11,041 matches
-
care pot avea adaptări mai mult sau mai puțin eficace unii sunt “activi controlați”, adică acceptă să li se întrerupă activitatea când este necesar. c) alți copii sunt “activi - impulsivi”. Ei par depășiți de motricitatea lor, în sensul că sunt agresivi, iar forța lor este prost controlată. Au fost numiți și “hiperkinetici” (hiperactivi). De aceea, la această vârstă, informația joacă un rol important și ea trebuie astfel aplicată, încât să se adapteze fiecărui tip de comportament, iar în cazul hiperactivilor, trebuie
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
sub diferite puncte de vedere. Jocurile cu reguli reprezintă o experiență culturală în măsura în care sunt influențate de aspectul competitiv. Va trebui găsit echilibrul exact între dorința de a-i depăși pe ceilalți fără a transforma această atitudine în rivalitate de tip agresiv. Această limită trece printr-un bun control al funcției energeticoafective. Situația competiției și controlul emoțional În jocurile de competiție trebuie distinse 2 aspecte: 1. Nivelul sarcinii propriu - zise, care cristalizează activitatea grupului; 2. Nivelul funcționării grupului utilizând dimensiunea afectivă și
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
și luarea de decizii concentrează esențial probleme de securitate și de organizare materială corespunzătoare. Sporturile colective - în măsura în care grupul trebuie să obțină rezultate mai bun față de alt grup - introduc parametri negativi cum sunt: rivalitatea, trebuința de a trișa, care exacerbează reacțiile agresive ale jucătorilor. Astfel, echilibrul energetico-afectiv al fiecăruia riscă să fie perturbat și pot apărea certuri în interiorul grupului. Confruntarea grupului cu această situație prezentă nu interesează și planul dezvoltării sociale. Experiența obținută în acest domeniu a incitat la mai multă prudență
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
nu ei să fie cei înșelați. Între extrema necesității și aceea a jocului se ascunde toată bogăția de scopuri prin care omul își justifică minciunile, de la cele evlavioase pînă la cele științifice, de la cele inofensive sau semivinovate pînă la cele agresive etc. Justificarea cît mai complexă a minciunii de către mincinos reprezintă cel dintîi mijloc de liniștire a propriei sale conștiințe, pînă la o întîrziată dar eliberatoare mărturisire; căci, cu sau fără voie, păcatul pulsează din interiorul conștiinței umane, generînd o stare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a ajunge la o înțelegere". Minciunile abundă nu numai în procesele care au ca scop ajungerea la un compromis. Înșelătoria este în floare și în procesele în care nu se depun prea multe mărturii individuale. Un exemplu de contestare agresivă a minciunii este menționat în capitolul 5. Activitatea poliției este un alt domeniu în care înșelătoria, care include minciuna, este des întîlnită. Ca și în acțiunile guvernului, și în cercetarea psihologică ce urmează să fie discutată în capitolul 4, falsitatea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
menționat în capitolul 3, aceeași indiferență față de adevăr se întîlnește și în tribunalele rurale din Mexic studiate de Collier (1973), deși acolo accentul este pus pe compromis, chiar dacă ar avea la bază o minciună, mai degrabă decît pe o confruntare agresivă, bazată pe întrecerea în minciuni, care caracterizează audierile din tribunalele din Lesotho. Un studiu complet asupra dovezilor disponibile care să susțină diversitatea culturală a tipurilor de minciună ar ocupa prea mult spațiu în lucrarea de față. În secțiunile care au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lupta pentru supremația forței fizice și teritoriu. În interiorul bandelor exista o profundă solidaritate (Miller 1958:14), prezentă în întrecerile dintre grupuri diferite, însă această solidaritate se baza în general pe insulte reciproce și păcăleli, pe care Miller le numește "umor agresiv". Existența unor ierarhii bine stabilite în cadrul bandelor era în directă legătură cu acest gen de solidaritate. Diferența între clasele sociale este demonstrată într-un studiu asupra copiilor englezi din Nottingham, în 1960. Mamele acestora au fost întrebate în ce măsură evitau sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
s-a menționat în capitolul 1, Bok (1978:20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului și cea a păcălitului. Ford și Hollender (1988) comentează că "minciuna este adeseori percepută de cel păcălit ca fiind un atac agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor. Drept urmare, este în interesul nostru să se mintă cît mai puțin posibil, mai ales dacă adoptăm punctul de vedere al celor păcăliți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o formă rudimentară și deseori contradictorie, în care această necesitate se ridică la suprafață. A minți cu scopul de a împiedica pe cineva să știe mai multe este, după părerea lui Simmel, numai una din modalitățile posibile, tehnica pozitivă și agresivă, cum s-ar spune, al cărui obiectiv este în general atins prin secretivitate și disimulare. (Simmel 1906:448-449) El continuă apoi să discute, mult mai pe larg, caracteristicile societăților secrete, în care se practică din plin această tehnică defensivă. Există
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a prezenta intenții umane. Condiția subiectivă involuntară a reprezentărilor senzoriale devine În acest caz subiectivitate premeditată, iar imaginea realizată astfel ține mai mult de imaginație În sensul de fantezie. Obiectul reflectat suferă efectele de cîmp ale subiectivității umane ofensive și agresive și este serios și deliberat distorsionat. Imaginea În sensul de cadru sau decupaj din realitate Ce putem Înțelege deci prin sintagma paradoxală imagine reală? Este clar că e vorba de o contradicție În termeni: reale sînt lucrurile, imaginile sînt cel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
elitelor conducătoare și le-ar supune înclinația către violență. Comerțul liber și relațiile de afaceri ar învinge barierele artificiale între indivizi și i-ar uni peste tot într-o comunitate unică. Pentru liberali precum Schumpeter, războiul a fost produsul instincte-lor agresive ale elitelor nereprezentative. Înclinația către război a acestor lideri a condus masele ezitante spre conflicte violente care, pe cât de profitabile au fost pentru industriile de armament și pentru aristocrații militari, pe atât de dezastruoase au fost pentru aceia care luptau
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
determinată de participarea lor pe piața internațională de bunuri și servicii. Acest fapt a avut două efecte semnificative. Primul este că epoca statului independent, auto-suficient, s-a terminat. Straturi complexe de interdependență economică certifică faptul că statele nu pot acționa agresiv fără să riște penalizări economice impuse de alți membri ai comunității internaționale, un pericol chiar și pentru marile puteri. De asemenea, este ilogic ca un stat să-și amenințe partenerii comerciali, ale căror piețe și investiții de capital sunt esențiale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că nici realismul și nici revoluționarismul nu recunosc performanța la care au ajuns statele în crearea unei societăți inter-naționale. Școala Engleză insistă, totuși, că supraviețuirea ordinii internaționale nu poate fi niciodată garantată, deoarece poate fi subminată de puteri revoluționare sau agresive. Nu există nicio garanție că vreo societate internațională va supraviețui pe termen nedefinit sau va reuși să țină sub control interesele egoiste ale statelor, însă atâta timp cât societatea internațională există, este important să ne întrebăm cum poate fi ea îmbunătățită. Remarcând
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mod de utilizare a memoriei a devenit puternic din punct de vedere politic", în mod deosebit în Statele Unite, unde Casa Albă a exploatat memoria evenimentelor de pe 11 Septembrie pentru a justifica reducerea libertăților civile în țară, și o reacție militară agresivă în afara țării. Ideea ei este că trebuie să uităm narațiunile dominante înainte de a putea înțelege ce face ca "11 Sepembrie" să fie un eveniment distinct. Având în vedere analize genealogice de tipul acesta, putem înțelege încercarea lui Foucault (1977: 31
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rău necesar pentru a preveni invadarea din exterior imaginat ca diferență, iraționalitate, anarhie și conflict potențial a interiorului statelor omogene, raționale și ordonate. Statele, în această analiză feministă, recurg la o formă de "extorcare", prin propria lor existență ca "protectori" agresivi, creează amenințări în exterior și cer compensații pentru insecuritatea pe care o aduc populației "protejate" din "interior". În numele protecției, statele cer sacrificiul cetățenilor, inclusiv pe cel al soldaților în majoritatea cazurilor bărbați prin înrolare militară, iar mamelor li se cere
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
face ca, uneori, în polemică să se ignore cadrul principial. De altfel, Marc Angenot, în scurta sa incursiune etimologică, semnalează că "ideea de deriziune, de impertinență și de dispreț nu este neapărat implicată, în timp ce ideea de argumentare o argumentare violentă, agresivă, insistentă și nu rece și măsurată este pusă în prim-plan"10. Prin această conceptualizare, cercetătorul canadian distinge, în esență, polemica de satiră și de pamflet și pune în lumină specificul fiecărui tip de discurs în parte. În cele mai multe cercetări
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sugerând "un război al condeielor, un război al cuvintelor"13. Adjectivul "califică producția discursivă a uneia din părțile" angajate în conflict. Prin urmare, putem vorbi de intenție, gest, atitudine, intervenție, articol polemic(ă) etc. unde atributul trimite la caracterul critic, agresiv, contestatar, imperativ etc. al termenului pe care îl însoțește. În acest caz, sensul cuvântului urmărit de noi se nuanțează extrem, devenind susceptibil de o conotație polarizantă: fie pozitivă sau neutră, fie accentuat negativă în funcție de context și de intenția enunțiatorului. Uzând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale, valorificate estetic. În dimensiunea exterioară a lui "ceea ce se vede", e impresionantă această consecvență în susținerea, dar și aplicarea propriilor standarde etice, dacă ne gândim la vârsta pe care o avea poetul când le-a formulat pentru prima
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
am fugit și după pâine-am pribegit./ Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi/ Urmează-ți iute drumul vechi. Sub raport emoțional, amputarea laturii paternale a declanșat un prim conflict interior manifest în raporturile cu lumea exterioră percepută aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-un interval în care suburbanitatatea și trivialul intervențiilor publice descalifică genul. Ceea ce vrem să anticipăm ține însă de o departajare substanțială: între negația agresivă (nihilism satiric), ca modalitate a pamfletarului de a sancționa lumea înconjurătoare (repetăm: un joc de asumare a violenței, cum ar spune N. Balotă, în raport cu un destinatar nedenominat direct, dar tarat din punctul de vedere al moralei universale), și negația asertivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
jiletcii, ca un Napoleon, el procedează zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv sensul constructiv al redescoperirii sinelui temperamental, incomod și autentic, captiv într-o lume a filistinilor, conformiștilor și ipocriților pe care ideea îi refuză. "Bătaia nu s-a făcut niciodată fără gâlceavă. Ca să ieși din acțiunea obișnuită a meseriei tale și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Petru Marcu Balș, alias Petre Pandrea). Dacă primul ia forma unei pledoarii ferme și punctuale, fără digresiuni inutile, și este logic articulat pe douăsprezece direcții-cheie, definitorii pentru identitatea autorului colectiv, cel de-al doilea este un pamflet-rechizitoriu, al cărui nihilism agresiv, caracteristic unei bune părți a tinerei generații interbelice, urmărește, ca finalitate imediată, să șocheze și să scandalizeze publicul cititor, abia apoi să transmită, oarecum evaziv, un set de principii și valori. Tonul este, dintru început, brutal contestatar și voluntar ireverențios
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota camuflează, de obicei, intenția agresivă, imprimând discursului un accent comic și o dinamică aparte. În discursul publicistic arghezian, dimensiunile anecdotei variază, însă, atunci când acaparează întregul text, avem de-a face cu o fabulă autentică, în care morala apare, ambiguizată prin poantă, de obicei, în final
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
așa cum am abordat-o în hermeneutica dimensiunii comice. În ceea ce privește agresivitatea necenzurată, am oscilat în a încadra poetica invectivei la unul dintre cele două segmente, doar teoretic abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării, cel al limbajului agresiv și cel al povestirii ficționale. Prin urmare, vom trata separat acest aspect al violenței exacerbate, considerându-l, prin miezul său ritualic, o ficțiune lingvistică, asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]