6,958 matches
-
opera oricărui creator de excepție, nimic nu e întâmplător în Patul lui Procust: de pildă, mobilierul vândut de d-na T. este sculptat în cel mai pur stil cubist. "Ascunderea" autorului în spatele "altoiului de suferință" Ladima-Fred explică vălul de mister așternut peste personajele din carte, ca și comportamentul lor contradictoriu. Dacă sensibilitatea și melancolia sunt trăsături comune, în rest, ei se dovedesc a fi caractere mult diferite. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
l-au acuzat că devenise unul din "oamenii de casă" ai lui Carol al II-lea. Dotat cu o inteligență și intuiție remarcabile, chiar în timpul redactării romanului întrezărește certitudinea unui viitor dacă nu opulent, oricum, decent și se ambiționează să aștearnă un văl al uitării peste un trecut în care intransigența lui morală îi adusese deopotrivă privațiuni materiale și inamiciții literare. Ladima, ca personae, trebuie refulat în subconștientul său, fiindcă îi amintește de prima parte a vieții, marcată de vicisitudini și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rev. Glasul Bisericii, Anul X (1951),Nr. 8-9, p. 36. footnote>. În Despre statui, cuvântul 14, Ioan evidențiază prosperitatea orașului, ca și abundența mărfurilor, multitudinea de construcții, facilitatea cu care locuitorii orașului circulă pe străzi până seara târziu. Cu privirile așternute pe luncile Orontelui, parcă vedea pe Pavel ca o pajiște a virtuților și rai duhovnicesc, rai udat de mult mai multe fluvii și mult mai alese decât cele din paradisul de la început, fiindcă ele nu udă pământ, ci suflete<footnote
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
și înțeleptei Hypatia. Vestală a cultului platonic la anul 200 e.n., fusese măcelărită și arsă pe rug de o gloată de creștini întărâtați de evlaviosul dar intransigentul viitor sfânt Chiril. Eco profită de misterioasa idilă Baudolino-fecioara cu licorn, spre a așterne un fel de evanghelie filosofică a Zeului ("o voință fără scop"), încercând, cu peruasive probe stilistice, să-l definească, prin gura ypatiei, pe înțelesul receptivului Baudolino. De la acea altitudine spirituală se nasc pagini de scăpărătoare dicțiune poematică, în fond o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
înainte și după hotărârea de a deveni prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine avea deziluziile unui septuagenar, încât la 25 se decide să-și aștearnă peste creier giulgiul prostiei, de vreme ce cauza nefericirii lui era propria-i minte și personalitate, un lux pe care nu și-l putea permite. La 18 ani plecase de-acasă, spre a-și croi un drum propriu; devine lector universitar la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un fel de cheie de control a sistemelor universale, face din Izydor cel din urmă rezistent al Străveacului în contra agresiunii Omului Rău, promotor al spălării creierilor, dar și un aide-mémoire, în numele autoarei, al lucrurilor și oamenilor peste care, inexorabil, se așternuse moartea și uitarea. Reconstituit epic și vizionar, Străveacul... este o frescă și un vitraliu al destinelor; prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pentru Caravella, această mega-Erendira din Stațiune. Romanul include dezbateri de mare combustie intelectuală despre condiția actuală a artistului, în speță a povestitorului, tot mai tentat să se vândă, asemeni Caravellei, să producă pentru "cititorul leneș". Pagini dintre cele mai pesimiste așterne Al. Ecovoiu despre finalul de partidă al scriitorului neaservit decât propriei opere: "Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
primul rând, la reacțiile lui Russell. În octombrie 1915, înaintea unei întreruperi mai îndelungate a corespondenței lor îi scrie: „În ultimul timp am muncit foarte mult și, cred eu, cu succes. Sunt acum pe cale să rezum totul și să-l aștern pe hârtie, sub forma unui studiu. Nu voi publica în nici un caz înainte de a vedea și tu ceea ce am scris. Aceasta se poate întâmpla, firește, doar după sfârșitul războiului.“ Nu mai întâlnim în aceste scrisori către Russell referiri la muzică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Iași, 1998 și Amanții iluziei, Editura Timpul, Iași, 1999) are un rol esențial. Marius Chelaru o tratează într-o manieră tradițională, inspirată de lectura cărților sacre ecourile cele mai vizibile sunt cele din Cântarea cântărilor ("Viorile plâng pe inima mea/ așternându-se/ ca pletele fecioarei peste primul sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica, imagistica și simbolurile pe care le cultivă Emilian Marcu, începând cu Nunta în sâmbure (Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Sieși a fost reluat de Arturo Graf și Camillo Sbarbaro. Există, de asemenea, un întreg inventar de termeni tipici Canturilor și preferați de novecentiști: ermo însingurat, solitario singuratic/solitar, solingo solitar, pensoso gânditor, odorato înmiresmat, vago vag/frumos, posare a așterne.58 Asemenea contemporanilor săi, Quasimodo nu a rezistat tentației de a împrumuta elemente lexicale, stilistice și motive leopardiene, pe care le întâlnea în paginile revistelor literare sau în operele care circulau în epoca. El se numără așadar printre cei care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fecundității și vremea adolescenței, timp incert al drumului spre maturitate, ea însăși un mister în fața căruia tânărul poet, ce nu mai e copil, dar nici adult, rămâne tăcut și uimit: adolescent mut (...) surprins de-o altă viață. Tăcerea uimită se așterne peste adolescență suspendată între prezent și trecut că într-un cadru cinematografic ce prezintă schimbările tainice specifice vârstei de trecere. La ambii poeți metamorfozele sunt semnalate prin absența motivelor acustice. Liniștea sporește fascinația misterelor, marchează uimirea supremă și, în general
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
regasirea ei este rezultatul dorit al unei anamneze; alteori autorul își apropriază acest spațiu interiorizându-l: Oraș insular / Scufundat în inima mea ( În lumina străveche a mareelor); Eu mă arunc în tine, un proaspăt val / de nave în inima-mi se-așterne; / pași goi de îngeri / se ascultă-n întuneric (Pământului meu); Tìndari blândă te știu / între coline-ntinse supendate / pe luciul blând, de ostroave cerești / azi mă cuprinzi / și-n inima-mi te-nclini (Vânt la Tìndari).355 Insula, adesea metaforă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de întoarcere. Eul poetic quasimodian caută totuși cu ardoare momentele de întrerupere a rătăcirii: odihnă insulelor pe fundul mării din versurile următoare pare o clipă misterioasă de abandon descrisă în tonuri blânde și liniștite tipice naufragiului leopardian: Apoi pământurile se-așterneau / pe funduri de acvariu, / și-apăsarea uratului, viața altcum ursita / pierea în firmamentele subduse (Verde derivă, trad. MB).357 Pentru Leopardi naufragiul înseamnă încetarea rătăcirii și liniștirea ființei în marea de calm. Pentru Quasimodo ancorarea insulelor naște, neîntârzâiat, tulburare deoarece
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de autorul din Recanati îl depășește cu mult pe cel al sicilianului există o asemănare în maniera de raportare la acestea: niciunul nu a considerat că posedă o sumă de informații imobile, enciclopedice, o literă moartă pe care s-a așternut praful vremurilor. Cunoscându-i pe Homer, Cicero, Pindar, Anacreon, Lucrețiu, Horațiu, Xenofon și Vergiliu poetul romantic a îmbrățișat valorile antice reflectate în opera lor și, odată cu notarea primelor cugetări în Zibaldone, a lăsat să se întrevadă influența lor asupra formației
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la Termopile: Căci mai degrabă sfârâi-vor stele / căzând adânc în mari, decât din minte / a voastră amintire / să piară-ori să pălească. / Altar va sunt mormintele; pe ele / veni-vor mume-a voastre urme sfinte / copiilor vădind. În proslăvire / m-aștern și eu țăranii / și pietrele sărut pe-această vale / ce pururea vestită va să fie / pe-ntreaga față-a lumii / O, de-aș putea cu voi să fiu, si moale / să simt pământul de-al meu propriu sânge! / Dar daca
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pleacă, în narațiune, într-o succesiune terifiantă). Redactorul-șef al ziarului (singurul care cunoaște identi tatea lui Zolotariov, acesta semnîndu-și "cruciulițele" cu pseudonimul "revoluționar" Un Grup de Tovarăși) îi cere și protagonistului să plece din oraș, pînă "se va mai așterne praful", sugestia subterană fiind aceea că ar fi căutat de o ramură (concurentă) a mafiei locale. Solicitînd explicații suplimentare asupra naturii muncii sale (excelent plătite altfel!), Viktor primește de la șef un răspuns dezarmant: dacă i se va spune adevărul complet
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
private din Ucraina și care îi lasă colete cu tot felul de bunuri și obiecte), alături de un pistol automat, și face comisioane (cu tentă conspirativă) pentru redactorul său șef dispărut la rîndul lui din oraș, pentru o vreme, pînă "se așterne praful". Află, într-o astfel de incursiune în biroul șefului, că necrologurile sînt "aprobate" de un superior enigmatic, urmînd a fi "executate" la anumite date (Viktor deduce că articolele sale, pezumtiv benigne, sînt, în realitate, rotițe dintr-un mecanism infernal
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
biografic faptul că Andrei Kurkov trăiește șase luni pe an la Cambridge?). Doar el (scriitorul) the last man standing, prezent adesea în folclorul eroic al celților și saxonilor poate extrage semnificația din locul peste care vocația lumii pentru haos a așternut, patetic, tăcerea. Bibliografie Andrei Kurkov. Moartea pinguinului. Traducere din limba rusă de Mircea Aurel Buiciuc. Col. Byblos. București: Curtea Veche, 2006. Despre facerea și desfacerea literaturii Prozatorul Haruki Murakami a contribuit enorm, prin multitudinea romanelor sale (scrise pe parcursul a trei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o ondulă întinsă,/ iarna-nghețată-a mișcărilor / mereu cu suprafața ninsă." (A zecea elegie) De o izbitoare asemănătoare cu un alt text blagian, În lan121, este poemul Imn, în care metafora blagiană este transpusă în literă de femeie: "Mi-am așternut un braț de fân în umbra,/ Mai sclipitoare decât lumina, a frunzelor galbene,/ Așezate-ntre mine și soare pe crengile nucului/ Devenite golașe și firave de atâta văzduh./ M-am întins cu fața la cer în iarba uscată,/ Goală de gânduri și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Spiritul colectiv al poeziei face din creatorul ei un continuu căutător de soluții de salvare pentru omenire. În cele mai multe cazuri, soluția este sacrificiul de sine, uneori dus la extrem, precum exilul sau închisoarea, alteori păstrat la limita cuvântului scris. Litera așternută pe hârtie devine, în cel de-al doilea caz, speranța salvării de bezna singurătății totalitare, formă de rezistență sau cale de întoarcere către sine. Refugiul în sine însăși domina întreaga operă a Anei Blandiana, al cărui scop este și acela
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de față încearcă să demonstreze că poate fi vorba, dimpotrivă, de o atitudine exigentă, demnă, responsabilă. SUNT POSIBILELE ȘI IMPOSIBILELE PE CARE LE ATRIBUI ALTORA E 11 fără un sfert, într-o seară de Crăciun. Peste orășelul Bedford Falls se așterne un mantou de zăpadă. Disperat, amețit de băutură, George Bailey privește de pe pod învolburarea apei. Ninge strașnic. La capătul puterilor, nemaigăsind nici o soluție ca să nu-și dezonoreze familia, a ales să-și pună capăt zilelor. Unchiul său, împreună cu care dirijează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
căror simplă trecere pe o stradă comercială dintr-un oraș oarecare face să bată mai tare inima tinerilor sau a bărbaților maturi și-i face pe bătrîni să mormăie cu regret. Fata își dădu repede seama de tăcerea care se așternea ori de cîte ori intra într-un bar sau în sala de clasă. I-au trebuit însă ani de zile ca să priceapă de ce. Toată lumea știa, la colegiul din Crécy-en-Brie, că ea era "împreună cu" Michel. Dar, de fapt, chiar și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lagăr. Mulți sunt ajutați de un vecin de captivitate, un prieten sau necunoscutul de lîngă ei. Nu se rostește nici o vorbă. Zgomotul e unul și același: scîrțîitul papucilor tîrșîiți pe pămînt. În scurt timp, peste curtea părăsită a lagărului se așterne iarăși liniștea. Un dulap metalic, lipit de peretele curții. O mînuță nesigură se strecoară prin fanta asemănătoare cu cea a unei cutii de scrisori. Ușa dulapului se întredeschide cu un scîrțîit. Răsare capul unui băiețel, neîncrezător, ezitant. Iese din dulap
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în franceză. Voi face etajere separate pentru cărțile românești, vor fi împreună și nu vor atinge cărțile în franceză decît prin peretele de lemn al bibliotecii. Iau în mîini aceste cărți bilingve și le șterg de praful care s-a așternut peste ele. Amestecasem cărțile în română cu cele în franceză. [...] Îți traduc titluri de cărți în română și traduc din română în franceză. Iată un alt titlu pe care tocmai l-am tradus: "Tratat despre orbul orb". Cum am multe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]