5,686 matches
-
Acvila imperiala iberica ("") este o specie endemica din sud-estul Peninsulei Iberice și nordul Marocului. Până nu de mult era considerată o subspecie a acvilei imperiale ("Aquila heliaca"), dar studiul de ADNului ambelor specii de păsări a demonstrat că sunt suficient de
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
Acvila imperiala iberica ("") este o specie endemica din sud-estul Peninsulei Iberice și nordul Marocului. Până nu de mult era considerată o subspecie a acvilei imperiale ("Aquila heliaca"), dar studiul de ADNului ambelor specii de păsări a demonstrat că sunt suficient de separate ca să constituie două specii distincte. Acvila imperiala iberica este în pericol de dispariție. Penajul este cenușiu foarte închis pe tot corpul, cu excepția
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
din sud-estul Peninsulei Iberice și nordul Marocului. Până nu de mult era considerată o subspecie a acvilei imperiale ("Aquila heliaca"), dar studiul de ADNului ambelor specii de păsări a demonstrat că sunt suficient de separate ca să constituie două specii distincte. Acvila imperiala iberica este în pericol de dispariție. Penajul este cenușiu foarte închis pe tot corpul, cu excepția umerilor și părților înalte ale aripilor care sunt albe. Ceafa este ușor palida, fără linii de culoare deschisă cum are acvila imperiala orientala. În
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
două specii distincte. Acvila imperiala iberica este în pericol de dispariție. Penajul este cenușiu foarte închis pe tot corpul, cu excepția umerilor și părților înalte ale aripilor care sunt albe. Ceafa este ușor palida, fără linii de culoare deschisă cum are acvila imperiala orientala. În cazul indivizilor tineri acestea sunt cenușii-roșiatice, nu au penajul indivizilor maturi până la 5 ani, în același timp cu maturizarea sexuală. Mărimea medie a unui adult este de 80 cm înălțime și 2,8 kg, femelele sunt mai
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
în păduri de stejar de pluta ("Quercus suber") și stejar de stâncă ("Quercus ilex") cu câmpuri deschise în apropiere. Alimentația este formată din: iepuri, vulpi, rozătoare, porumbei, corbi și alte păsări. Prăzile sunt mai mici decât la vulturul auriu. Spre deosebire de acvila imperiala din Eurasia și Africa orientala, specia iberica nu migrează. Fiecare pereche își apără teritoriul (cca. 2000 hectare) în tot timpul anului. Acvila imperiala iberica este monogama. Epoca de împerechere este între martie și iulie, în acest timp acvilele îmbunătățesc
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
iepuri, vulpi, rozătoare, porumbei, corbi și alte păsări. Prăzile sunt mai mici decât la vulturul auriu. Spre deosebire de acvila imperiala din Eurasia și Africa orientala, specia iberica nu migrează. Fiecare pereche își apără teritoriul (cca. 2000 hectare) în tot timpul anului. Acvila imperiala iberica este monogama. Epoca de împerechere este între martie și iulie, în acest timp acvilele îmbunătățesc un cuib dintre cele care au folosit prin rotație anii trecuți. Aceste cuiburi sunt așezate pe stejari de pluta sau pini. În zonele
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
Spre deosebire de acvila imperiala din Eurasia și Africa orientala, specia iberica nu migrează. Fiecare pereche își apără teritoriul (cca. 2000 hectare) în tot timpul anului. Acvila imperiala iberica este monogama. Epoca de împerechere este între martie și iulie, în acest timp acvilele îmbunătățesc un cuib dintre cele care au folosit prin rotație anii trecuți. Aceste cuiburi sunt așezate pe stejari de pluta sau pini. În zonele reîmpădurite s-au obișnuit să-și facă cuibul în ecualipți, atât în ramurile înalte cât și
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
până la trei pui, însă acest număr a început să scadă datorită pesticidelor care cresc numărul de ouă infertile. Dacă anul este rău și există puțină mâncare, puiul mai mare este dominant și este unicul supraviețuitor. Totuși, se poate spune că acvila imperiala iberica nu practică "cainismul". Când părinții pleacă în căutarea alimentelor, acoperă ouăle sau puii cu frunze și ramuri pentru a evita să fie descoperiți de alti răpitori. Uneori însă acest lucru nu este suficient și puii pot cădea pradă
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
maturitate sexuală obișnuiesc să viziteze limitele teritoriale ale perechilor sedentare în căutarea unor indivizi de sex opus. Tinerii indivizi sunt foarte des atacați de perechile adulte în al căror teritoriu au intrat. La începutul secolului al XX-lea, populația de acvile imperiale iberice era uridicată în mare parte din aria să de răspândire.În ultimele decenii însă numărul indivizilor a scăzut dramatic. În ziua de azi există doar câteva apariții de indivizi nomazi în Portugalia și populația din Maroc este formată
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
primarul și orașul Chicago îi făcură o primire triumfală, numele lui Balbo fu dat unei străzi care există și astăzi în apropierea lacului Michigan. Indienii Sioux prezenți la Expoziția din Chicago îl numiră șef indian cu numele de Cap de Acvila Zburătoare. În acea epocă raporturile între Italia și SUA erau optime și un eveniment de acest tip era mult urmărit și considerat extraordinar. La întoarcere, trecu prin New York unde fu oaspetele lui Roosvelt. La întoarcerea în Italia fu numit Mareșalul
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
alpin, ea coboară mai ales iarna în jnepenișuri și pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munții Maramureșului sunt doar câteva exemplare, la fel ca și marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul 1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumărița (Prunella collaris), rața sulițar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) și șopârla de munte (Lacecta vivipara) sunt prezente în zonele cu stânci calcaroase. În pajiște e prezentă broasca roșie
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii ca: huhurezul, mare (Steix ulalensis), gaița (Garullus glandacius), porumbelul de scorbură (Calumba aenas), etc. Aici cuibăresc și majoritatea răpitoarelor, ca. uliul păsărar, uliul porumbar, șorecarul comun, șoimul (Pernis apivarus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Acolo unde locul pădurilor a fost luat de fânețe naturale, terenuri arabile și livezi, sunt prezente: potârnichea (Perdix perdix), fazanul comun (Phasianul colchicus), prepelița (Coturnix coturnix). Fauna apelor de munte este reprezentată prin lostriță (Hucho hucho
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
ihtiofaunei, reprezentate prin păstrăv (Salmo trutto fario), mreană (Barbus barbus), boiștean (Phoxinus phoxinus), clean (Leuciscus cephalus) și scobar (Chondrostoma nasus). Pădurile adăpostesc o ornitofaună foarte variată. La limita lor superioară întîlnim mediul cocoșului de munte (Tetrao urogalus), ieruncei (Tetrastes bonasia), acvilei de stîncă (Aquila chrysaetos) și acvilei țipătoare (Aquila pomerana); mai jos, în crengărișul codrilor, pe liziere și în poieni, trăiesc buha (Bubo bubo), huhurezul mic (Stix aluco), ciuful de pădure (Asio otus), corbul (Corvus corax), mierla gulerată (Turdus torquatus), ciocănitoarea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
fario), mreană (Barbus barbus), boiștean (Phoxinus phoxinus), clean (Leuciscus cephalus) și scobar (Chondrostoma nasus). Pădurile adăpostesc o ornitofaună foarte variată. La limita lor superioară întîlnim mediul cocoșului de munte (Tetrao urogalus), ieruncei (Tetrastes bonasia), acvilei de stîncă (Aquila chrysaetos) și acvilei țipătoare (Aquila pomerana); mai jos, în crengărișul codrilor, pe liziere și în poieni, trăiesc buha (Bubo bubo), huhurezul mic (Stix aluco), ciuful de pădure (Asio otus), corbul (Corvus corax), mierla gulerată (Turdus torquatus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea verde (Picus
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
pădure (Lilium mirtagon), stînjenelul de munte (lris ruthenica), ori firuța de stîncă (Poa nemoralis ssp. rhemanni) - plantă endemică ocrotită prin lege. In rezervație abundă și elemente faunistice, unele declarate monumente ale naturii, ca, de exemplu, cocoșul de munte (Tetrao urogalus), acvila țipătoare (Aquila pomarina), corbul (Corvus corax) și rîsul (Lynx lynx). Rezervația forestieră și geologică cheile Tișiței este constituită pe 307 ha și înglobează cursul inferior al văii Tișiței cu monumentalele sale chei. Accesul se face din DN2D (Focșani-Tîrgu Secuiesc, la
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
răpitoare mai importante sînt: rîsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), jderul (Martes martes). Păsările sînt reprezentate de specii că: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tctrix), destul de rar întîlnit ș.a.; răpitoarele sînt reprezentate prin acvile, creți etc. Dintre reptilele care ajung pînă în zona înaltă amintim: vipera comună (Vipera berus) și șopîrla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre broaște, Rana temporaria. Fauna ihtiologică este bine reprezentată în apele repezi de munte care brăzdează ținutul. Zona
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
o vegetație bogată de pajiști, tufărișuri (afin, ienupăr, smârdar, jneapăn) și plante de stâncărie (rogoz verde, floare de colț). În trăiesc numeroase animale sălbatice: urs, mistreț, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, scatiu, iar reptilele prin vipera comună și șopârla de munte (Lacerta vivipara).
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
boemilor regină”. Sub efigia împărătesei este sigla (inițialele meșterilor monetari Schoebl și Faby). Versiunile mai timpurii ale MTT poartă alte sigle, existând și variante minore de design, unele dintre ele extrem de greu de identificat de către nespecialiști. Pe revers talerul poartă acvila bicefală (stema habsburgică). Circular, inscripția în latină „”, prescurtare de la „Archidux Austriae, Dux Burgundiae, Comes Tyrolis. 1780 X” ceea ce tradus înseamnă „Arhiducesă a Austriei, ducesă a Burgundiei, contesă a Tirolului, la 1780” Pe muchie, în relief, este inscripția „Iustitia et Clementia
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
tinnunculus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), soim călător ("Falco peregrinus"), brumărița de stâncă ("Prunella collaris"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), stăncuța ("Corvus monedula"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), corb ("Corvus corax"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăza ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierla ("Turdus merula"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), salamandra carpatica ("Triturus
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
Cottus gobio"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"); Insecte: fluturele tigru ("Callimorpha quadripunctaria"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"); Păsări (migratoare și de pasaj) protejate prin "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), cucuvea ("Athene noctua"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
Insecte: fluturele tigru ("Callimorpha quadripunctaria"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"); Păsări (migratoare și de pasaj) protejate prin "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), cucuvea ("Athene noctua"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus apus"), ciocârlia de câmp
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
au urmat. Noi monede au fost bătute în 1934: monede de argint de 5 șilingi, monede de nichel de 1 șiling și de o jumătate de șiling (50 Groschen). Toate aceste monede purtau cu noul blazon al statului austriac, "o acvilă cu două capete". Moneda de 50 de Groschen a fost redesenată, în 1935, pentru evitarea oricărei confuzii cu moneda de 1 Schilling. Austria a fost anexată (Anschluss) de căre Germania nazistă în 1938, după invazia din 12 martie 1938. Câteva
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
(GSPI) „Acvila” a fost înființată în ianuarie 2003 ca urmare a globalizării fenomenului terorist și a atentatelor din octombrie 2002 de la Teatrul Dubrovka din Moscova și în urma unei documentări de peste doi ani, în cadrul unităților similare din țările membre ale Uniunii Europene. Este
Grupul Special de Protecție și Intervenție () [Corola-website/Science/314567_a_315896]
-
Șef al Departamentului Ordine și Siguranță Publică. Nu este foarte cunoscută, dar Ministerul de Interne a reușit să-și facă din această unitate un instrument care în prezent poate să răspundă la toate tipurile de misiuni. Din anul 2007, GSPI Acvila face parte din Asociația Internațională "Atlas", o organizație a forțelor speciale din Uniunea Europeană care aparține de Europol. România are în prezent doar două astfel de unități de forțe speciale: Acvila și Forțele Speciale ale MAPN. În anul 2007, GSPI Acvila
Grupul Special de Protecție și Intervenție () [Corola-website/Science/314567_a_315896]
-
răspundă la toate tipurile de misiuni. Din anul 2007, GSPI Acvila face parte din Asociația Internațională "Atlas", o organizație a forțelor speciale din Uniunea Europeană care aparține de Europol. România are în prezent doar două astfel de unități de forțe speciale: Acvila și Forțele Speciale ale MAPN. În anul 2007, GSPI Acvila avea 95 de oameni, aleși după criterii drastice. Dintre aceștia, doar 65 erau luptători, ceilalți asigurau logistica, securitatea, dispeceratul sau comunicațiile unității. În martie 2009, GSPI Acvila a trecut în
Grupul Special de Protecție și Intervenție () [Corola-website/Science/314567_a_315896]