10,957 matches
-
a avut loc în anul 1999, în orașul Bydgoszoz din Polonia, și periodicitatea de desfășurare a competiției este de 2 ani. În România există un exemplu de bună practică în direcția temei noastre oferit de aruncătoarea de ciocan Perie Bianca, antrenată de profesorul Cocoș Lucică, care a început pregătirea atletică la 9-10 ani și a demonstrat fiabilitatea acestei strategii. Sportiva are în palmares 4 titluri de campioană mondială (2005, 2006, 2007, 2008) și două titluri de campioană europeană (2007, 2009). Menționăm
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
al adultului (Weineck, 1992, pag. 12). De asemenea, necesarul de vitamine, minerale și alimente este mărit în mod special, cel mai ridicat este necesarul de proteine: copiii au nevoie de 2,5/kilocorp de proteine, ceea ce corespunde necesarului sportivilor adulți antrenați în probele de forță. Eforturile suplimentare pot mări, de asemenea, aceste nevoi la copil. În timpul activităților fizice sau sportive, în care volumul și intensitatea sarcinilor sunt foarte mari, ca de exemplu în activitățile sportive în care performanțele de mare nivel
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
suspensie în atmosferă, a pulberilor fine sau a fumului. Prin frunzișul și textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafețe cu vegetație ierboasă, prin micșorarea vitezei de deplasare a aerului, vegetația reține mari cantități de particule, ce sunt ulterior antrenate de apa din precipitații la nivelul solului. Capacitatea de epurare fizică depinde de specie, respectiv de mărimea frunzelor, pilozitatea acestora, durata de viață a frunzelor etc. De exemplu, o suprafață gazonată reține de 3-6 ori mai mult praf și particule
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
7-14%, contribuind astfel la o scădere a temperaturii aerului. De asemenea vegetația lemnoasă ornamentală contribuie la reducerea vitezei vânturilor până la o distanță de 20-30 de ori înălțimea lor. Și perdelele forestiere au efect asupra vitezei vânturilor deoarece împiedică spulberarea zăpezilor, antrenând o umiditate mai ridicată în sol, în perioadele de secetă. Datorită diferențelor de temperatură ale aerului din cuprinsul zonelor verzi, față de centrele populate, se creează brize cu viteze reduse, de 1-2 m/s, care împrospătează permanent cu oxigen zonele populate
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
indicat să li se confere un specific etnografic local; calitatea esențială a compoziției fiind naturalețea se va prefera un stil compozițional și un gen corespunzător (de exemplu: stil natural peisager, genul pitoresc); expunerea mai directă la intemperiile climatice, lipsa adăposturilor antrenează măsuri sporite de protecție împotriva vântului, insolației, spulberării zăpezii, căldurilor mari, etc. CERCETAREA ȘI ANALIZA TERENULUI PE CARE URMEAZĂ PROIECTAREA UNUI SPAȚIU VERDE Înainte de a se merge pe teren, este necesar să se revadă întreaga documentație cu privire la terenul care urmează
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
teren plan, orizontal, volumetria ansamblului se bazează, în general, pe vegetația lemnoasă. Pe terenul cu un microrelief mai variat se oferă mai multe posibilități și efecte peisagistice. În unele situații, intervențiile asupra reliefului inițial pot fi chiar profunde, însă acestea antrenează cheltuieli foarte mari. La proiectarea microreliefului concavitățile sau convexitățile pot fi păstrate, dar nu trebuie să se piardă din vedere armonia de ansamblu a compoziției prin legarea formelor terenului între ele fără a se realiza contraste izbitoare. Denivelările pot fi
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
obiceiuri și tradiții însoțindu-l întotdeauna de mult har și veselie. Metode paraclinice curente de estimare a maturității fetale în ultimele luni de sarcină, patologia proprie stării de gestație sau asociată cu sarcina, impietează adeseori asupra stării produsului de concepție, antrenând uneori suferința fetală cronică (SFC) și în alte cazuri, chiar moartea fătului in utero. Obstetricianul sau moașa calificată întâmpină încă dificultăți pentru tratarea acestor stări patologice și dispune de prea puține mijloace terapeutice pentru a combate în mod eficient suferința
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Consistența colului la tactul vaginal este elastică, rezistentă, asemănătoare celei prezentate de către cartilajul nazal. În mod obișnuit, colul formează cu corpul uterin un unghi obtuz deschis anterior, iar orificiul său extern privește înspre peretele vaginal posterior, iar schimbarea orientării uterului antrenează modificări corespunzătoare în orientarea colului. Corpul uterin (CP. U.) Are forma unui con turtit dinainte înapoi, cu baza în sus și vârful trunchiat, sau forma unui ovoid turtit. Dimensiunile sale sunt ceva mai mari la multipară decât la nulipară. La
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
din această cauză, nașterea trebuie dirijată cu atenție deosebită, iar după naștere fătul imatur necesită îngrijiri speciale. în timpul perioadei de dilatație se vor evita diskineziile uterine. Medicația ocitocică se va administra cu prudență, pentru a evita hipertonia uterină ce poate antrena hipoxia fătului. Fenomenele de hipertonie vor fi combătute cu blocaje novocainice și nu prin utilizarea de opiacee. Se va administra parturientei vitamina K și E pentru a combate hipoprotrombinemia și fragilitatea vasculară a prematurului (profilaxie). De asemenea, în tot timpul
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
clienților și de a le oferi valori; informațiile importante se pierd în circuitul lor între diverse niveluri ierarhice; obiectivele de performanță ale organizațiilor se diluează în oceanul obiectivelor specifice și fragmentare ale diferitelor servicii; fragmentarea excesivă a sarcinilor și serviciilor antrenează costuri ridicate ale coordonării; creativitatea și spiritul de inițiativă a lucrătorilor situați la baza piramidei organuzaționale sunt ignorate (vezi Ostroff, 2000, pp. 6-7). Pentru a reuși în noul context economic mondial, organizațiile, arată autorul, trebuie să se caracterizeze prin rapiditate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu acorde importanță momentului predării „ștafetei”, ceea ce poate genera conflicte); coordonarea în spațiu (dacă distanța dintre ateliere, de exemplu, este mare, între ele pot apărea dificultăți mai ales atunci când, în mod logic, sunt legate unele de altele; distanța spațială poate antrena distanța psihologică și socială); coordonarea diviziunii interne a structurii (între diversele ei ateliere sau clase școlare, între nivelurile ierarhice și cele funcționale sau consultative etc.). Ignorarea problemelor umane creează dificultăți și mai mari. Structurile formale „făcute pentru a reglementa previzibilul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
informale Un fapt foarte simplu care modifică structura formală a unui grup sau chiar a organizației este sosirea unui nou membru, fie el executoriu sau de conducere. Nou-sositul are o anumită pregătire, un anumit nivel profesional, educațional sau cultural, ceea ce antrenează intrarea în funcțiune a unei multitudini de fenomene de ordin psihosocial. S-ar putea ca unii dintre membrii grupului care „străluceau” înainte să fie acum „eclipsați”, în timp ce alții care erau ignorați, nebăgați în seamă, respinși din viața grupului, să se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acest scop. Într-o asemenea situație intră în funcțiune un fenomen foarte interesant: normele de randament impuse în urma unor revendicări sindicale nu sunt informale, ci tot formale, pentru că provin de la o altă organizație, cea sindicală - ca urmare, ele ar putea antrena noi reacții informale. Așa se explică faptul că manifestările sindicale sunt reluate după un timp oarecare. 3.8.3. Constatări conclusive privind relația formal-informal În esență, între structurile formale și cele informale există două tipuri de relații: 1. de „conviețuire
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
referit și mai sus), conducându-se după principiul potrivit căruia la baza piramidei organizaționale numărul subordonaților poate fi mai mare, iar pe măsură ce urcăm spre vârful piramidei, numărul lor scade; stabilirea lungimii liniei ierarhice, știut fiind faptul că o linie lungă antrenează dificultăți de comunicare, de transmitere și receptare a informațiilor; asigurarea unității conducerii, deoarece dualitatea ei subminează disciplina și eficiența; delimitarea precisă a scării de autoritate centrate la vârful piramidei și scăzând spre baza ei; precizarea scării de competență care rezultă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
succesul organizațional, Kets de Vries extinde o asemenea idee și în planul psihosocial al relațiilor interpersonale. Noi toți, spune el, suntem în mod fundamental actori pe o scenă. Nu numai că adorăm să jucăm diferite roluri, dar ne place să antrenăm și alte personaje în piesele noastre. Teatrul face parte integrantă din cotidian. În viața profesională, conducătorii sunt veritabili oameni de teatru. Aptitudinea de a juca un rol este o dimensiune importantă a meseriei lor, un mijloc de a‑și influența
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în șirul raționamentelor prin opoziție. Diferențierea și opunerea celor două noțiuni ar putea prezenta cel mult un interes academic, teoretic, orice diferențiere contribuind la surprinderea specificului fenomenelor analizate, cu condiția ca aceste diferențieri să nu fie absolute și să nu antreneze după ele moduri de gândire fixiste și reducționiste. Opunerea noțiunilor de leadership și management nu rezistă din punct de vedere pragmatic. A treia situație, oarecum de compromis (relația de la parte la întreg), deși la prima vedere pare a fi mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Decizia este procesul prin care o întreprindere trece de la o poziție strategică la alta (Plane, 2000, p. 57). O decizie este luată când înaintea unei ocazii de alegere... sau când mai multe alternative sunt deschise, una dintre ele este selecționată antrenând o acțiune sau un comportament, inclusiv pe cel care constă în a nu face nimic (Rojot, 2005, p. 157). # Deși decizia nu trebuie redusă doar la momentul opțiunii, ea fiind mult mai complexă, după cum vom vedea în continuare, nici nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
continuare să schițăm o tipologie a deciziilor organizațional-manageriale. După gradul lor de complexitate, deciziile organizaționale se împart în simple și complexe. Diferențierea se realizează, în principal, în funcție de numărul de alternative aflate la dispoziția decidentului, semnificația reală a alternativelor, adâncimea modificărilor antrenate de deciziile respective, extensia factorilor implicați în procesualitatea deciziei. Deciziile simple se caracterizează prin: număr mic de alternative disponibile (se optează între 2-3 variante acționale sau între a acționa și a nu acționa); semnificația relativ minoră a variantelor alternative corelată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cadru mai larg, și anume cadrul raționalității. Cea de a doua caracteristică a deciziei organizaționale, finalitatea ei, a fost bine surprinsă de o serie de autori. De exemplu, Louis-Marie Le Maitour spunea că „orice decizie este orientată spre acțiune”, adică antrenează întotdeauna o acțiune fie pozitivă, fie negativă, sau pur și simplu pasivă, dar o acțiune („fac cutare în maniera cutare”) (Le Maitour, 1967, p. 212). Din această perspectivă trebuie făcută diferența dintre decizie și concluzie. T.T. Paterson arăta, spre exemplu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sine ci tipul ei. Conducătorul grupului decizional interacționează cu fiecare membru în parte al grupului sau, într-o manieră nediferențiată, difuză cu toți membrii grupului? La rândul lor, membrii grupului interacționează doar cu conducătorul grupului sau și între ei? Sunt antrenați la discuții în vederea luării deciziilor toți membrii grupului sau doar o parte a lor? - iată întrebări care urmează să-i preocupe pe cei interesați de ameliorarea procesului decizional. Roger Mucchielli (1970) a imaginat două situații tipice frecvent întâlnite în grupurile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de tip progresiv sau evolutiv și mult mai mică în discuția liberă, în timp ce probabilitatea obținerii asentimentului (acceptării sau unanimității din partea membrilor grupului) este mai mare în discuția liberă și mai mică în discuția progresivă. Dacă se lucreează, însă, cu grupuri antrenate în cele două tipuri de discuții, grupurile ce utilizează discuția progresivă obțin rezultate bune în ceea ce privește calitatea deciziei, precum și adeziunea membrilor grupului (Maier, 1970, pp. 31-34). Fenomenele și comportamentele de grup. Marea majoritate a autorilor atrag atenția asupra faptului că multe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etapă la fel de complexă, dacă nu chiar mai complexă decât celelalte două. Ea este deosebit de semnificativă deoarece exprimă finalitatea întregului proces decizional. În fond, deciziile sunt importante nu atât în sine, cât mai ales dacă sunt transpuse în practică. Executarea deciziei antrenează după sine o multitudine de fenomene psihoindividuale, psihosociale și psihoorganizaționale a căror cunoaștere, direcționare și disipare adecvată se instituie într-o premisă favorabilă finalizării corespunzătoare a procesului decizional. Executarea deciziilor este o problemă de: comunicare (deciziile luate pot fi perfecte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
i se acordă mai puțină importanță, fiind adeseori expediat, nerealizat optim. Printre greșelile tipice care se săvârșesc în legătură cu aceasta am putea enumera: greșeli de comunicare a deciziilor (în note care nu spun mai nimic despre utilitatea deciziilor; în contexte care antrenează intrarea în funcțiune a filtrării sau distorsiunii informațiilor, a bruiajului sau chiar blocajului comunicării); greșeli de desemnare a persoanelor care urmează să aducă la cunoștință subordonaților decizia (uneori aceste persoane nu au autoritatea și competența cerută de decizia respectivă; hotărâri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o natură dublă - atitudinal-comportamentală -, cele două aspecte fiind intim legate între ele. Chiar dacă relația dintre atitudini și comportamente nu este nici unică, nici strictă, existența ei nu poate fi pusă la îndoială. Este adevărat că atitudinile favorabile față de organizație nu antrenează automat participarea activă la viața acesteia, la fel de adevărat fiind și faptul că atitudinile defavorabile față de organizație nu împiedică în mod necesar participarea activă la viața organizației. Tocmai existența acestei relative independențe a atitudinilor față de comportamentele participative și invers, a comportamentelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aceea nu mai stăruim asupra lor. Adăugăm doar cu titlu de exemplu alte câteva forme posibile de participare. Participarea la aprecierea personalului În loc ca această apreciere să fie făcută doar de o singură persoană (de regulă, de către șef), fapt care antrenează de cele mai multe ori nemulțumiri, subiectivism în aprecieri, se propune ca aprecierea muncii subordonaților să fie făcută în comun de către conducător și subordonați. De fapt, este vorba de ceea ce un psiholog a numit ,,întreținere de apreciere”, în care subordonații au un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]