în nas și chiar se arătau dezveliți în fața femeilor. Și ce putoare! Zgomotul care venea de pe câmp era și el mai mult decât puteam suporta. Câini care lătrau, oi care behăiau, bebeluși care plângeau și femei care țipau. Cum de nu observasem până acum cum țipă unele la altele și mai ales la copii? Chiar și mama era schimbată. Orice cuvânt îi ieșea din gură era ca să critice, ca să ceară sau ca să poruncească. Totul trebuia făcut așa cum spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
arătau dezveliți în fața femeilor. Și ce putoare! Zgomotul care venea de pe câmp era și el mai mult decât puteam suporta. Câini care lătrau, oi care behăiau, bebeluși care plângeau și femei care țipau. Cum de nu observasem până acum cum țipă unele la altele și mai ales la copii? Chiar și mama era schimbată. Orice cuvânt îi ieșea din gură era ca să critice, ca să ceară sau ca să poruncească. Totul trebuia făcut așa cum spunea ea și nimic din ce făceam eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a durut. Uleiul a făcut-o să alunece ușor înăuntru, iar triunghiul îngust mi s-a potrivit perfect când a intrat. Mă uitam spre apus în timp ce micuța zeiță se uita spre răsărit atunci când mi-a rupt sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și mai mult de surpriză, ba chiar de plăcere, pentru că mi se părea că Regina însăși se întinsese peste mine, cu Dumuzi, consortul ei, sub mine. Eram ca o fâșie de pânză, prinsă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
călcâie și a luat-o la fugă. Fără să mă gândesc și pâna ca mama să apuce să mă oprească, am luat-o la fugă după ea, de parcă aș fi fost un copil și nu o tânără femeie. - Tabea, am țipat eu. Verișoară! Dar nu m-a auzit sau dacă m-a auzit, nu s-a oprit și hainele albe au dispărut printr-o ușă. Ruben a venit după mine. - Ce crezi că faci, m-a întrebat el. - Mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
necunoscut înspre o cameră cu podeaua șlefuită și cu un pat care avea picioare în formă de gheare de șoim. Ne-am așezat pe pătura neagră de lână care mirosea dulce și ne-am găsit unul pe altul. N-am țipat când m-a pătruns pentru că, deși era foarte tânăr, iubitul meu nu se grăbea. După aceea, când Shalem stătea nemișcat, a văzut că obrajii îmi erau umezi și a zis: - O, nevastă micuță, să nu mă mai lași să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Îmi plac cârlionții ăștia, a zis el, când nu putea să-și elibereze degetele din părul meu. Apoi i s-a întărit din nou și împreunarea noastră a fost înnebunitor de înceată. Mă mângâia cu mâinile pe față și am țipat de plăcere într-un glas. Când nu ne sărutam, nu ne iubeam sau nu dormeam, schimbam povești. I-am spus despre mama și despre tata și i-am descris pe frații mei, unul câte unul. Era încântat de numele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
are ochi pentru oraș, nu eu, bărbate. Întreab-o pe nevasta ta. Vorbele mamei mele aveau gustul amar al fierii. Mă întreb dacă s-a gândit vreun pic la mine atunci. O fi chinuit-o întrebarea dacă am consimțit sau am țipat, o fi tânjit să afle dacă plângeam sau înfloream? Dar din vorbele ei nu răzbătea decât pierderea unei fete, dusă în oraș unde avea să stea cu alte femei, să le învețe obiceiurile și să le uite pe cele ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
tremurând de furie și de frică și de o presimțire necunoscută, până când a fost adus înapoi la mine. Totul se făcuse în antecamera regelui. Shalem fusese primul și apoi tatăl lui, Hamor. Nehesi spunea că nici regele, nici prințul nu țipaseră. A urmat micul fiu al lui Așnan și el a plâns, dar nu mult, pentru că avea un piept bogat care să-l consoleze. Bărbații care serveau și cei câțiva nefericiți care n-apucaseră să fugă la țară dintre zidurile orașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]