9,447 matches
-
chin, Trudă fără de hodină, Deznădejde pas cu pas și răbdare fără glas . Nani‐ nani ... șir cu șir Soarta cum să ți‐o înșir? Nani, pui... am plâns de‐asară Lacrimi multe în batistă ... Ai s‐ o guști cât e de‐amară și‐ ai s-o simți cât e de tristă. Liu‐ liu , somn tihnit ca ceața Cât nu știi ce‐ nseamnă viața. ...Un cocoș de peste drum A cântat dintâi acum. Stând în leagănul tău sfânt, Dormi de nici nu sufli ... iată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi dulci de gingășie? Ai fost mereu, am fost mereu ca de demult: soț și soție. Cu ce cântar, pe ce cântar să măsurăm verdea otravă? Azi ești amară, eu amar și nimeni nu ne urcă‐ n slavă. N‐ o să mai vin, n‐o să mai vii pe pajiștea cu flori și zmeie. N‐ o să mai fiu, n‐ o să mai fii precum am fost: bărbat, femeie... EPITAF Zac în chenar de umbră
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fătăm pe‐ aici prin sate Morții marilor armate, Dar tu n‐ ai căzut sub foc, 269 Că te‐oi face eu la loc, După câtă jale‐ am strâns. O să mi te fac prin plâns. De pe fronturi de departe Am primit amar de carte Cică scrie‐ n ea de tine C‐ ai murit și nu ți‐e bine. Eu scrisoarea o ghicesc C‐ am uitat și să citesc și cu drag te‐ oi aștepta Să‐mi citești ce scrie‐n ea Chiar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
culturii a fost și a rămas G. Tutoveanu, Academia Bârlădeană și publicistica regeneratoare a marilor spirite, mereu nemurito are. SORA Pe cărarea dintre vii, Cobora o fată ... Erau luncile‐argintii, Cerul fără pată ... și cânta cu glas domol, O poveste‐amară ... Treceau păsările stol, În spre altă țară ... și spunea de‐ un dor cumplit , De‐ ndrăgiri uitate ... Ascultau în asfințit , Măgurile toate ... Erau lacrimi și eres, Taine de la horă ... Eu de‐ atunci am înțeles Că mai am o soră! PORTRET E
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dovedise, în repetate rânduri, un aliat de nădejde. Ieyasu știa foarte bine că propriile lui interese erau strâns legate de ale lui Nobunaga, în pofida egoismelor și capriciilor ocazionale ale acestuia din urmă. Astfel, chiar dacă, uneori, băuse dintr-o cupă foarte amară, îl susținea pe Nobunaga și jurase că avea să-l urmeze până la capăt. Dacă o a treia parte, dezinteresată, ar fi privit alianța de douăzeci de ani dintre cei doi oameni, judecând cine câștigase și cine pierduse, putea spune, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțelepciunea. Însă pari să te fi schimbat atât de mult din omul pe care l-am cunoscut cândva. — E prea târziu, Mitsuharu. — Trebuie să vorbesc. N-are nici un rost. — Trebuie, chiar dacă nu are rost. Pe mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se întoarse dinspre chipul înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tatewaki, cu glasul înecat de lacrimi. Oare este intelectul unui om atât de fragil? Și, odată ce intelectul cedează, devine omul un simplu nebun? Tatewaki observa frenezia lui Mitsuhide, întrebându-se cum de se putuse schimba atât de mult. Vărsând lacrimi amare, nu putea să nu-și aducă aminte cât de precaut și de inteligent fusese cândva Mitsuhide. În fața calului apăruseră, între timp, și alți generali. Doi dintre ei fuseseră deja în linia întâi dar, preocupați de siguranța seniorului lor, reveniseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceste daruri. — Seniorul Katsuie v-a trimis aici ca să-mi transmiteți felicitările lui după un răstimp atât de lung în care nu ne-am văzut. Vai de mine, câtă politețe. Astfel, solii porniră pe drumul spre casă cu un gust amar. Ieyasu nu le dăduse nici un mesaj pentru Katsuie. Avea să le fie dificil să-l înștiințeze pe Katsuie că Ieyasu nu rostise nici o vorbă bună despre el, necum să mai relateze și primirea rece care li se făcuse. Deosebit de jignitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că suflă foc. Un gust amar îi umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru a nu-și pierde demnitatea ca general în mijlocul învălmășelii și al catastrofei era extraordinar, ținând seama de tinerețea lui. Abia acum i se spuse că fratele său mai mic fusese ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi n-o să piardă vremea. Genba se așeză pe taburetul de comandant din cort și așteptă. Curând, apăru Inuchiyo. — Am auzit, cu regret, ce s-a întâmplat, spuse el, cu compasiune. — Fără regrete, izbuti Genba să-și forțeze un zâmbet amar. Cu o gândire atât de mediocră, era firesc să pierd. Răspunsul era atât de neașteptat de docil, încât Inuchiyo se mai uită o dată la Genba. Genba lua întru totul asupra lui vina înfrângerii. Nu se plângea că Inuchiyo nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neanunțat asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise, alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a nouăsprezecea, din Kishu sosi încă o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka atât pe uscat, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
datorie. Când această veste fu anunțată oficial în tabăra lui Ieyasu, soldații fură foarte mulțumiți și toate zvonurile sumbre despre Kazumasa se stinseră. — Hideyoshi a început să cedeze! Cu moralul revitalizat, luptătorii deveniră și mai agresivi. Hideyoshi înghiți, cu resemnare, amara cupă. Pentru el, rezultatul nu părea întru totul negativ. Așadar, nu se aventură nici de data asta să folosească forța armelor, ci ordonă doar ca trupele lui să ocupe zone strategice. Spre jumătatea Lunii a Noua, își trimise, încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22. Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gîndul acesta al inimii tale dacă este cu putință; 23. căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii. 24. Simon a răspuns: "Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce ați zis." 25. După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu, un bătrân vioi, cu o minte uimitor de limpede, nealterată nici de război și nici de securiștii care i-au făcut viața amară în trecut. Mulți bârlădeni poate l-au uitat: a ieșit la pensie acum 32 de ani, după 37 de ani în care a pus condeiul în mână atâtor generații de elevi. Profesorului însă nu-i lipsesc tovărășiile. „Îmi place muzica
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Alexandru Mânăstireanu, care a avut curajul de a debuta ca scriitor la peste 90 de ani! Cartea sa, autobiografică, intitulată „Călător... prin vâltoarea vremii”, s-a bucurat de o caldă primire din partea bibliofililor, mai ales că ea reflectă experiența, adesea amară, a unui om care a trăit, practic, „cât veacul”, reprezentând o cronică a secolului al XX-lea și care a cunoscut represiunea comunistă, dar și-a păstrat coloana vertebrală și harul de a gândi liber. *** Articolul cu pricina a fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnică odihnă”. Apoi, zice autorul, „Binele nu vine de la sine, el trebuie dobândit prin luptă și cucerit pentru că numai prin trudă și sacrificii se poate ajunge pe căi cinstite de la amar la nectar”. Am extras doar câteva perle ale unei gândiri de marcă, urmând ca cei care vor citi și reciti acest dar de suflet să descopere și alte asemenea bijuterii expuse într-un stil clar, cu termeni obișnuiți vorbirii curente
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trei clase și milițianul numai două”, ulterior au făcut studii universitare la drept. Păcală se arată ironic, sarcastic cu activiștii și vremurile din trecut, când au scăpătat cei harnici și s-au ridicat hoții și lingăii, că e vai și amar de omul sărac, el plânge și sfinții tac, iar eroica noastră țărănime bine hrănită, din ce muncește ziua, noaptea fură - sugestivă era și un fel de strigătură de tipul... „La colhoz, pe dealul mare, cine fură... tot mai are”. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care-i inspirase încrederea totală, n-a fost la înălțimea situației de față - ori n-a vrut să fie - nedezlegând-o pe Amelia de canonul postului sever. Zadarnică stăruința disperată a mamei Ameliei, rămânând neînduplecat de rugămințile și de lacrimile amare - ca un judecător extrem de exigent! Uitase că și el e părinte și dacă unul din copiii săi ar fi fost în situația Ameliei, e sigur că alta i-ar fi fost hotărârea ce urma, nu să-i salveze viața, ci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
așa, pur și simplu, dar tot așa de simplu ai fi refuzat sau și mai rău poți fi luat în observație, îi răspunse cu o tonalitate sumbră Birmaq. Inclusiv dacă alegi să călătorești cu o navă de pasageri, zâmbi el amar. - Vrei să spui că până acum am trăit într-un fel de închisoare mai mare fără să-mi dau seama de lucrul ăsta? îl tachină Angir în continuare pe căpitan. - Ești pe aproape. Atâta timp cât nu vrei să pleci nicăieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
vadă faptul că era total luat prin suprindere. Era unul din momentele din viața lui pe care nu vroia să și le amintească. Evita mereu să călătorească în acea parte a memoriei sale unde amintirile îi lăsau întotdeauna un gust amar. - Ca o dovadă de bună credință, îți voi plăti în avans toate cheltuielile plus prima pe care de obicei o primeai la încheierea transportului, licită încă o dată Poha. Ultimele cuvinte ale preaonorabilului trecură pe lângă urechile căpitanului fără ca acesta să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
s-au dat... să fie dată... iar pentru datorie... (soacra) 5 lei și feciorii ei 5 lei iar Gherorghie (ginerele) 5 lei”. Ei? Cum ți s-a părut judecata mitropolitului? --Drept să-ți spun, vere, am rămas cu un gust amar, fiindcă bietul Gheorghie a fost pus la plată cot la cot cu ceilalți. --Cred că am mai întâlnit noi urmași și în mod deosebit văduve și copii care trebuie să plătească datoriile făcute de cel plecat dintre cei vii. Așa că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la locul lui. Până să ne așezăm, gospodina a și așezat pe masă dulceața și ulcelele cu apă. Poftiți de vă îndulciți și răcoriți, cinstiți oaspeți - ne îndeamnă călărașul în timp ce se așază și el. Am gustat din dulceața de cireșe amare și ne-am ostoit setea cu apa proaspătă și rece. Am fi tare bucuroși dacă ați sta să gustați din bucatele noastre...Avem de toate, slavă Domnului. Ne-ați face mare cinste - ne poftește călărașul cu toată fața luminată de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bea doar apă, îmbuteliată artistic în sticle de whisky. Și uite așa, peste noapte, un australian famelic și etiolat, precum o plantă crescută-n beci, a reușit să facă pe ditamai dinozaurul american, să înghită pe stomacul gol cele mai amare pilule, de la George Washington încoace. Nu destul, că pe sărăcuța doamnă vicepreședinte al SUA, Hilary Clinton, o durea capul, de la menopauză și de la escapadele zbanghiului ei de soț, care, doar cu trabucul mai liniștește și el câte-o damă, când
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
parcă spre a da de veste că încă mai respiră, din când în când apare la televizor. „Am rămas singur“, spune de fiecare dată invitatul Emil Constantinescu, indiferent de tema dezbătută, „cu toată presa împotriva mea“. Sărmanul Don Quijote, se plânge amar, că nu i-a mai rămas decât lupta cu morile de vânt, ca și eroul lui Cervantes. Ultimul său plan politic, de a se reîntoarce la putere, a eșuat lamentabil într-o zi primăvăratică de 18 aprilie 2008, când și-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]