6,323 matches
-
mesager a ceea ce vrea să pară Christina: Nu e adevărat, n-am făcut ceea ce spun oamenii despre mine... N-am fost un monstru, Egor. De ceilalți nu-mi pasă ce cred; dar nu vreau să crezi și tu aceleași lucruri absurde. Nu e adevărat, mă-nțelegi tu, dragul meu?! Nu e adevărat..." 145). Fluturele de noapte care este în majoritatea credințelor simbol al învierii, al ieșirii din mormânt și care îi anunță una dintre plecări, reprezintă sufletul captiv între viață și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Simbolismul podului conținut încă din titlu se referă la trecerea/ legătura dintre lumea profană cu/spre cea sacră. El asigură ieșirea din lumea profană, problema pe care o dezbate această proză fiind aceea a găsirii unei ieșiri dintr-o situație absurdă, "pentru că n-are început și, ca atare, nu poate avea sfârșit, nu-și găsește soluția pe nici unul din planurile realității imediate"348. Această ieșire există, dar "pe alt plan al irealului", într-un moment cunoscut doar de inițiați, când podul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dumnezeu"77, o sinteză de credință 78. Dar aceasta nu înseamnă o blocare definitivă a gândirii, o abandonare totală a rațiunii. Este adevărat, se spune în acest sens, că dogmele depășesc rațiunea, ele sunt supraraționale, paradoxale, dar nu neraționale, nu absurde sau nelogice"79. Ele sunt astfel pentru că vor să prindă misterul lui Dumnezeu, iar acest lucru nu se poate face decât în formule paradoxale, care scot rațiunea din logica sa obișnuită. "A cunoaște, a cuprinde și a trăi misterul nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formule de acest tip în orice univers de discurs. De altfel, Lucian Blaga spune la un moment dat că "o antinomie ia aspect de formulă dogmatică prin transfigurare"82. "Sub unghi logic, spune el în alt loc, o antinomie e absurdă, ea cade prin sine însăși, prăbușindu-se ca o boltă sub propria tensiune interioară. Dacă totuși se persistă în afirmarea antinomiei, atunci ea duce inevitabil la "transfigurare""83. Este formulată aici o generalizare. Comentatorii au urmat această direcție. În acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o sursă pentru revitalizarea metafizicii și chiar a științei. Mai simplu spus, a întrevăzut metoda sau spiritul dogmatic. Tocmai de aceea este remarcabil gestul său, căci, spre deosebire de filosofia de până la el, care a ignorat dogmele sau le-a tratat drept absurde, Blaga le-a luat în serios, propunând o valorificare pozitivă a acestora, o adoptare a lor în spațiul teoriei cunoașterii. Dogmele devin punct de plecare pentru o nouă metodă și un nou tip de ideație, pe care filosoful român le
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acesteia cu o ortoexistență..."624. Kant a evitat orice completare de acest gen, orice ieșire în afara spațiului și timpului. Negarea obiectivității spațiului și timpului a dus imediat la conceptul de lucru în sine. În felul acesta, existența era scoasă din absurd și paradoxal, însă era practic desființată ca problemă filosofică. Prin ipoteza ortoexistenței, spațiul și timpul pot rămâne obiective, paradoxurile și nonsensurile existenței găsindu-și o rezolvare, o semnificație, un sens. Lucrul în sine este dus mai în adâncime, dar, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
într-o lume de interconexiuni ireductibile (precum lumea cuantică), a face o experiență sau a da o interpretare rezultatelor experimentale înseamnă inevitabila decupare a realului, care afectează realul însuși. Entitatea reală își poate dezvălui astfel aspecte contradictorii de neînțeles, chiar absurde, din punctul de vedere al unei logici întemeiate pe postulatul "sau asta, sau cealaltă". Aceste aspecte contradictorii încetează să fie absurde într-o logică întemeiată pe postulatul "și asta, și cealaltă"..."631. O astfel de logică, cum este și aceea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inevitabila decupare a realului, care afectează realul însuși. Entitatea reală își poate dezvălui astfel aspecte contradictorii de neînțeles, chiar absurde, din punctul de vedere al unei logici întemeiate pe postulatul "sau asta, sau cealaltă". Aceste aspecte contradictorii încetează să fie absurde într-o logică întemeiată pe postulatul "și asta, și cealaltă"..."631. O astfel de logică, cum este și aceea a terțului inclus, propusă de Ștefan Lupașcu, nu poate fi însă inteligibilă, în opinia lui Basarab Nicolescu, decât printr-o nouă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
raționalul. Iraționalul este, în opinia sa, raționalul "care nu a fost și nu poate fi sleit în determinările lui" și care apare, astfel, ca o temă mereu deschisă a rațiunii, lăsându-i domeniul veșnic neîncheiat (Mircea Florian, "Misologia sau "filozofia absurdului"", în Scrieri alese, p. 234). 681 Cf. Teodor Dima, ""Revelare" și "irațional" în "cunoașterea luciferică"", în Revista de filosofie, nr. 2, 1989, p. 152. 682 Teodor Dima, "Émile Meyerson și raționalizarea existenței", în Teodor Dima ș.a., Întemeieri raționale în filosofia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu are interese. Acest principiu se corelează cu biologismul individualist, dar permite deopotrivă o distincție între interesele biologice și interese care exprimă dorințe. Altfel, dacă am evalua orice interes exclusiv pe baza intereselor biologice, am ajunge la consecințe omenește inacceptabile, absurde, așa cum face Singer prin susținerea tezei eliberării animalelor atunci când afirmă că într-o situație precum aceea în care niște șobolani mușcă niște copii avem un conflict de interese, lăsând să se înțeleagă că interesele copiilor și al șobolanilor sunt egale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
bine și că cea mai bună atitudine umană posibilă ar consta în neintervenția în procesualitatea naturală. Dacă lucrăm cu un concept cuprinzător de natură de tip categorial, asemenea conceptului de Ființă pe care îl utilizează metafizicienii, atunci ajungem la consecința absurdă că tot ce se petrece în lume este parte a naturii, deci este natural. Dacă Natura este atotcuprinzătoare, atunci orice este parte a ei, iar ceea ce era anterior conceput deosebit devine indistinct. Bunăoară, dacă luăm în considerare criteriul de a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
riscurile teoretice posibile, putem lua în considerare și cazul unor obiecte artificiale, așa cum ar fi mecanisme cu feed - back, situație în care putem discuta despre măsura în care suntem îndreptățiți să le atribuim intenționalitate. Desigur, pentru a evita unele consecințe absurde în etica mediului, cred că o permisivitate exagerată generată de definirea conceptelor într-un sens foarte slab este de evitat, cel puțin din considerentele unei atitudini teoretice precaute. 3.1.4. Argumentul ignoranței Acest argument apare în contextul discuțiilor despre
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și atitudini, la fel de imposibil pe cât ne este să evităm antropocentrismul despre care vorbea Grey. Nu pot fi anulate diferențele de acest tip într-o perspectivă etică. Dacă am elimina complet orice referire la sine, atunci ne-am afla în situația absurdă de a nu ne mai lua în considerare pe noi înșine și nu am mai avea nici o bază pentru a ne raporta la ceilalți. Impresia de inadecvare din argumentul lui Grey vine din confuzia dintre preocuparea etică pentru sine și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care ia în calcul maximizarea fericirii și limitarea suferinței este aceea că putem ucide animale pentru folosul nostru, dar ar trebui să le ucidem fără ca ele să simtă durerea. Un astfel de calcul utilitarist al maximizării fericirii duce la consecințe absurde dacă luăm în seamă numărul populației și maximizarea fericirii medii. Am putea justifica astfel uciderea unei persoane atâta vreme cât punem alta în locul ei sau diverse intervenții ale ingineriei genetice prin care creăm oameni cu anumite capacități, de exemplu, oameni care acceptă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
să fie una precaută. Descartes inițiază, prin teoria sa dualistă, teza că animalele nu pot suferi, ceea ce ar fi, după Passmore, punctul culminant al trasării unei distincții între oameni și animale. Aici Descartes îl urmează pe Cicero, cel care considera absurdă ideea că animalele pot simți sau ar putea fi inteligente. După Malebranche, suferința este o consecință a păcatului originar, iar animalele, întrucât nu au participat la acest păcat, nu au de ce să cunoască suferința. Malebranche reia ideea stoicilor, după care
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
comportamentele animalelor sunt învățate 299. Or, nu așa stau lucrurile, instinctele înnăscute au o mare pondere în comportamentele animalelor. Părerii că trebuie să creștem animale pentru hrană în mod ecologic îi răspunde Roslind Godlovitch 300. Am avea aici o opinie absurdă care amestecă două susțineri, "trebuie să evităm ca animalele să sufere" și "nu este nimic rău în a ucide animale", din care ar rezulta că întreaga faună ar trebui exterminată pentru a fi siguri că nici un animal nu va suferi
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
vorba de cineva apropiat, deținătorii de poziții sacrifică sau interpretează totul În mod personal, subiectiv, afectiv. Nu poți să-l lași la greu pe cineva apropiat, trebuie susținut, ajutat, Înconjurat de zidul iubirii noastre Împotriva legii oarbe, a legalismului administrativ absurd, nu-i așa? Un mental colectiv protector pentru ai noștri, o anomie generalizată pentru restul soci etății. Două consecințe grave ar rezulta din această diagnoză. S-a dezvoltat În spațiul mioritic o trăsătură de personalitate care tinde să devină competență
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tranzacția conjuncturală În locul gândirii logice, abstracte, rigide. Motiv pentru care n-am dat gânditori de sistem, conceptuali, filosofi reci, mânați de o disciplină a minții, n-am trecut adesea de faza „compilațiilor universitare”. Ca urmare, lupta de idei este imposibilă, absurdă, ridicolă, ideologiile, teoriile politico-sociale n-au valoare, n-au tradiție. Sunt preferate relațiile personalizate, discursul subiectiv, nu confruntarea Între principii. totul În societatea românească e improvizație, cârpeală, „fuserie”, „brambureală”. Ne conduce legea minimului efort, soluția expedientului, se preferă improvizația șmecherească
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
n m?sura �n care se intereseaz? de conduitele umane �n ceea ce ele au �logic�, coerent, previzibil, s�nt multe alte acte, ac?iuni care nu se supun acestui criteriu, f?r? s? putem spune despre ele c? ar fi absurde sau �ilogice�. Sociologia ar fi putea fi �?tiin?a� care se preocup? de ac?iunile nonlogice, �n care scopurile urm?rîțe nu s�nt clar legate de mijloacele definite. Ideea pe care Pareto o dezvolt? �n monumentalul s?u Tratat
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
se preocup? de ac?iunile nonlogice, �n care scopurile urm?rîțe nu s�nt clar legate de mijloacele definite. Ideea pe care Pareto o dezvolt? �n monumentalul s?u Tratat (1916) este aceea c? ac?iunile nonlogice trimit la partea absurd? a naturii umane, cea compus? din instincte, pulsiuni, nevoi, pe care el le denume?te reziduuri fiindc? variaz? dup? indivizi ?i civiliza?îi. Pe aceste reziduuri vin s? se grefeze derivă?iile care corespund construc?iilor pseudo-ra?ionale (credin?e
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de Patapievici ori de Pleșu, eu n-aș fi fost președinte”. În realitate, tot ceea ce-i trebuia României spre a evita varianta Băsescu era să aibă un Năstase mai puțin și o vadră de noroc mai mult. Una din situațiile absurde la care a condus soluția Băsescu este că ne-am trezit cu un Pleșu cam mult și cu un Patapievici cam teleportat. Dl Pleșu a trudit cu entuziasm pentru președintele Ion Iliescu. A trudit răbdător și pentru președintele Emil Constantinescu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Totuși, nu înțeleg: în ce constă progresul? Vă veți întreba, probabil, de unde și până unde titlul acestui editorial. Știu și eu? La urma urmelor, l-a întrebat cineva pe Urmuz de ce a pus drept morală a fabulei sale Cronicari versul absurd „Pelicanul sau babița”? (Jurnalul Național, 11 februarie 2005) Off-shore Se comentează mult pe seama rebelei șuvițe de păr a dlui Băsescu. Eu unul cred că nu șuvița e problema acestui președinte, ci capul, adică, mă rog, obrazul peste care fuiorașul se
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ființă omenească satisfacerea nevoilor mele intelectuale, a nevoilor mele de afecțiune, a nevoilor mele de iubire [de la o persoană] aleasă într-un moment când dorința te lipsește de orice luciditate. Bărbații nu erau nevoiți să joace o partidă așa de absurdă; și totuși, angrenați din afară în activități uneori captivante, pentru ei reușita în viața sentimentală era mai puțin importantă decât pentru consoartele lor "ocrotitoare ale căminului"". Unirea cu acel medic i se înfățișa dintr-odată ca "o boală cumplită de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
extraordinare sunt produse mai ales în Germania, țara cinematografiei expresioniste. Așa cum remarcă Maurice Saches, "comicul este mai izbutit, se pare, în vreme ce orice încercare de dramă este invariabil un eșec". Fără excepție, "dramele pe care ni le-a oferit ecranul sunt absurde. Poate din cauza vitezei aceleia sacadate de care nu se poate, aparent, scăpa". Ca să nu mai spunem că toate filmele erau mute. "Una dintre problemele nefericite ale cinematografului sunt gurile acelea care se deschid fără să spună nimic, cuvintele acelea înlocuite
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe ecrane. Aceste două imagini pe care le are despre ea însăși fecioară înzăuată și "fata desfrânată unsă cu toate unsorile" nu se împacă, iar Leslie flirtează cu schizofrenia. Pentru a încerca să iasă din acest impas, din această contradicție absurdă, începuse să facă, asemenea atâtor americani albi, bogați și cultivați, ședințe de psihanaliză. Ce se poate spune despre psihanaliză? Nu trebuie să uităm că americanii sunt demult adepții precursori ai acesteia. Încă din 1910, mult mai timpuriu decât francezii, se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]