12,606 matches
-
munților.A căutat-o acolo sus, unde vântul este stăpânul absolut...I-a ascultat vocea în susurul izvoarelor întâlnite - destul de rar - în traseele dificile pe care le făcea.O aștepta în serile lungi, lângă focul din fața cortului...O ‘îmbracă “ în albul zăpezii de pe crestele înalte .... Pe “floarea lui de colț “ a jurat să o apere, să o ocrotească, să o admire, să o prețuiască și să o iubească.... O dorea lângă el, să -I împărtășească această pasiune extraordinară pentru munte.Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
să mi-l trimită în cinci minute pe Allan! - Cred că vă așteaptă în față. - Mulțumesc. Nu știu când mă îmbrac, când iau micul dejun și încalec. Allan galopează fantastic. După vreo trei kilometri o zăresc pe prințesă, îmbrăcată în alb, gonind pe singurul drum ( de pământ! ) către podgorii. Drumul urcă sinuos printre arbuști și plantații de viță de vie. Allan însă are un ritm mai bun, câștigând teren la fiecare ieșire din curbă. Adélaïde întoarce din când în când capul
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
o deosebește de orice alt spațiu de locuit, este culoarea roz, începând de la rozul cald ( mango ) al lenjerieilor, al tapițăriilor ( din care nu lipsește lâna și blana în tonuri dulci ), al obiectelor de decor ori al pereților ( în degradeuri de alb și roz, spre piersică ) și terminând cu nuanța semi-opacă, cuarț ( un fel de roșu diluat, fluid ) al lemnului, al catifelei sau al luminii ( filtrată prin două rânduri de perdele roz mineral ). Neobișnuit cu asemenea extravavaganțe de ordin cromatic, mă simt
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
țipete ascuțite și râde în hohote. - Hi-hi-hi! Ingrid se amuză și ea. - Simte glasul sângelui! - Crezi? - Cu Nyk plângea tot timpul. Știa el ce știa! Se aude un ciocănit discret în ușă. - Poftim! Ioana intră alături de altă femeie îmbrăcată în alb. - Ea este Mihaela, ne anunță, colega mea, care preia schimbul. Eu am terminat pe azi! Ingrid dă mâna cu noua venită. - Bine ai venit! De unde ai apărut, dragă? - Am fost răcită până acum, iar soțul dvs. a angajat în locul meu
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
tremură și Palmyra Și se prabușește în Siria Ultima arcadă a unor continente Nici în Petra nu mai e loc de adăpost Colcăie peste tot cu scorpioni camuflați Cine mai știe că Nostradamus era Medicul holerei În timp ce soția înfășurată în alb Îi zicea adio Iar noi ne certăm în miezul zilei Pe nimicuri Găsind pricină și în nori. Citește mai mult Citesc dintr-o Guernica literarăViața în cenușă de Paul CelanAnul acesta a venit prea devremeCu vifor octombrie Meteorologii anunță cea
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
Articolele Autorului Coala de hâtie pe masă, mâinile așezate în așteptare, câteva degete la tîmpla stîngă și gândurile duse undeva departe. Îmi caut cuvinte să îmbrac orele goale ca niște râpe, le voi umple cu sunete de cerneală scrise pe albul flămând din fața mea și a nopții lunatice. Paharul cu vin rubiniu, trupul tău întristat și lacom, ard așteptarea ca pe o lumânare și totul se termină într-un poem, pată de lumină pe întunericul în care iubim. Referință Bibliografică: Pată
PATĂ DE LUMINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376385_a_377714]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina
NIMIC NU SE MAI PIERDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376403_a_377732]
-
eliberată de dorința aurului și a averii pe care să le înlocuiască cu mireasma fânului cosit, cu frumusețea macilor înfloriți, cu doine ascultate în fapt de seară pe pragul casei bătrânești, cu seninul cerului, și oceanul de stele, cu puritatea albului zăpezilor și treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund al vieții. Senectutea te eliberează de gânduri ascunse, de calcule impure, lăsându-ți loc pentru armonie, echilibru, măsură în tot ce faci, te întoarce spre nevinovăția din
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
SE MAI PIERDE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Citește mai mult În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte,muntele împietrindu-l.Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb,ne învață cum să urcăm.Prinși mână în mânăca nodul între funiile vremii,în anotimpurile nesigure care vinnu vom rămâne singuri.Nimic nu se mai pierdedin tot ce-am trăit din plin,tâmplele albe ne vor lumina asfințitul,aurora nordului
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
venim împreunăîn orașul din cuvântcu zâmbetu-n geam.... XXXIII. LUMINA DIN TRUP, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări. Citește mai mult Neprihănit îi era trupulîntins pe otava de toamnă mirositoare.Umerii se-ngropau foșnitorisculptați în albul zăpeziipe care umbra nu se așeza.În flori erau închegate aromele veriiprivirea încărunțită ca o taină sonorăse alungea peste ape.Clipele devin diafane și se întrecsă urce prin măduva timpuluilumina din trup.Să înlăture durerea frustăstraturi suprapuse în memorienasc fericirea
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
se dilată ochiul, aș vrea văd iubirea, Î nvejmăntată toată în crini și trandafiri. Doar ropotul de ploaie, îmi răscolește teama, Avarul ia în sac, un lujer plin de flori Mă pizmuiesc vrășmașii și strâmtă e odaia, Iar nopțile sunt albe...eu ațipesc în zori! Și mă înalt prin vise, pe aripă de vultur Nemărginirea clipei în fir de busuioc..., Tărâmul de nădejde, un înger mă ridică Și îmi sfințește viața, cu visul meu cu tot...!!! foto internet Camelia Cristea Referință
ZARURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376499_a_377828]
-
aluneca voit... o privire de-a ta. Oamenii legii au sigilat gravitația din curtea mea... Doar fulgii din aghiasmă aveau dezlegare să cadă, dintr-un cer dărăpănat, hodorogit, parcă intrat în insolvență. Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață, gulerul ăsta alb... zâmbește pentru mine. Citește mai mult Mi-am cumpărat un guler de robă,pentru a masca zâmbetul ăsta ca o ruină.Printre gene-mi aluneca voit...o privire de-a ta.Oamenii legiiau sigilat gravitația din curtea mea...Doar fulgii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Printre gene-mi aluneca voit...o privire de-a ta.Oamenii legiiau sigilat gravitația din curtea mea...Doar fulgii din aghiasmăaveau dezlegare să cadă,dintr-un cerdărăpănat, hodorogit,parcă intrat în insolvență.Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață,gulerul ăsta alb...zâmbește pentru mine.... XXVI. CASTELUL, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014. se-adunaseră mulți oameni curioși totul se petrecea cu porțile închise unii își băgau ochii prin geamurile mici alții aruncau înăuntru tot soiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
mângâiată. -Dacă pot, o fac. De ce nu. M-a dus în budoarul ei și m-a invitat să mă așez lângă ea pe canapeaua din fața oglinzii. Busc își ridică rochia, până-n brâu cum spune balada, apoi îndepărtează genunchii care străluceau alb în oglindă. A devenit vizibilă; „strada-ngustă” și-mi duce mâna spre ea. Degetul meu a pătruns în ea spre mirarea mea. Credeam că voi întâlni o rezistență. -Nu se mângâie acolo cu degetul! -Dar cu ce? -Dezbracă pantalonii. Mi-
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
tânărul cu ochii negri, strălucitori. Intrară în templu, aprinseră okoro, acele bețișoare parfumate de tămâie, smirnă și santal, priviră fuioarele de lumină ridicându-se în încercarea de a îmbuna zeii prin rugăciuni înmiresmate, depuseră ofrande de flori, simțiră pacea și albul liniștii lăuntrice, făcură câțiva pași în față și îngenuncheară, ținându-se de mână. Privind, prin ochii ei, se derula trecutul unei povești, povestea vieții lor. Știa că a mai fost aici, o recunoștea ca fiind sufletul-pereche, știa aceste locuri și
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
firavi încât se topeau la atingeri ancheta a continuat între timp toate serviciile secrete din orașul nostru (și orașul nostru nu e deloc mic) au ajuns la concluzia că ninsoarea e vinovată de cruciadele pierdute de întinderea iernii polare de albul mireselor duse departe pe umerii sătenilor ninsoarea s-a resemnat a strâns puternic ochii și-a căzut peste noi. Referință Bibliografică: Ninsoare din culpă / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de
NINSOARE DIN CULPĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376582_a_377911]
-
Ei au continuat drumul către Vedea, pe luncă cu plugul, lărgind pârtia care se vedea că fusese făcută mai devreme. Din șosea până hăt în depărtare, aproape de liziera pădurii, se așternea câmpul acoperit de plapuma vălurită de nea, de un alb neântinat, care acoperise imperfecțiunile terenului și pădurea ce începea de la poalele dealului. Unde se termina câmpul și începea coasta împădurită, chiar la poalele dealului opus Gheorghe zări primul haita de lupi, -siluete întunecate ce se mișcau neliniștite în jurul a ceva
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
varu” s-o gesprins pa colțuri;N-are cini să mai lipească vatra spartă pa alocuri.Scârțâie c-un geamăt lung țâțâna ge țâne ușa,Înlontru încă să samce sufletu” ge la matușa.Pa stelaj* ș-acu” așceaptă un șustăr* alb pântru lapceCe-l umplea mulgând gimneața, patru oi și două capre.Firongu* ge la fereasta timpul l-o îngălbinit,Cuiele ge la cingeie* gi-umezal-au ruginitCa și lanțu” lămpii, care, lumina în sară lungă,Ștrencănind* matușa-n geice ștrinfi* și sfetăre* gi
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
mai termină și plaja creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care spumega lin, continuând să arunce în joacă peste nisip, scoici colorate: roz, galbene, bleu, albe... Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goale Să nu mai poposească trăirile duale! Să nu deschidem temple, cu pașii în pustiu, Nici lacrimi nu mai curgă, din cerul sidefiu, Pe masa din altare, să se picteze-n alb Lumin-a două umbre cu sufletul lor dalb. Referință Bibliografică: E vremea! Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
E VREMEA! de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375933_a_377262]
-
06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Poezii din volumul ,, Prietenii copilăriei" (1992) Prietenie Pe un fir de ghiocel, S-a suit un gandacel Și se pare-ar vrea acum Să se-mbete de parfum De miresmele din floare, Si de albul din petale Și-ar mai vrea să vadă el Cum arat-un clopoțel! Păpușica Păpușica mi-o "ngrijesc O îmbrac și-o ocrotesc! Dintr-un firicel de ață Tricotez o fustă creată Și cu resturi de matase Brodez bluzițe frumoase
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]
-
am îngrijit, Ți-a fost foame, frig și te-am ocolit! De mă vei ierta, iti promit îndată Că n-ai să mai fii, nicicand supărată! Trei pisoi A adus bună la noi Un coș mic cu trei pisoi Unul alb, cu ochi verzui Unul gri, cu ochi aslbastrui, Si-altul negru că de țuci Cu lăbuțele pătate, De zici că poartă păpuci, Mai frumoși nici că se poate! Cînd pe nume vrei să-i strigi, Negreșit poți să le zici
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]
-
nr. 2349 din 06 iunie 2017. Poezii din volumul ,, Prietenii copilăriei" (1992) Prietenie Pe un fir de ghiocel, S-a suit un gândăcel Și se pare-ar vrea acum Să se-mbete de parfum De miresmele din floare, Și de albul din petale Și-ar mai vrea să vadă el Cum arat-un clopoțel! Păpușica Păpușica mi-o "ngrijesc O îmbrac și-o ocrotesc! Dintr-un firicel de ață Tricotez o fustă creată Și cu resturi de matase Brodez bluzițe frumoase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375922_a_377251]