6,618 matches
-
de Fălciu, apoi de Covurlui. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol, venită în țară odată cu soția domnitorului Mihai Gr. Șuțu, din anturajul căreia făcea parte. În legătură cu data și locul nașterii, a copilăriei și adolescenței viitorului domn există puncte de vedere contradictorii. I. G. Valentineanu susține că domnitorul s-ar fi născut la Galați. Dicționarul enciclopedic Larousse, ediția 1968, înscrie, de asemenea, orașul Galați ca loc de naștere a lui Alexandru Ioan Cuza. A. D. Xenopol
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Spaniei? Ce fel de om a fost, așezat, generos, cumpătat, neliniștit, visător? Și unde odihnesc rămășițele sale, la Santo Domin-go, la Havana, la Sevilla, la Valladolid? A fost el "descoperitorul Noii Lumi" sau o făcuseră înainte vikingii, chinezii...? În adolescență m-a fascinat, călătorind cu el pe mări necunoscute și de atunci mi-am pus un noian de întrebări: știa unde se duce, bănuia ce-o să afle, a realizat, la sfârșit de viață, importanța celor patru călătorii ale sale? Întâlnisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
parfumul florilor de portocal, mișcările un-duitoare ale frumoaselor mulatre de la Tropicana, valurile verzi sărutându-se cu digurile Maleconului, vocea caldă a lui Compay secundo... Borachon! Pirați, corsari, bucaneros, filibusteri, pe coastele Cubei Cine nu a fost cucerit în copilărie și adolescență de istoriile cu pirați, "haiduci" ai apelor, care nu cunoșteau teama nici de furtuni, nici de spânzurătoare, navigând neosteniți pe mările și oceanele lumii în căutarea prăzii? M-am numărat și eu printre devoratorii de literatură despre și cu pirați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de ani de la primirea premiului Nobel pentru literatură, au fost organizate mai multe acțiuni comemorative colocvii internaționale, expoziții, reeditări de cărți, proiecții de filme bazate pe scrierile sale... Am fost prezent la toate, fiind un admirator al lui "Papa" din adolescență, devorându-i nuvelele și romanele, uitând sa mai plec din sălile de cinema unde rulau "Adio Arme", " Pentru cine bat clopotele", "Bătrânul și marea"... Eram fascinat de bărbatul cu trup de uriaș și suflet de copil, care și-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1983 și rechemați în 1990, fusesem "vecini" în misiune, el la Buenos Aires, eu la Rio de Janeiro... Când m-a sunat eram la Iași, la "locuința mea de vară" din spatele Grădinii Copou, Iașul fiind pentru mine și soție locul copilăriei, adolescenței, tinereții, studiilor universitare... De la încheierea misiunii la Montevideo, în octombrie 2005, eram "tânăr pensionar", fusesem ales vicepreședinte al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră, publicasem, conform zicalei că "tot românul s-a născut poet" 3 plachete de versuri și finalizam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu el despre Germania, despre Tübingen, iar examenul a fost reluat. Când am intrat eu, situația se „normalizase“ cu totul și am avut, pe deasupra, și șansa unui subiect care-mi convenea: Don Quijote, romanul pe care l citisem și răscitisem în adolescență în versiunea, e drept prescurtată, dar nu rea, a lui Al. Popescu Telega. Când am vorbit, se putea să nu o fac?, despre sublimitatea actelor nebunești ale eroului marii cărți (un loc comun, desigur, al exegezelor cervantești), Vianu m-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Va fi avut Sorin Titel și această convingere, dar eu pot să depun mărturie că frenezia lui culturală data dinainte de-a fi fost scriitor, că era, altfel zicând, o pornire ingenuă, neasociată, în anii când el abia ieșea din adolescență, vreunei intenții de afirmare scriitoricească. Încă tânăr de tot, student în Bucureștiul deceniului al șaselea, Titel era un devorator de evenimente culturale, detectate prompt, cu fine antene mereu la pândă. Nu-i scăpa nimic din ce se întâmpla, cât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bonom, sociabil, iubitor de taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu închideri în sine și cu stări de ursuzlâc, acestea nedurând totuși mult. Dominante în comportarea lui Velea, în acei ani în care abia ieșeam din adolescență, erau bonomia, maliția bonomă, ironia lipsită de răutate și mai ales autoironia. Cultiva despre sine cu mare vervă o imagine a deprecierii scandaloase, a unei rebutări din pornire care-i pecetluise viața. Nu știu cât adevăr era în ce spunea că i
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aveau ei grijă, oniricii, de asta. Petrecute în cerc închis, confruntările de acest gen nu ar fi avut, pentru ei, nici un haz. Ludicul, histrionismul inteligent le însoțeau totdeauna manifestările în acea perioadă care încă era pentru ei, sufletește, aceea a adolescenței romantice. Arta seducătorului Într-un articol publicat demult, cred că pe la începutul anilor ’60, evocam situația ideală a unui critic al actualității literare care nu-i cunoaște personal pe autorii despre care scrie. El îi poate comenta astfel, spuneam, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
viteză [...] a dispărut.“ Nu-i voi ascunde cititorului că textul din care am decupat fragmentul de mai sus prezintă pentru mine, pe lângă interesul istorico-literar, și un interes personal. Căci este recompus acolo, din câteva elemente, chiar spațiul copilăriei și al adolescenței mele brăilene, un spațiu care m-a conținut, așadar, cândva, iar acum eu sunt cel care-l conține, desigur în amintire. Și eu am străbătut de nenumărate ori, în amândouă sensurile, câteodată și eu „buimac“, precum Adrian Zograffi, scurtul bulevard
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
căzut, măcar în două rânduri, pe subiecte brăilene de care mă simt cu deosebire atașat. Despre unul a fost vorba mai sus, când m-am referit la perimetrul istratian străbătut și de mine, în atâtea rânduri, în copilărie și în adolescență. Despre celălalt va fi vorba în continuare. În două numere din Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică, revista tomitană de care am amintit, Valeriu Avramescu întreprinde o cercetare în legătură cu librarul și editorul de cărți poștale ilustrate Teodor Manea, o personalitate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Cu adevărat interesante și incitante sunt însă următoarele eseuri : Anii formării. Muntele alb, insula albă, ce se construiesc pe ideea că exista (există) un "subconștient imperial", prezent în Ardeal ca și în Bucovina, sub semnul căruia se așează copilăria și adolescența lui Eminescu, cel care "proiectează o literatură a începuturilor, încercând a defini locul Daciei în istoria lumii. "Mitul național" e cel mai puternic dintre miturile care solicită imaginația și vocația constructivă a tânărului port". Dar, odată integrat Junimii, "ceva se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
suprafață pare ca albia unui râu care curge lin, vălurind lunci verzi și crânguri cu priveliști însorite. Gane realizează o frescă autobiografică, sentimentală, uneori, neutră, alteori, însumând, sub semnul narațiunii fluente și al umorului sănătos, pagini potrivite pentru cunoașterea copilăriei, adolescenței, tinereții, a etapelor activității literare și politice, dar și prietenii și iubiri, bucurii și tristeți, impresii de călătorie, toate acestea marcate fiind de evenimente cruciale din istoria națională: Unirea de la 1859, Junimea și Convorbiri literare, Războiul de Independență și întemeierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
existente în societatea epocii sale. Școala primară oferea prea puțin pentru educația cetățenească a tinerilor muncitori. De aceea pedagogul german considera necesară prelungirea școlarității cu încă 3 clase (școala supraprimară clasele V-VII), continuarea procesului de educație cetățenească în perioada adolescenței și a primei tinereți, pînă dincolo de încheierea stagiului militar. În concepția lui Kerschensteiner, educația cetățenească cuprinde două aspecte: 1. înțelegerea de către tinerii muncitori a rolului statului; 2. cultivarea vredniciei personale. Ambele aspecte se pot realiza prin ceea ce el a numit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spiritului "educației libere". El considera că se poate trece la regimul autonomiei numai atunci cînd elevii s-au deprins să asculte în perioada autorității consimțite (6-12 ani). Numai astfel vor putea parcurge, fără dificultăți deosebite, etapa anarhiei relative de la începutul adolescenței cînd, nefiind apți să se conducă singuri, puberii nu sînt dispuși nici să asculte de sfaturile celor mari. Prin regimul autonomiei al unei autonomii relative educatorul îi ajută tocmai să treacă într-o altă etapă aceea a libertății gîndite. O
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este cu putință numai prin abordarea problemelor educației din perspectiva "științei spirituale". Dezvoltarea ființei umane este înțeleasă ca un proces de creștere și metamorfoză prin care forțele cosmice vegetative, animale și psihice se dezvoltă progresiv. Filosoful austriac împarte copilăria și adolescența în perioade de cîte șapte ani. La încheierea primei perioade, structura organismului copilului este încheiată, iar forțele "eterice", care au stimulat alcătuirea acestei structuri, se metamorfozează în forțe de învățare. Copilul este acum apt să intre la școală. A doua
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele unei instrucții întemeiate pe contactul elevilor cu situații complexe, cu probleme, esențialiștii insistă asupra păstrării sistemului de instruire prin obiectele de învățămînt. Pînă la vîrsta adolescenței, învățămîntul trebuie să aibă un caracter analitic care permite o mai ușoară pătrundere în cunoașterea lumii înconjurătoare; pe această bază se va putea organiza un învățămînt integrativ. Spre deosebire de progresiviști care propuneau un învățămînt întemeiat pe interesele elevului, esențialiștii apreciază că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihologia devenea astfel temeiul constituirii "pedagogiei științifice". În prima jumătate a acestui secol, numeroși psihologi și pedagogi (ÉD. CLAPARÈDE, O. DECROLY, AD. FERRIÈRE, W. STERN, CH. BÜHLER, K. BÜHLER, J. PIAGET etc.) și-au concentrat atenția asupra vîrstei copilăriei sau adolescenței, urmărind, în special, să stabilească stadii ale dezvoltării psihice a acestora. Pedagogilor le revenea sarcina de a preciza conținutul și metodele de educație adecvate fiecărui stadiu. În a doua jumătate a acestui secol se constată o mai profundă implicare a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
operațiilor (5, p. 114). În acest stadiu se formează așa-zisele operații "propoziționale", legate în mai mare măsură decît operațiile "concrete" de folosire a limbajului. Vîrsta de 11-12 ani este începutul gîndirii ipotetico-deductive sau formale care se dezvoltă intens în timpul adolescenței. În această perioadă are loc formarea spontană a unui spirit experimental, ce deschide largi perspective activității constructive. Piaget stabilește o anumită relație între dezvoltarea inteligenței și viața socială. Astfel, pînă la șapte-opt ani datorită structurilor proprii gîndirii în curs de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Bruner reține următoarele note comune: a) primele stadii sînt relativ manipulatoare, atenția copilului este instabilă și unilaterală; b) urmează o perioadă de activitate mai reflexivă, copilul fiind capabil de reprezentarea interioară a unor secțiuni mai mari ale mediului; c) în preajma adolescenței, limbajul devine un mijloc din ce în ce mai important de comunicare a gîndirii. Elementul caracteristic în această fază îl constituie capacitatea de a lua în considerare mai curînd propozițiile decît obiectele (14, p. 40). Pornind de la aceste stadii, Bruner stabilește trei sisteme de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
după afirmația sa deși poartă amprenta personalității educatorului, s-ar cuveni să fie unul flexibil (cînd permisiv, cînd directiv, cînd cooperant), în funcție de vîrsta elevilor, de obiectul de învățămînt, de tema studiată, de obiectivele urmărite. Astfel, se apreciază că la vîrsta adolescenței elevul este disponibil pentru un stil accentuat cooperant și democratic; în lipsa unui astfel de stil, în condițiile afirmării unuia dominant dirijist, elevul va adopta forme variate și contradictorii de protecție a eului (cf. 24 d). Se cuvine să fie reținut
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu zborul avioanelor, cu programul școlilor, al birourilor, al restaurantelor, al programelor de televiziune, a manifestărilor sportive și multe, multe altele. În tinerețea mea, a avea un ceas era o raritate, un lux, un vis, o dorință înrăzneață. În anii adolescenței, pe când eram elev la Liceul Șaguna, adică prin anii 1950 - 1954, în clasa noastră doar doi elevi aveau ceasuri de mână. Unul era fiul medicului cardiolog Taffet, al doilea, Nicu Olteanu, fiul proprietarului unui atelier de pensule care se vindeau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
al cerului. (Marcu, 13, 24-27) PENTRU FIECARE DIN EVENIMENTELE ACESTEI JUMĂTĂȚI de veac, păs trez și astăzi, Încă intactă, o amintire a primelor im presii și primelor uimiri, la fel cum nu putem uita prima noastră Îmbrățișare de dragoste, din adolescență. Căci nici o ispravă de mai târziu a aviației nu a egalat, În intensitate emoțională, acea primă viziune, care a dărâmat ceva În noi, a „mai greului decât aerul“ văzut cum se ridică și plutește dea supra capetelor noastre la acea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de azi. Într-o asemenea lume de burghezie mică și tolerantă, dar tare pe acea admi ra bilă morală mic burgheză, dispărută cu vremea din fizionomia În general surâzătoare a acestui oraș, mi-am petrecut Întreaga copilărie, până În pragul primei adolescențe. Pe Întunecatul general Boteanu de peste drum de noi și de bordelul șchioapei Îl vedeam zilnic ieșind din casa lui veche și posomorâtă, cât o cetate, cu ziduri mucede și cu duzi bătrâni; ca și pe institutorul G.D. Scraba, mândru de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acel sentiment al omului liber pe mintea și inima sa, cu acel „caracter boem“ de care vorbește horoscopul meu, cu acea admirabilă filozofie practică, adevă rată regulă de viață și de maniere, artistă În fond și simboli zată În anii adolescenței (1900-1905) și chiar mai târziu prin acel fanion reprezentativ pentru Întreaga noastră generație: lavaliera! Ce greu este să scrii despre tine Însuți... De obicei, caracterul boem și manierele respective apar trecător, În anii studenției, departe de cafeaua cu lapte a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]