5,855 matches
-
mai ești vedetă!” Gil (aidoma lui șeicaru și Socaciu) e un tip solid. Are o față ovală, colorată, lucioasă și pleoape roșii, lăcrămoase, de evreu care a citit la lampă. Surîde la vorbele lui Cs. (cu care e, pare-se, amic) și răspunde politicos la întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși în pene, replicîndu-i la un moment dat musafirului, care îi sugerase să țină seama de anumite critici, că dacă lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bucăți din ciclul Depărtări de Mihail Sadoveanu și Roland Barthes, La Rochefoucault: „Réflexions ou Sentences et Maximes”. Nici că se putea ceva mai contradictoriu! Lectura din Sadoveanu mi-a actualizat mai vechiul regret de a nu-l ști integral (precum amicul Cojocaru) pe acest scriitor echilibrat și înțelept, cunoscător de lucruri esențiale. Barthes mi-a cîștigat din nou admirația și, curios, mi s-a părut mai puțin pedant decît altădată. Însă, ca să-mi dau seama și mai bine cît e de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dezabuzată chiar de la început. Apoi mai e problema armatei, nerezolvată din cauza doctoriței M., de la spitalul studențesc, o creatură cupidă și înfumurată. Unele dintre aceste dificultăți de integrare ar putea fi atenuate, dacă ar exista o cît de mică solicitudine din partea amicilor ieșeni. Nu uit ce-au făcut anterior, găzduindu-ne, dar sînt dezamăgit de „răceala” lor de acum. Ce și-or fi zis: prietenia are limitele ei. De-ajuns! * Iarăși și iarăși, limbajul falsifică realitățile. Noi n-avem șomeri - se spune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a Întâmplat 698. Manuscrisul stă la mine. G. 7 Fălticeni, 18.8.’77 (20.8.’77) Întârzierea e din vina mea! Stimate domnule Eugen, Sunt În Fălticeni de 2 săptămâni. și de data aceasta am venit cu un grup de amici (2 bucureșteni), atât În scopuri turistice, cât și profesionale: o lucrare privind reconsiderarea așa zisului „stil ștefan cel Mare”, la construcții de cult, civile sau militare, la care sunt asociat. Mi-ar fi plăcut să vă pun În legătură cu unii dintre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a și programat prezentarea ce (care) urmează s-o faceți, pentru vineri, 18 noiembrie 1977, ora 1800 În sala Clubului „Politehnica”, dată pe care vă rog s-o confirmați, pentru a nu rămâne descoperiți față de public (corp didactic, studenți și amici). O noutate de ultimă oră: Suita de diapozitive a d-lui Cheptea la care mă refeream În pagina 1, s-a „decuplat” de prezentarea dvs., pentru o dată ulterioară, În intenția de a vă lăsa la discreție un interval de timp
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din plin pentru creșterea posibilităților de cercetare. Mult doresc să fac un turneu de lucru prin toată Moldova și ajungând la Fălticeni, să Vă pot strânge mâna cu căldură pentru minunata Dstră activitate și să pot cunoaște personal pe toți amicii mei literari de acolo. Cred că m-aș simți grozav de bine chiar și la „Băncuța” amintirilor lui Artur Gorovei, acolo unde el dezgropa vremurile de altădată Împreună cu prieteni mai tineri (G. G. Ursu, M. șerban etc.). Vă mulțumesc mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu găsea acum câtva timp pantofi pe măsura lui. Atunci, el a schimbat tactica: când vânzătorul l-a întrebat ce număr poartă, i-a spus alt număr. Regret, a răspuns vânzătorul, dar nu avem decât numărul 41. Bine, a spus amicul meu, spre uimirea vânzătorului, dă-mi și numărul 41, căci de fapt acesta e numărul lui. în concluzie, nepricepere, lipsă de interes, lipsă de pregătire, incorectitudine, incapacitate și multe alte racile sălășuiesc în comerțul socialist românesc. Acestea însă nu se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
metode. Cu bătaia și cu morala proletară sunt atât de obișnuit, că nu mai îmi pasă de urmările eventuale ce le voi avea în urma citirii acestei scrisori la postul dvs. de radio. Așa că vă rog, în numele meu și al tuturor amicilor mei din România care vor să plece în libertate, să citiți aceste rânduri, în semn de protest împotriva metodelor inumane ale miliției din Brașov și împotriva statului român care tolerează și trece cu vederea nelegiuirile organelor sale putrede și în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trecutului. Alții o vor face, poate, cu alt prilej, dacă timpul ne mai Îngăduie. Lui Mugur nu-i pot șopti acum decât că mă pregătesc să traduc, Împreună cu un important poet american prieten (care Îi și seamănă!), poeziile sale dedicate amicului nostru comun Bruno Schulz. Florin Mugur către Norman Manea ș1ț (1988) Mă gândesc la voi cu mare iubire și singurătate. „Hai să ne jucăm, copii!”, se aude un glas din stradă. O să ne mai jucăm vreodată? O partidă de ping-pong
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
primisem un surprinzător telefon de la o necunoscută. O extraordinară cititoare, am Înțeles prompt, de ale cărei inteligente remarci nu mă mai săturam. Era o admiratoare a lui Radu Petrescu și mă invita, peste două săptămâni, la o „serată” intimă, Între amici ai lecturii. Aveam să Întâlnesc, În anii următori, În apartamentul de pe strada Sf. Constantin, de lângă Cișmigiu, nu doar pe Dina și Paul Georgescu, cu care devenisem prieten, ci și câțiva dintre cei care Îmi erau deja apropiați. Episodul „paharului spart
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însă ale mele, atât. Să fi fost deosebirea dintre noi vechea și mereu noua contradicție și complementaritate dintre Atena și Ierusalim?... Mai curând, altceva. O scrisoare a lui Paul Georgescu către Ion Simuț, publicată În Apostrof, mi-a reamintit dilema: „Amicul Radu Petrescu... și-a ținut Jurnalul vrând să facă abstracție de mediul Înconjurător. (Nu vă iau cu mine În Eternitate!) E și ăsta un punct de vedere, care nu-i al meu... fiindcă ajungi În Eternitate doar Încărcând căruța cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când mă aflam la Washington, de unde urma să revin În Berlinul Occidental pentru anul de bursă DAAD - Berliner Künstlerprogramm. Modul cum ajunsesem la Washington nu era chiar străin de burlescul socialist care avea să ducă și la anularea premiului. Prin amici din comunitatea scriitorilor germani din București aflasem, În primăvara lui 1986, că Juriul internațional care acorda, la Berlin, râvnitele burse anuale de creație mă alesese printre premiați. Eram conștient că șansele mele de a primi un pașaport sunt minime. Ultimii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale editurii, fuseseră scoase doar două interviuri, cele luate de Gh.Grigurcu și Mihai Sin), cât și, mai ales, la apariția, mutilată, după reluate tratative, a romanului Plicul negru, În chiar vara lui 1986. Așteptam, totuși, nerăbdător, scrisoarea de la Berlin. Amicii germani din București continuau să mă asigure că nu este vorba de simple zvonuri, bursa este certă. Cunoșteam prea bine - și nu doar În sens pozitiv - ordinea germană... Eram convins că, dacă informația era corectă, aveam să primesc o Înștiințare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se Întâmpla să-l Întâlnesc la Uniune sau În oraș. Eleganța sa vestimentară se armoniza cu o anume reticență „domnească”, ce putea fi citită și ca elitară sau chiar vanitoasă, dar atenția față de interlocutor, În cazul când te aflai printre amicii sau amicii săi potențiali, ameliora nota aparent scorțoasă. S-a Întâmplat să-l Întâlnesc, cândva, chiar În ziua când urma să iau un premiu literar și am profitat de ocazie pentru a-l invita printre cei cu care urma să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-l Întâlnesc la Uniune sau În oraș. Eleganța sa vestimentară se armoniza cu o anume reticență „domnească”, ce putea fi citită și ca elitară sau chiar vanitoasă, dar atenția față de interlocutor, În cazul când te aflai printre amicii sau amicii săi potențiali, ameliora nota aparent scorțoasă. S-a Întâmplat să-l Întâlnesc, cândva, chiar În ziua când urma să iau un premiu literar și am profitat de ocazie pentru a-l invita printre cei cu care urma să dilatăm, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neofit și ajutorul, În orice credea că i-aș putea fi de folos. Zaciu revenea Însă periodic, Înțeleg, În țară, pentru a se Întoarce, din nou, parcă mai amărât, la Bonn, unde avea familia. Își regăsise, oricum, În România, casa, amicii, proiectele, ceea ce nu era cazul meu. Mi-a trimis, la un moment dat, primul volum al Jurnalului său, apărut la București, cu o dedicație, din nou, excesiv de afectuoasă, datată Bonn, martie 1994. În contextul surprizelor pe care mi le rezerva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
veninoasă contra vreunui prieten care uita să-l mai sune la telefon sau să-i trimită ultima carte. „Hoașca bătrână”, „Criminalul”, „Lepra”, „Leprocica”... În momentele de frustrare și furie punea totul În dubiu, caracterul, convingerile, chiar și valoarea literară a amicului devenit lepră evoluând În criminal. „Auzi, dom’le, nu se poate vorbi cu el nici despre politică, nici despre ideologie, nici despre literatura contemporană. Se ferește de orice dialog real. Numai despre poznele băiețașului Bubico e dispus să vorbească. Să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Moldova, ca și pentru traseul formării sale intelectuale ulterioare. Admirasem, de asemeni, În turbulenta „tranziție” colectivă, consecvența sa de caracter. Piruetele conjuncturale de care se slujiseră, imediat după schimbarea la față a României, atâția dintre foștii săi colegi și amici din țară și din afara ei Îi erau străine. Nici nu-și „demascase” foștii prieteni pentru convingerile tinereții sau pentru complicatul traseu biografic pe care contradicția dintre iluzii și realitate, dar și dintre idei și poliția ideilor o sucise și răsucise
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că sugerasem Fundației Soros din New York să retragă subvenția României literare, În urma publicării unor texte cu abia voalate inserții antisemite. I-am replicat că, deși nu am nici un fel de relații cu Fundația Soros, intervenisem, totuși, Într-adevăr. Aflând de la amici bucureșteni de Îngrijorările și zvonurile dâmbovițene privind suspendarea sponsorizării Soros, telefonasem, Într-adevăr, directorului, ca să intervin În favoarea, nu În defavoarea revistei! Da, În favoarea revistei care nu mă prea alintase, cum Zigu știa prea bine. Directorul Îmi răspunsese sec că decizii de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și lumii. Bolnavul prefera să nu vorbească, nici cu prietenii, despre suferința sa. Găsea timp Însă să discute nu doar despre literatură, pictură și filosofie, ci să intervină pentru necazurile birjarului Avram Waldmann din Roman, bolnav de TBC, sau pentru amicul său, Ioan Sofia Manolescu... Ori de câte ori află despre boala vreunui prieten, se Îngrijorează mai mult decât pentru sine. „Mă Înspăimântă durerile fizice și când aud că prieteni de-ai mei suferă, aș vrea să pot face ceva Într-adevăr eficace, ca să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
posturi de pază contra blasfemiei, pe partea cealaltă, amuzante graffiti de carnaval pe partea asta. Într-una dintre frecventele plimbări nocturne În jurul conturului chinezesc, am fost surprins de cuvintele vecinului meu de apartament din blocul DAAD de pe Storckwinkel. Colegul și amicul meu francez se plângea de claustrarea pe care Berlinul Occidental, un spațiu insular și Închis, o impunea. Senzația mea era cu totul diferită. În insula Închisă mă simțeam liber și, pentru prima dată, În siguranță, chiar dacă purtam În mine sinuoasele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mea, ca vorbitor, la o conferință publică despre România. Am redus pe cât posibil și reîntâlnirile. Pe Cioran doream, Însă, să-l văd. Aveam motive speciale, În afara celor previzibile. În 1989, primul meu an de profesorat la Bard College, cunoscusem un amic al său, Edouard Roditi, fabulos pelegrin al literelor. Biografia și bibliografia sa erau pe măsură: născut În America, dar trăind mai mult În Europa, mai ales la Paris, poet, eseist, traducător din și În multe limbi (participase ca pluri-traducător spontan
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vizibilă plăcere. Mai neobișnuită - având În vedere că ne vedeam pentru prima dată - era causticitatea față de vechii prieteni. Mai ales față de Noica. Se amuza, surescitat, să descrie servilismul și flateria grotescă a Maestrului În relațiile sale cu profesorii, studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu și cu Securitatea?”, l-ar fi Întrebat, cu o uimire aproape cucernică, vechiul camarad și amic. Noica purta cu el, În permanență, susținea Cioran, un carnețel În care Își nota numele tuturor celor cu care se Întâlnea și ceea ce discutau, ca să-și arate, astfel, gratitudinea față de cei care Îi dăduseră pașaportul de călătorie... După primele pahare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de niște premii. Premiile la Paris se obțin la restaurantele cele mai bune.” Gloria pariziană părea motivată gastronomic, Înainte de toate, În plăcerea ambianței și mâncărurilor și În complicitarea siestei și, pentru a mă convinge, Îmi povestise de extraordinarele mese cu amicul său Matta, pictorul, la restaurante la care rezervarea meselor se făcea cu un trimestru În avans și doar pentru nume cu rezonanță. Seara s-a prelungit până după miezul nopții, În istorioare și paradoxuri, sub farmecul amfitrionului care nu-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]