6,232 matches
-
cu două linii de tramvai, dintre care una merge la spital și alta la cimitir" (p. 65); , Ciorile ar trebui - cine știe - puse în stema provinciei" (p. 67). Conștiința critică e, după cum se vede, întotdeauna mai complexă decât o cere adecvarea la literatură. Adecvarea la realitate obligă conștiința critică să fie deopotrivă civică, socială și politică - nu doar estetică. Literatura din Basarabia în secolul XX. Eseuri, critică literară. Selecție, studiu introductiv și note biobibliografice de Eugen Lungu. Postfață de Ion Bogdan
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
de tramvai, dintre care una merge la spital și alta la cimitir" (p. 65); , Ciorile ar trebui - cine știe - puse în stema provinciei" (p. 67). Conștiința critică e, după cum se vede, întotdeauna mai complexă decât o cere adecvarea la literatură. Adecvarea la realitate obligă conștiința critică să fie deopotrivă civică, socială și politică - nu doar estetică. Literatura din Basarabia în secolul XX. Eseuri, critică literară. Selecție, studiu introductiv și note biobibliografice de Eugen Lungu. Postfață de Ion Bogdan Lefter, Editura Știința-Arc
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
demodării. Să fi devenit, oare, jurnalul o formulă desueta? Întrebarea este cu atît mai justificată cu cît opțiunea lui Corin Braga pentru această convenție literară este făcută de dragul convenției. Orizontul de așteptare al cititorului poate fi un adăpost, în cazul adecvării, sau un sistem inchizitional, în caz contrar. Avem de-a face, începînd cu optzeciștii și continuînd pînă în actualitate, cu o reevaluare a criteriului autenticității, al acestui "miraj" de care se leagă în mod programatic numele lui Camil Petrescu și
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
la fragmente, eșantioane, detalii. Într-un caz ceea ce se știe este reluat și continuat, chiar dacă adesea prin corectare sau contestare, în celălalt este programatic ignorat. Nici una din cele două atitudini nu poate fi însă judecată în sine. Decisivă rămâne proba adecvării la operă; căci sunt opere al căror spirit obligă la descoperire și altele care pretind un demers esențial inventiv”. Nici nu știa, poate, ce „nucleu problematic” arunca Mircea Iorgulescu, atunci, în 1985, în lumea literaturii, cu aceste observații la o
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
cu venituri salariale mici și medii rămâne ridicată și încurajează munca nedeclarată și nedeclararea integrală a veniturilor". - "România se confruntă cu riscuri de sustenabilitate pe termen lung, în special din cauza cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației. Există preocupări cu privire la sustenabilitatea și adecvarea sistemului de pensii, având în vedere procentul scăzut al populației active care contribuie la sistemul de asigurări sociale față de procentul persoanelor care beneficiază de drepturi de pensie. România a luat măsuri pentru a egaliza vârsta de pensionare pentru femei și
Barroso îi dă o nouă listă cu 11 puncte de rezolvat lui Ponta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/26885_a_28210]
-
cel al unui prozator (mare, mă simt, imediat, obligat să precizez), dar faptele relatate aparțin, de cele mai multe ori, unei realități non-fictive, adeseori lesne de identificat în turbionul mediatic al tranziției. Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat își găsesc formulele ideale de a fi puse
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
nouă incitare. - Prin urmare, afirmăm: nu numai că trebuie să rostim distanța, dar imposibilitatea de a o rosti ca pe un enunț oarecare o atestă, și chiar o împlinește. Ceea ce noi numim, puțin pripit, o aporie, ascunde de fapt singura adecvare a discursului la acel ceva despre care este vorba." (p. 204) Citatul e patognomonic. Pentru un ochi cinic, diagnosticul nu lasă loc de controverse: iată un autor care, etalîndu-și neputința, își face din ea un titlu de mîndrie, ba chiar
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
cu 1,75 puncte procentuale, de la 8%. CA al BNR a reiterat că banca centrală urmărește gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar și că va monitoriza în continuare cu vigilență evoluțiile interne și ale mediului economic internațional, astfel încât, prin adecvarea instrumentelor de care dispune, să asigure realizarea și menținerea stabilității prețurilor pe termen mediu și a stabilității financiare. Următoarea ședință de politică monetară a CA al BNR va avea loc pe 3 mai, când se va analiza și raportul trimestrial
BNR reduce rezervele minime în valută de la 25% la 20% şi menţine dobânda de politică monetară () [Corola-journal/Journalistic/53206_a_54531]
-
ființe, de obiceiuri și de cuvinte care nu seamănă cu ce lăsasem eu acasă". (17) Este vorba de un efort de focalizare cu totul special, fără să împărtășească entuziasmul hagiografic, autoarea face de fapt cu mult mai mult, efortul de adecvare a limbajului critic la o operă atipică, presupunînd de fapt o devoțiune neașteptată, derutantă chiar pentru cititorul obișnuit cu monografii mai infidele, dar mai declarative. Autoarea "ocolește confortul convingerilor de gata" și este interesată de "secundaritatea, anacronismul, minoratul, ratarea, ca
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
înger încăpățânat - le-ar putea evita într-o discuție privind minusculul roman publicat de Ion Vianu la Cartea Românească. Prima ar fi, după regulile corectei presupuneri, aceea de a stabili în mod definitiv, pe baza unui set de analogii improvizate, adecvarea copertei la conținut. Între ființa lipsită de consistență corporală aflată din preajma unei ape îmblânzite citadin și bărbatul lipsit de griji ce se străduiește să preia, narativ, mari părți din rolul de compoziție al sinuciderii mimate de un prieten - pe bună
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
și veți putea începe să înțelegeți unul dintre cele mai misterioase personaje ale spiritualității noastre. Obiectivitatea așteptată Una dintre problemele cele mai acute, în spațiul nostru cultural, ni se pare lipsa de obiectivitate, de fair-play și, în ultimă instanță, de adecvare la realitatea pe care, chipurile, o exprimăm. Acest lucru s-a văzut și cu ocazia Târgului de Carte Bookfest, la care dezideratul suprem al unor editori a fost acela de a-și contra "adversarii", împăunându-se apoi cu propria singularitate
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, este greu de crezut că un program premiat de această organizație profesională cu doar câteva luni în urmă nu întrunește standardele calitative ale conducerii SRTv. În ceea ce privește criteriul relativ al «oportunității» - adică al gradului de adecvare al unui subiect/material într-un anumit moment -, este nefiresc ca, la 25 de ani de la căderea regimului Ceaușescu, un produs jurnalistic care abordează aspecte controversate ale politicii externe din perioada comunistă să fie considerat inadecvat", mai spune Comisia de
Comisia de Etică a TVR, atac la Stelian Tănase by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37575_a_38900]
-
după. Și totuși, la Depărățeanu diminutivul apărea chiar în titlu: Don Gulică sau pantofii miraculoși! Să țină asta de receptare, de orizontul de așteptare, care asigură succesul sau căderea? Răspunsul meu este nu. Ține de acea chimie interioară, de acea adecvare a legăturilor interne care convinge sau, în cazul de față, nu convinge.” (p. 179) Există, în ultima frază, pe lângă ascuțime eseistică, și un foarte sigur instinct de critic literar, care simte când trebuie să dea rigorii ce-i al rigorii
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
de față, nu convinge.” (p. 179) Există, în ultima frază, pe lângă ascuțime eseistică, și un foarte sigur instinct de critic literar, care simte când trebuie să dea rigorii ce-i al rigorii și inefabilului ce-i al inefabilului. Chimia interioară, adecvarea legăturilor interne nu sunt decât alte nume date, ca să zic așa, datului. De aici, de la acceptarea onestă a realității, și până la înțelegerea vieții care însoțește orice pagină de literatură nu mai e decât un pas. Ajungem, în felul acesta, la
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
porumbul, grâul sau cartofii? au obiectat specialiștii. România, țară cu veche tradiție în fitoterapie, ar fi devenit un caz straniu dacă și-ar fi exercitat fantezia în reglementare. După îndelungate studieri ale legislațiilor din alte țări și polemici aprinse privind adecvarea lor pe sol românesc, în cele din urmă Guvernul și Parlamentul au convenit asupra chestiunilor legate de recunoașterea suplimentelor alimentare, de omologarea lor, de distribuția și de reclama legată de aceste produse. Pachetul legislativ datează abia din 2000-2001. Potrivit Ordinului
Agenda2003-8-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280729_a_282058]
-
țină cont de cugetarea emersoniană potrivit căreia "viața este un șir de surprize", pe care o găsim în "Experiența", dar și în "Cercuri". De reținut că atunci cînd încearcă o definire a pragmatismului său, a modalităților de a ne înlesni adecvarea la această lume fluidă, James folosește termenii îndrăgiți de Emerson, adică "acțiune" și "putere", desemnînd prin ei, sau mai exact prin conjugarea lor, principala direcție de urmat. Emerson rămîne în istoria culturii americane nu numai ca precursor al pragmatismului. Este
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
în limba română au avut în primul rând o destinație muzicală și au contribuit funciar la formarea limbii noastre literare, procesul numit în mod genial de Anton Pann românirea muzicii de strană referindu-se la conviețuirea de secole și la adecvarea textelor liturgice, scrise cu semiografie muzicală specifică, sau al căror melodii urmau să fie confecționate după modele cunoscute în prealabil de către practicanții unor înveșmântări muzicale ad-hoc - podobii conviețuire care avea ca elemente de referință normele lexicale și de topică ale
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
mutînd granițe de state, au avut acest coeficient de ispitire psihologică. Au subjugat voințele și au focalizat entuziasmele, provocînd valuri sociale și declanșînd mișcări politice. A căuta să le găsești explicații raționale, punîndu-le succesul pe seama superiorității argumentelor invocate sau pe adecvarea mai mare la realitate a unei învățături în raport cu alta înseamnă să aluneci din sofism în sofism. Și asta pentru că adevărul lor nu este unul de ordinul temeiniciei teoretice, ci unul de ordinul fascinării psihice. Nu logica lor te înduplecă, ci
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
oameni a căror subjugare sufletească nu cere argumente și silogisme, ci promisiunea unui miracol și făgăduința unui mister. Căci cine are misterul și miracolul de partea lui, acela va avea o putere de convingere pe care nici un argument și nici o adecvare la realitate nu o pot atinge. Și cînd acest lucru se întîmplă, teoriile chiar par a fi făcute pentru stele, pînă într-atît de neomenească le este puterea de fascinație. Lor nu li se poate împotrivi nimeni, cu atît mai puțin
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
Vartic era (și încă tot este!) mult mai inteligent și mai subtil decît se poate admite. Am avut norocul să facem cu Mircea Zaciu și seminariile de interbelică, nu doar cursul - și, cu toate că inhibați, am încercat să prindem de la el adecvarea la text. Profesorul nu te lăsa să aiurezi sau să aberezi. Seminarii extrem de atractive erau și cele ale lui Leon Baconsky, Sergiu Pavel Dan, Sara Iercoșan sau Octavian Șchiau. Cu toții ne lăsau să zburdăm cum vrem în interpretări, ceea ce crea
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
La aceste calități se adaugă (strunindu-le și punîndu-le, de fapt, în valoare) adoptarea unei discipline a procedeelor. La fel ca și Radu Petrescu și asemenea optzeciștilor (pe care în cîteva privințe îi anticipează), Gabriela Adameșteanu este intens preocupată de adecvarea formulei narative la temă. Interesată de tonul, ritmica, stilistica prozei sale, de autenticitatea expresiei, prozatoarea este gata să încerce în acest cîmp "un fel de pedagogie cu mine însămi" ("Operațiunea mea pentru roman este totală") sau, după explicațiile din Limitele
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
a părut plină de disonanțe, ceva cu care el nu era obișnuit: Pim-bim, pim-bim, pim-bim și fals, fals!” Cam toată cronica e scrisă în acest stil, dulce-acrișor, de acceptare-respingere, de neînțelegere a modului japonez de a fi, de lipsă de adecvare față de o artă complet nouă pentru publicul românesc. Recunoaște însă că au existat și unele momente în care mimica și expresivitatea gestului, a trupului, au comunicat mai mult, precum în momentul în care nobilul Tosa e atacat de efectul veninului
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
Deși în principiu îmbinările fixe nu trebuie să fie logice (uzul prepozițiilor, de pildă, e specific fiecărei limbi; faptul că prepoziția compusă de către s-a specializat pentru complementul de agent se dispensează de justificări semantice), în acest caz lipsa de adecvare e prea evidentă. Poate că iritantă este chiar mania actuală a evitării cu orice preț a cacofoniei. Pînă să devină o problemă stilistică vitală, cacofonia apărea la mai toți autorii importanți. Evitarea ei nu e de altfel o normă retorică
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
aceeași lună în care volumul de debut ieșise pe piață: februarie 1948. Fața locului arăta cu totul altfel după săpuneala din ziarul partidului." (pag. 940) Severitatea n-are nici legitimare, nici culoare politică. Sursa ei stă, în primul rând, în adecvarea la datele istorice, iar în al doilea rând într-o afinitate tipologică care pledează pentru buna intuiție sintetică (în spiritul sintagmei călinesciene) a lui Manolescu. Căci, cu câteva sute de pagini înainte, deși cu mult mai puțini ani, unul dintre
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
urmărind configurarea unei atmosfere prezente în tot ceea ce se petrece - iată alte particularități ale retoricii romanului. Scarabeul sacru, 1970, este un roman reflexiv, eseistic, experimentalist, sofisticat și aproape criptic. El își asumă, de aceea, și traseele descifrării, în armonie și adecvare cu structura narativă fundamentată pe oblicvitate și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]