8,321 matches
-
epistéme este slabă, neajungând la ființăși la adevăr. „Poate să ajungă la adevăr cel ce nu atinge ființa?”(Theaiteos, 186 c). Aplicată doar „generării”, în deosebire de „inteligență”, aceasta cu „esența (ousia) ca obiect, în-credințarea față cuștiința este ceea ce e aparență în raport cu în sinele: kai dóxan, men peri génesin, nóesin pròs dóxan, kai hos ti noésis pròs dóxan, epistémen pròs pistin (Republica, 534 a).Prin trecere în ordinea teologiei, semnificația termenului pistisse modifică însă, fie și ușor: „ Noi știm cu siguranță
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe Moise ca relevând modelul prototip al înălțării noetice, Sfântul Grigorie aplică acest model la noi. Depărtându-ne (ἀναχώρησις) de părerile false (ὑπόληψις) despre Dumnezeu, aceasta este o deplasare de la întuneric (σκóτος) la lumină (Φως). Apoi, sufletul se deplasează de la aparențe spre natura ascunsă a lui Dumnezeu, care este simbolizată de norul care ascunde (ἐπισκιάζω) toate aparențele; astfel, sufletul se obișnuiește să privească la ce este ascuns. În sfârșit, călătoria spre lucruri mai înalte și abandonarea (καταλείπω) a ceea ce poate fi
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Depărtându-ne (ἀναχώρησις) de părerile false (ὑπόληψις) despre Dumnezeu, aceasta este o deplasare de la întuneric (σκóτος) la lumină (Φως). Apoi, sufletul se deplasează de la aparențe spre natura ascunsă a lui Dumnezeu, care este simbolizată de norul care ascunde (ἐπισκιάζω) toate aparențele; astfel, sufletul se obișnuiește să privească la ce este ascuns. În sfârșit, călătoria spre lucruri mai înalte și abandonarea (καταλείπω) a ceea ce poate fi obținut de simpla natură umană, a tot ceea ce poate fi înțeles (καταλαμβανóμενος), sufletul penetrează impenetrabilul și
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
se întoarcă spre ceea ce este ascuns”<footnote In Canticum canticorum, P.G., XLIV, col. 1000D. footnote>. 3. Tenebre - corespunde vieții mistice autentice. Avem aici o ierarhie a celor trei ordine de cunoaștere: 1. Filosofia chaldaică (din afară) ce se oprește asupra aparențelor; 2. Filosofia simbolică: poartă spre adevărurile abstracte; 3. Filosofia apofatică: poartă spre realitățile spirituale. Fiecărui ordin de cunoaștere îi corespunde un organ cunoscător: a. Αἴσθησις - pentru aparențe b. Φαντασία καταληπτικη - pentru abstracțiuni c. Πίστις - pentru realități<footnote Pr. Dr. Florea
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
trei ordine de cunoaștere: 1. Filosofia chaldaică (din afară) ce se oprește asupra aparențelor; 2. Filosofia simbolică: poartă spre adevărurile abstracte; 3. Filosofia apofatică: poartă spre realitățile spirituale. Fiecărui ordin de cunoaștere îi corespunde un organ cunoscător: a. Αἴσθησις - pentru aparențe b. Φαντασία καταληπτικη - pentru abstracțiuni c. Πίστις - pentru realități<footnote Pr. Dr. Florea Ștefan, Spiritualitate și desăvârșire la Sfântul Grigorie de Nyssa, Editura Asa, București, 2004, p. 306. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
dreptul la vot îl avea doar 5% din populația aflată peste vîrsta de 20 de ani. În acel an a fost nevoie de o luptă încordată pentru a extinde sufragiul la puțin peste 7% (fig 2)! În Norvegia, în ciuda promițătoarei aparențe de participare a poporului la adunările Ting din perioada vikingilor, procentajul nu era mult mai ridicat 7. FIGURA 2. Electoratul din Marea Britanie, 1831-1931 (date din Encyclopedia Britannica (1970() În al patrulea rînd, pînă în secolul al XVIII-lea și mai
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mult de valorile noastre ideale, însă depind și de convingerile noastre cu privire la conexiunile cauzale, limitele și posibilitățile din lumea reală care ne înconjoară adică de judecăți empirice. Aici începem să ne bazăm mai mult pe interpretări ale dovezilor, faptelor și aparențelor. Cînd încercăm să stabilim ce instituții politice cere de fapt democrația, ne bazăm și mai mult pe judecăți empirice și pe dovezi. Însă și aici, ceea ce contează pentru noi depinde parțial de judecățile noastre anterioare privind înțelesul și valoarea democrației
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
una din democrațiile stabile. Drept urmare este perfect rezonabil, ba chiar logic necesar, să conchidem că multe dintre diferitele aranjamente constituționale sînt compatibile cu instituțiile politice fundamentale ale democrațiilor poliarhice prezentate în Capitolul 8. Instituțiile politice ale democrației poliarhice pot, în aparență, să se prezinte sub diferite forme. Care este cauza acestei situații? Anumite condiții de fond deosebit de favorabile stabilității instituțiilor democratice fundamentale (discutate în Capitolul 12) au deținut un rol important în toate aceste democrații vechi și extrem de stabile. Datorită acestor
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
determinării, deci individualizarea prin mijloace gramaticale. Numele proprii avînd în conținutul lor intrinsec indici semantici de individualizare nu mai necesită marcarea particularizării prin articulare, fiind „inerent determinate“. Terminațiile -a sau -ele ale unor nume proprii (Craiova, Videle) sunt numai în aparență articole, ele avînd de fapt rol deictic și de marcare a formei de singular sau de plural, fiind „moștenite“ de la apelativele originare (Întorsura, Mărăcinele, Ponoarele), dar au fost „golite“, prin onimizare, de funcția de particularizare, deoarece individualizarea ca nume proprii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Parîng, Densuș, Pian, Humor. Se dovedește astfel, încă o dată, că etimologia „de grup“ poate descoperi „mănunchiuri“ de toponime similare onomasiologic. În același timp, o astfel de abordare, întreprinsă mecanic, poate forța uniformizarea unor situații diferite în fond, dar identice în aparență. Ne întrebăm, de pildă, dacă putem considera că toate toponimele cu forma Brașov sau apropiate de aceasta, aflate în zone diferite, uneori foarte îndepărtate, au fost formate de la același nume de persoană, care probabil că nu putea fi foarte frecvent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
scrisă, mărturie despre ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze, maghiare, turcice. Toate aceste serii de aparențe converg, împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric născut și evoluat pe acest vast spațiu în întrepătrundere cu alte fenomene născute și evoluate pe aceeași bază. Însă istoria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze, maghiare, turcice. Toate aceste serii de aparențe converg, împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric născut și evoluat pe acest vast spațiu în întrepătrundere cu alte fenomene născute și evoluate pe aceeași bază. Însă istoria fenomenelor etnolingvistice din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a permis lui Cantemir să identifice aspectul grecesc al unor cuvinte din limba română. Este vorba de azimă, blestem, chivernisire, drum, pedeapsă, pizmă și procopsire. Fapt este însă că analiza etimologică, adâncind istoria cuvântului, poate ajunge la rezultate care depășesc aparențele. Azimă, cuvânt românesc, format din prefixul a„fără” și rădăcina pe care o găsim și în a zămisli; vgr. ’άζυμος „pâine nedospită, iar ζυμη „ferment, drojdie, dospeală”, rom. zeamă, lat. zema „zeamă, fiertură”, de unde putem ajunge la zem „pământ” (Vezi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
orientale explică ceea ce au comun prin sorginte, și nu prin influența reciprocă, limbile română, albaneză, slavă și maghiară. De aici decurge principiul etimologic conform căruia orice cuvânt vechi din fiecare dintre aceste limbi trebuie raportat la baza traco latină, chiar dacă aparența lui formală este, în română de exemplu, latină, albaneză, slavă sau maghiară. În al doilea rând, cele două componente inițiale ale bazei traco-latine, adică traca și latina, deși sunt diferențiate ca sistem, au în comun fondul lingvistic preindoeuropean euro-afro-asiatic. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latin duc fibrele limbii române în adâncurile euro-afro-asiatice ale limbajului uman. Este însă de reținut încercarea lui Maior de a duce în antichitate fondul vechi nelatin de cuvinte al limbii române, fond care vădește faptul că întreaga limbă română, inclusiv aparențele latine ale acesteia, este o creație nouă, indestructibil îmbinată cu constituirea etniei române. Aflat însă departe de înțelegerea socială și evolutivă a limbii și respingând substratul tracic pe motiv că gințile barbare din Dacia s-au stins fără a lăsa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
i se caută originea se practică următoarele soluții: 1) se selectează una dintre acele limbi; 2) se caută traseul parcurs de cuvânt pentru a ajunge în română; 3) se vorbește de etimologie multiplă. Oricum, căutarea originii cuvântului nu depășește nivelul aparențelor formale în primul rând. Lingvistica tradițională nu-și poate pune problema constituirii limbii române ca parte a devenirii peisajului etnolingvistic din estul Europei și cu atât mai puțin s-ar putea gândi cineva să raporteze cuvântul românesc la stadiile preindoeuropene
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atât mai mult cu cât el a simțit nevoia să-și sprijine clasificările și evoluțiile cu elemente de limbă sau de altă natură. Ar fi de prisos să intrăm în amănuntele schemei născocite de autor, schemă care este lipsită de aparența logică a teoriei arborelui genealogic inventată de neogramatici. Orientarea generală a acestei scheme trebuie însă cunoscută întrucât ea este, în limitele gândirii tradiționale, o încercare de a pune în valoare substratul. Capitolul în care Densusianu face această încercare se intitulează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lingvistic. Recunoscând limbii române rădăcinile ei preistorice, nașterea ei din baza traco-latină și evoluția ei în contextul etnolingvistic din sud-estul, centrul și estul Europei, redăm acestei limbi firea, viața și constituția proprie. În consecință, etimologia este chemată să părăsească nivelul aparențelor fonetice, care au făcut din limba română un conglomerat de elemente heteroglote, și să purceadă la cercetarea evoluțiilor proprii istoriei acestei limbi. * Înlăturarea blocajului neogramatic deschide cercetării două căi. Prima cale are ca punct de plecare cuvântul actual și își
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îmbălsămează totul cu atingerea și mângâierea sa. Iar pe cât e de delicată pe atât e de puternică și transformatoare. Ea vine cu frumusețe și culoare, din puritate și strălucire, sfidând cu nonșalanță și detașare toate mizeriile umane, oferind ajutor. În aparență instabilă, dar în esență foarte stabilă, ascunzând combinații și amestecuri infinite de nuanțe și culori, strălucitoare și diafane, realizează astfel spectacolul vieții, dându-i permanența mișcării și frământării. Privită în detaliu, este aceeași, dar alta în intimitate, nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
e asociat primitivismului, unor incapacități și neputințe în alternative superioare. Ca cele ale colaborării și negocierii, ce constituie un alt stadiu al evoluției și dezvoltării. Da, dar poate fi o competiție fair-play, spuse Noel. Fair-play-ul este de cele mai multe ori o aparență. De regulă ea este o doar o politețe. Dar nu o trăire interioară autentică. Sunt extrem de puțini oameni care simt în interiorul lor această stare de fair-play. Psihologic, în interior simți sau ai tot starea de rivalitate. Respectiv: eu și, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
știa ce a făcut ea să merite acest noroc. Așa cum alte prietene de ale ei se întrebau cu ce au greșit de au parte de o soartă proastă și nefericite, pline de suferințe și frustrări, făcând doar eforturi să salveze aparențele în căsnicii sau să-și găsească compensații. Ea își admira, își iubea soțul și îi era dăruită cu toată ființa ei. Noel își simțea mângâiat orgoliul de noua funcție, dar și îngrijorat de responsabilitate, de dificultatea momentului. Responsabilitatea momentului dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
o avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te 'ntrebi ce n'ar fi putut să facă dânsul, care pornind de la o premisă falșă poate, a izbutit să clădească un edificiu așa de paradoxal, împrumutându-i toată aparența veracității? De unde atâta ordine în atâta dezordine? Cum putea să stea atâta naivitate alături de atâta putere de sistematizare? Unde ar fi putut să ajungă și ce ar fi fost astăzi Eduard Gruber, dacă nebunia nu venea într'o seară tristă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și gust, sunet și miros. Acestea erau chiar o combinație curioasă ca "rezistență gustativă" apariția unui gust imaginar la un grad special de efort muscular. Schimbările de temperatură produceau asociații similare și existau astfel de fenomene precum "cromatisme de temperatură", aparențe colorate rezumate prin (explicate prin) condiții termometrice particulare. Subiectul principal pe care profesorul Grüber a realizat experimentele sale era un bărbat de o considerabilă distincție intelectuală, acumulată prin analiza exactă a propriilor trăiri. Cu acest subiect nu numai că exista
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pionierul spiritului experimental în psihologia românească. Aceste gesturi ne îndreptățesc să credem că fondatorul psihologiei experimentale din România nu a fost ignorat, ci ocultat. Analiza vieții și activității culturale a lui Mihail Ralea este rezervată celor ce cunosc istoria de sub aparențe, el fiind un personaj controversat din punct de vedere politic, moral și științific. Partea de apreciere asupra cărora toți analiștii și interpreții sunt de acord este formată din calitățile de rafinament interpretativ deosebit al faptelor culturale, de ateu convins, de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în scenă ficțiunea ca și cum ar fi realitate. Jean-Pierre Vernant și Pierre Vidal-Naquet arată că datorită unui asemenea tratament al ficțiunii, această artă nu se putea naște decât "în cadrul cultului lui Dionysos, zeul iluziilor, confuziei și bruiajului neîncetat între realitate și aparențe, adevăr și ficțiune" (Mythe et tragédie, deux, La Découverte, 1995, col. Textes à l'appui). Platon, în Cartea III a Republicii, distinge trei genuri literare, povestirea pură, drama și forma mixtă, în funcție de modul lor de enunțare, după felul în care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]