15,888 matches
-
plată clienților, cărora le-a livrat produsele sau le-a prestat anumite servicii. În același timp, Întreprinderea beneficiază de mijloace de finanțare legate de ciclul de exploatare, de fiecare dată când obține termenele de plată de la furnizorii săi sau când amână datoriile față de stat, acționari sau salariați. Nevoile și resursele de exploatare sau În afara exploatării fluctuează de la o perioadă la alta, În funcție de numeroși factori și situații conjuncturale. Decalajul dintre ele, precum și cel dintre Încasările și plățile efective generate de acesta, trebuie
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii De la intuiţie la ştiinţă Volumul 2 by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/214_a_247]
-
mulțumiți - să devină clienți fideli. Un câștig de ambele părți. Există un avantaj de eficiența economică în cazul în care tratarea pacienților se face și sub aspectul emoțiilor care acompaniază boală; numeroase studii demonstrază că tratarea emoțională a pacienților previne, amâna instalarea bolii sau îi ajută să se vindece mai repede. Ajutarea oamenilor bolnavi să-și înțeleagă, stăpânească și diminueze emoțiile negative generate de afecțiuni (mânia, anxietatea, depresia,pesimismul și singurătateaă implică o formă medicală intrinseca de tratament. Până la urmă înțelegerea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Totuși, între intenția și decizia de achiziție mai pot interveni alți doi factori: atitudinea altor persoane și factori neașteptați (schimbarea neașteptată a unor date care influențează achiziția: nivelul venitului, prețul estimativ al produsuluiă. Hotărârea unui consumator de a-și schimba, amâna sau evita o decizie de cumpărare este influențată în mod semnificativ de riscul perceput. Satisfacția sau insatisfacția cumpărătorului după achiziționarea produsului, adică comportamentul post-achiziție (5Ă depinde de relația dintre așteptările consumatorului și performanțele efective ale produsului. Dacă produsul nu corespunde
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
statut, se pot constitui facultativ anual din profitul net pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri, conform hotărârii Adunării generale a acționarilor sau asociaților. Rezultatul reportat reprezintă rezultatul, profitul sau pierderea, din anii precedenți, a cărui repartizare a fost amânată de Adunarea generală a acționarilor sau asociaților. Profitul și pierderea reprezintă rezultatul exercițiului curent și se determină prin compararea veniturilor cu cheltuielile. Rezultatul poate fi favorabil (pozitiv), atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, se numește profit, și reprezintă o
Bazele contabilităţii by Mihaela LESCONI-FRUMUŞANU, Adela BREUER () [Corola-publishinghouse/Science/220_a_427]
-
management participativ; - valorificarea imaginației, a creativității și spiritului inovator al întregului personal; • tipul laisser-faire (permisiv, indiferent) - se caracterizează prin atitudini de ezitare, expectativă, neutralitate față de problemele manageriale și situațiile conflictuale din cadrul organizației. Nu intervine în relațiile interindividuale tensionate, preferă să amâne luarea deciziilor, nu are inițiativă și lasă ca lucrurile să se desfășoare de la sine, acționând doar când apar blocaje și când, de cele mai multe ori, este prea târziu. Acest tip de conducere, întâlnit mai frecvent în perioadele de tranziție, de frământări
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
atunci când se justifică), de politețe pentru a asculta argumentele celorlalți participanți și de a lua în considerare opiniile contrare, precum și de abilitatea de apreciere a evidențelor și de evaluare a „pierderilor”. Aceștia ar trebui să aibă capacitatea de a-și amâna nevoile imediate sau preferințele personale în interesul beneficiilor pe termen lung sau al binelui public. Chiar dacă inițial, centrul rețelei a deținut supremația, treptat acesta cedează controlul spre ceilalți actori-componenți ai rețelei. În aceste condiții, guvernarea capătă o semnificație specială, deoarece
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
până când „își dă seama” de cauze, efecte și acuratețea relativă sau adevărul în propoziții sau afirmații. În faza de adunare a informațiilor, gânditorul intenționează să știe cât mai multe; dar în faza de asimilare sau raționare, acesta poate respinge sau amâna orice lucru nou, de orice fel. Gânditorul își ia suportul emoțional și puterea din satisfacția de a ajunge la soluții logice ale problemelor. Succesul procesului mental implicat pentru a ajunge la acestea este mai important pentru gânditor decât dacă cineva
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
să se evite această confruntare? Șeful, știind că el este un încuiat, ar fi putut pune un alt încuiat să lucreze împreună cu Frank la proiect. Sau putea să nu i-l dea deloc lui Frank, știindu-i tendința de a amâna răspunsul până când cercetează fiecare pistă posibilă. Mai presus de toate, șeful ar fi putut prevedea problema și s-ar fi putut pregăti pentru ea, prin stabilirea unui termen limită mai lung pentru proiect. Evaluând diferențele de personalitate, șeful s-ar
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Ralph: Este unul care se deschide acum, însă trebuie să acționez rapid până când locurile nu sunt ocupate de altcineva. Ruth: Ia-ți o zi liberă dacă e nevoie. E important. Ralph: M-ai ajuta cu adevărat dacă ai putea să amâni călătoria de afaceri cu numai câteva zile. În felul acesta pot să mă asigur că o instalez acolo înainte să se întâmple ceva grav. Ruth: Nici o problemă. De fapt, lasă-mă să văd dacă nu cumva este altcineva disponibil pentru
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
crea impresia că moderatorul este defensiv, evaziv și își cere scuze. Regula generală afirmă că nu trebuie să solicitați întrebări, dar dacă unul dintre participanți pune totuși o întrebare, va trebui să luați decizia dacă să răspundeți atunci sau să amânați acest lucru. Întrebările puse în timpul discuțiilortc "Întrebările puse în timpul discuțiilor" Acestea se pot referi la o varietate de subiecte și preocupări. Moderatorul va trebui să rezolve fiecare dintre aceste întrebări individual. La unele trebuie să răspundă, unele trebuie readresate participantului
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
răspunde la întrebare. Aceasta se aplică mai ales atunci când întrebarea se referă la o chestiune concretă sau la un subiect care constituie o bază importantă pentru discuțiile ulterioare. Întrebările de final sunt bine-venite și încurajate. Dacă o întrebare a fost amânată, nu uitați să o readuceți în discuție la finalul focus grupului. Acesta este momentul în care puteți spune mai multe lucruri despre studiu - despre celelalte persoane intervievate, despre ce s-a spus în alte grupuri și despre cum pot primi
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
făcut și continuați cu alte întrebări. Unele persoane pun întrebări doar pentru a umple timpul, pentru a atrage atenția sau chiar din dorința de a vă ajuta. Strategia de răspuns: Răspundeți la întrebare, invitați o altă persoană să răspundă sau amânați răspunsul pentru mai târziu. • Pentru unele persoane, întrebarea este începutul unei capcane. Cel care întreabă se așteaptă să găsească o greșeală sau să sublinieze o inconsecvență a studiului pe care a observat-o deja. Strategia de răspuns: Explicați sau repetați
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
extazului perfect: să-mi povestească despre bucătărie în timp ce mă iubește... Pentru desăvârșirea trainingului în domeniul cumpărăturilor simt nevoia să vă prezint o ultimă fațetă a acestei activități; nu vă lăsați amăgite, este ultima, dar are o importanță copleșitoare; am tot amânat prezentarea pentru că abia acum îi puteți desluși înțelesurile ascunse: secretul marilor reușite în bucătărie este fantezia, folosită, bineînțeles, în limite rezonabile*. * Cu numărul șase am rupt-o când mi-am dat seama că face abuz de fantezie. Oricât de sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ca un echilibru fragil între sens și corporalitate. Îi citește pe Epictet, pe Seneca, în special pe Marc Aureliu („mai folositori la necaz decât Părinții Bisericii” Ă 515, 6 februarie 1975), dar corpul degradându-se este o obsesie greu de amânat. Constată, în scrisoarea din care tocmai am citat: „Ce mai îmbătrânește omul! Abia datele astea mă readuc la realitate, la evidența execrabilă a vârstei. Apoi vin la rând beteșugurile și umilințele inerente” (515, 6 februarie 1975). În altă scrisoare, din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran s-a ridicat, demonic, deasupra bolii. Consecință tot a unei metamorfoze, ori a unei ciudate antinomii. Nu invocase el „postulatele contradictorii” ale lui Baudelaire?! Un astfel de postulat e însuși faptul că, prin excesul înregistrării formelor, Cioran substituie sau amână neantul, a cărui mărturie corpul este. Oricum, cu o atitudine care neagă romantismul său structural, nici un fel de dispreț față de corp și de materie la Cioran. Pentru el, nu materia e căzută. Mai mult, cum e o dovadă a neantului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-i decât o anexă” (17 iunie 1974 Ă 247). Așadar, Cioran privește marea, parcurge zeci de kilometri, muncește cu brațele, ascultă muzică, toate acestea în momentele în care crede că se poate salva. Toate acestea îl și salvează pentru că îi amână existența. Nu se raportează el, cam în aceiași termeni, la creștinism? Creștinismul l-ar fi putut salva într-un fel care să facă inutile toate celelalte soluții. Numai că, un sceptic, Cioran nu poate crede în nimic, nici măcar în budismul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să te justifici etc. Scriitorul care a făcut prostii în tinerețe, la debut, e ca femeia cu un trecut deochiat. I se reproșează veșnic. Ce prostie!” (25 septembrie 1979 Ă 373). Oricum, trecutul îl obsedează Ă dar dacă îl tot amână, o face nu pentru a și-l ascunde, ci pentru că nu suportă eroarea angajării. Într-o vreme, citește cu insistență cărți despre imperiul roman în epoca invaziilor barbare. Îi scria lui Arșavir Acterian: „Subiectul mă urmărește de mult, din multe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
alimente și cărți. Poate chiar parcurgând pe jos zeci de kilometri. Toate acestea, instituind realitatea, o și pulverizează. E la mijloc un permanent echilibru în stare precară. Ca să scape de ezitările, de vagul și de indecizia în care trăiește, ca să amâne nebunia generată de senzația coșmarescului și a propriei absențe, Cioran devoră materia din jur. În copilărie, spune într-un loc, mânca el singur cât toată familia... Din copilărie se încuibase în el, fără să știe, spaima de propriul spectru, spaima
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prin fiziologie, ereditate, obișnuință și vocație, și de asemeni prin gust filozofic”. Oricum, cuvintele lui despre scepticism definesc mai degrabă o carență adâncă a ființei, chiar dacă e o carență admirată și exploatată filozofic. Să fie carența care salvează? Limita care amână? Negura care luminează? Mai degrabă e de crezut Cioran atunci când vede în scepticism natura adâncă a ființei sale. Spune într-un loc: „La mine, scepticismul e visceral înainte de a fi intelectual. Este produsul chimismului meu cel mai intim, e purtătorul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la Dostoievski. Totuși, după umor, e aspectul care m-a frapat la el cel mai mult” (II, 114). Așadar, sinucidere și umor la Dostoievski. Cât despre Cioran, nu va fi fiind umorul chiar calea de a provoca și de a amâna sinuciderea, înțelegând prin umor fie și ipocrizie, poltronerie?! E, oricum, înțelepciunea lui, adică mijlocul de a rezista pe care-l identifică și la alții. Notează la un moment dat: „T.H., care a făcut patru ani de pușcărie, la întrebarea mea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
patimile eului. Iar fericirea ieșirii din lume și din istorie nu-l satisface: Cel care-a cucerit Indiferența tânjește în taină după beneficiile la care a visat, ale energetismului. Cioran n-a putut fi, însă, om al faptei. O neputință amânată printr-o schimbare de traiect, printr-o mutație a identității. Numai că noul Cioran și-a rămas sie însuși străin. Notează: „Am observat că, de când sufăr mai puțin că sunt neglijat, uitat, «necunoscut», sunt mult mai fericit decât înainte. În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau tehnice. Prin ele, și nu prin „ceva ce ține de «suflet»” (II, 97), poți scăpa de Angst. Chiar scrisul e o soluție de felul acesta, pe jumătate lașă. Nu duce la extaz, nu mântuie, dar salvează în ordinea imediatului, amână, ascunde, îndepărtează. Adică, înstrăinează pur și simplu. Iată: „Exprimând o obsesie, te descotorosești de ea ca să-i faci loc alteia. Astfel, mă gândesc mai puțin la sinucidere de când am vorbit despre ea în Demiurgul cel rău ș...ț / Are loc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toate, dincolo de neputința pe care o relevă, constituie până la urmă o șansă: „Trebuie spus lucrurilor pe nume: toate gândurile mele depind de neajunsurile mele. Dacă am înțeles câte ceva, meritul revine exclusiv carențelor sănătății mele”. Travestirea aceasta e o metamorfoză care amână la infinit gestul fatal al sinuciderii. Până la urmă, bolile sunt pentru Cioran chiar o șansă, aceea de a putea fi el însuși. Nu întâmplător vorbește despre buna lor folosință. Avantajele bolii constituie un reper în gândirea cioraniană. În fine, să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decât aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decât pe un piedestal” (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amâna măcar păcatele eului. Iată: „Nu mă iert când simt o cât de mică amărăciune din cauza tăcerii în jurul activităților mele Ă imperceptibile, trebuie să recunosc” (idem). Să spună asta cineva care își considera neamul o scenă prea mică pentru energiile sale
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui cod al supraviețuirii. Nu-i e oricui dat să-și admire căderea și să caute mortificarea, știind că toate acestea nu fac decât să amâne. Să înșele destinul. Cu conștiința fatalității, Cioran chiar asta face: își amână destinul. Este, poate, în viziunea sa, marele păcat al neamului său, pe care el nu face decât să-l repete.
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]