7,167 matches
-
că mă înăbuș. Atunci Minodora a apropiat de buzele mele un vas cu apă din care am băut cu sațietate. Apa câinelui. Cât era de bună apa ! Cât de necesară pentru revenirea la viață ! Tăcerea a fost întreruptă de vorbele aspre a doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din beci și ne-au urcat fără nici o explicație într-o căruță la care era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea, Minodora, copilul meu, copilul unic al iubirii mele unice. Trăia, și asta era cel mai important. A doua zi mi-a mărturisit fără ocolișuri, cu o voce aspră pe care nu i-o cunoșteam, că era însărcinată, în luna a patra. Nu avea cum să știe cine era tatăl și oricum nu avea nici o importanță. Am asigurat-o că poate face un avort, că mâinile și cunoștințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Aprilie 1951, în Brodocul nostru din Baraba Am cules "CIUBOȚICA CUCULUI" (Primula oficinal) din vâlceau care parcă ar fi acoperită cu o cuvertură galbenaurie. Pe Vasili lam RUGAT să culeagă frunze de urzică (urtica dioica), fincă degetele lui sunt mai aspre ca ai mele. Impreună am cules mlădiți de soc și am scormonit pământu ca să scoatem rădăcini de păpădie (taraxa oficinal) pe care leam spălat bine în părâu și leam pus la uscat la soare. O să facem amestec de patru plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
depus în zadar zeci de petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
măriți și gata! Pleci, te măriți și gata! Ce însemna "gata"? Pe ea cuvântul o ducea cu gândul la moarte. Era frig afară, înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai des, avea cinci copii și toți ceilalți erau pe la casele lor, numai mezinul umbla teleleu prin țară după cai verzi pe pereți. Venise și la Marcu era obosit după acel adevărat turnir pe la mai marii uzinei, își trecuse palma aspră peste creștetul capului, oftase și îi spusese inginerului: Îl vedeți, îl arătase pe fiul său, cel mai mare derbedeu din câți există, cartea lui de muncă arată ca la deportați, pe unde a fost peste tot a împlinit-o, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse permanent, se rotunjise căpătând forme obraznice, de-a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul unui taburet pe care se afla tava cu păhărele de vin. Tatăl și Ștefan purtau ciorapi de aceeași culoare, discutau la superlativ despre țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
La întâlnirea precedentă fusese obosită, îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină de afecțiune... Se gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă în fața lui și să-l studieze cu atenție, ce minunat! Cât de bine cunoștea toate amănuntele vieții acestui om, cât de bine vedea singurătatea serilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi zărit de la absolut orice fereastră a celor trei clădiri ale căminului. De steag răspundea șeful clădirii de est (cea în care mă aflam și eu). Era un bărbat înalt, cu privirile dure, în jurul vârstei de șaizeci de ani. Părul aspru îi încărunțise pe alocuri, iar pe gâtul ars de soare avea o cicatrice lungă. Se zvonea că absolvise școala militară din Nakano, dar nimeni nu știa cu siguranță ce hram purta pe-acolo. Lângă el stătea un student care îndeplinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
este ora siestei. Oameni, animale, gândaci, plante - se părea că toți dorm buștean. Ce după-amiază liniștită! Nu a trecut mult timp și am auzit pași ușori îndreptându-se spre mine. Am văzut o femeie cam între două vârste, cu părul aspru și scurt. S-a așezat lângă mine, și-a pus picior peste picior și mi-a luat mâna. A dat mâna cu mine, dar între timp a întors-o pe față și pe dos, studiind-o cu atenție. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cămin are doar un tavan și o fereastră. — Bine, dar nu știi cum sunt iernile aici, mi-a spus Reiko, bătându-mă pe umăr și îndemnându-mă să mă așez pe canapea. S-a așezat lângă mine. Sunt lungi și aspre. Nu vezi decât zăpadă, zăpadă și iar zăpadă. Umezeala și frigul îți pătrund în oase. Ne petrecem iarna curățind zăpada. În rest, stăm în casă, unde-i cald și bine, și ascultăm muzică, stăm de vorbă sau tricotăm. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
infernal făcut de Yamaha cea roșie de 125 CP. Ne-am dus undeva pe malul mării, departe, și ne-am întors în aceeași seară, epuizați. Nu se întâmplase nimic deosebit în excursia aceea, dar mi-o aminteam foarte clar. Vântul aspru de toamnă îmi vâjâia în urechi și cu toate că mă țineam strâns de Kizuki, când am ridicat privirile spre cer, am avut senzația că o să fiu absorbit în spațiu. Am zăcut așa o bună bucată de vreme, lăsându-mi mintea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
furtun. Naoko a în[urubat furtunul la un robinet și a deschis apa. Au intrat amândouă în colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Au socotit că e mai bine la oraș și câștigă mai mulți bani. Ce păcat! am exclamat eu. Unele case par chiar locuibile. La un moment dat, au încercat niște hippy să trăiască aici, dar n-au rezistat din pricina iernilor aspre. Imediat după ce am trecut de sat, am dat peste o zonă împrejmuită ce părea a fi pășune și se vedeau câțiva cai păscând iarbă. Am luat-o de-a lungul gardului și am zărit un câine care venea spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e asta. Dora nu era - căutam cuvântul potrivit - o femeie metatropică. Era mai degrabă... Ei, știi tu, o minette, i-am spus, folosind termenul francez atât de popular În ultima vreme. Descria o femeie dotată cu mâini moi, și nu aspre, empatie și nu bici, care ajuta bărbații să se transforme În lămpi sau scaune pentru picioare, pudeli, scrumiere sau, mă rog, mai știu eu ce - școlărițe, poate. Cel puțin, așa o cunoscusem pe Dora, ca minette. Am sunat-o abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
replică memorabilă, apoi, Înainte să Închidă ochii, adăugă Încet: Între timp, fii deștept: prefă-te că ești prost. Luat prin surprindere, m-am uitat la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de condițiile aspre ale vieții de oraș: Zgomot, revoltă și agitație, gesturi bruște și tropot: În orașul de azi e loc pentru tot Brusc, auzi un țipăt - e curajos sau tont Ah, cine poate spune dacă e soare sau potop? Ce mai insinua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind conținutul, Îl puse pe masa de scris. Era un căluț - Înalt de aproximativ douăzeci de centimetri, cioplit din lemn și vopsit În alb. Pentru coamă au fost folosite fire aspre, negre de păr de cal, dar coada lipsea. Mi se părea vag cunoscut. — Era cumva pe raftul din camera de zi? — Exact. Sub reproducerea cu femme fatale, aia chiar lângă picup. I-am explicat că, dacă se referea la femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi văzută. Eminența cenușie a orașului era mai tânără decât mă așteptam, În jur de treizeci și cinci de ani, maxim patruzeci, și avea o Înfățișare cât se poate de mediteraneană. Pielea nu-i era nici prea Închisă, nici prea deschisă, chipul aspru, cu buze groase și sprâncene bine conturate. Privirea alertă, dar indiferentă, nasul proeminent, prefera să-și aranjeze cărarea Într-un stil sobru, ca bărbații. Dar cea mai impresionantă era cicatricea: pe partea dreaptă a feței, o linie aproape verticală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-un somn adânc, fără vise. Pe la prânz, m-a trezit o limbă aspră care-mi explora fața. Când Heino a reușit să-și alunge pudelul curios, mă anunță că se gândise să-și viziteze mama, Împreună cu Boris. M-ar fi deranjat să am grijă de prăvălie cât timp erau plecați? Clienții veneau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întârziat la ginecolog, s-ar putea să te hotărăști să nu te mai duci deloc. Un taxi galben, cu mai multe autocolante lipite pe apărătoarea roții din spate, a tras brusc lângă ea. Șoferul, un bărbat oacheș, cu o figură aspră, mustață a la Zapata și un dinte de aur chiar În partea din față, care putea foarte bine să fie violator În timpul liber, coborâse toate ferestrele și asculta la maximum un post de muzică rock local din care răbufnea melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sufereau, ci un singur trup care respira, transpira și suferea În mijlocul ploii. Ploaie sau soare, nu avea nici o importanță. Să mergi pe jos prin Istanbul Însemna să mergi În tandem cu mulțimea. Pe când trecea pe lângă zeci de pescari cu chipuri aspre, ce stăteau tăcuți unul lângă altul, Înșiruiți de-a lungul vechiului pod Galata, fiecare ținând Într-o mână o umbrelă, iar În cealaltă o undiță, Zeliha Îi invidia pentru capacitatea lor de-a sta nemișcați, pentru puterea de-a aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de cristal. — Trebuie să o salvăm pe Armanoush de toate relele, ăsta e singurul lucru care contează, a spus moale Shushan Tchakhmakhchian, cu ridurile de pe fața ei și vinișoarele subțiri, vineții de pe mâini și mai evidente În lumina albă și aspră. Mielușelul ăla nevinovat are nevoie de noi, la fel cum și noi avem nevoie de ea. Expresia chipului ei a trecut de la hotărâre la resemnare În clipa În care a dat repede din cap și a adăugat: — Doar un armean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi toate trei au Început să ridice obiecții, fiecare pe tonul cel mai Îndatoritor cu putință. — Bagă de seamă că dervișii obișnuiau să se Îmbrace În pânză aspră de sac și În haine de lână, nu să se Înfășoare În șaluri de cașmir, a intervenit mătușa Cevriye, cea mai sentimentală dintre toate. Mătușa Banu a Înghițit cu greutate, nesimțindu-se În largul său În hainele ei, În trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]