6,162 matches
-
flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi - Din crengi de arbori luminează stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin coloane soții: Sunt tineri unii ca iubirea moartă, 60Iar alți au barbe albe ca preoții. Dar toți cu toții sunt de om ruine Și risipiți din cârduri beduine Au fost găsit amara, cruda moarte, Într-un pustiu arzând și fără fine. Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sună Ca frunze-uscate cari vîntu-adună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
senină. Se pare cum că este al mării Dumnezeu, Blând îngînat de lebezi în mândrul visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată de vânt e răscolită... S-aude glasul CĂLUGĂRULUI (basso) Răsai din a ta noapte, copilă mult iubită. (Intră în scenă) E un străin aice... și ca mărgăritarul E fața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești tu străine cu negri ochi sub gene? REGELE SOMN Eu?... Eu sunt fericirea vieții pământene. CĂLUGĂRUL Aicea nu ți-e locul, norocul eu nu-l caut, A lumii glasuri multe și glasul tău eu n-aud... Nu vezi tu barba-mi albă și ochii mei... și gură - Abia urmează încă a gândului măsură. Eu nu cred în nimica, și nu cred blândei gure Ce-mi minte fericirea... Te du! Te du aiure! REGELE SOMN (zîmbind) Tu spui... Privește-n juru-ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceruri O stea călătorului. {EminescuOpIV 358} ÎNVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngînă cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechi evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Brigbel. Și răzimat pe spată al zeilor fiastru Privea-n ochii miresei al cerului albastru. Frumoși ca două basme, isvoarele uimiri-s, În păru-i lung de aur se învălea Tomiris. Încolo voievozii, boiarii după treaptă Șoptesc cu admirare în barba înțeleaptă Când spune cântărețul povești din alte vremuri, De regi de-a căror fapte te miri și te cutremuri. Spunea cum din deșerturi, ce nu mai au hotară, Venit-au de la Nilul cu tainice isvoară, Pe negrele corăbii cu mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stăpân și s-o urmezi Tu trebui, ca mai bine în scaun să te-așezi; "Ca nu de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul în scandelele lumii! "Strămoși pierduți în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în cupe de-aur aroma cea amară. Nu voiu să fie-aevea... să fiă, nu.... să pară. Trecut apari din noapte... ilusiuni din ceriu Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - ese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - Pletele albe cu desăvârșire - Asemeni unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagră vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțiam că nu trăiesc De cât numai în basmu și-n cântec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întristat. La strein cu fruntea pală Și cu părul ca de corb - Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul orb. {EminescuOpIV 478} l5. LA QUADRAT (cca 187O ) Înger în patru colțuri, o stea cu barbă lungă, Cine-a știut vr-odată că tot ce eu iubeam E-un dramaturg puternic dar fără bani în pungă, Un paralelogram? E-un om a cărui visuri la bere tot țintează, Ce se consumă-n asuri și joacă la hasard
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și după multe smuncituri ale ciobacului, speriind copilul, aducea ambarcațiunea „la groapă”. De aici Începea minunea: Dorița, uzând de toate modurile de comunicare, de la rugăminte la amenințare, cobora anevoios și cu sfială, În apa tulbure și murdară, timp În care barba Îi tremura și dinții Îi clănțăneau din cel puțin trei motive: Vai, să nu cadă copchilul, că mă omoară Mamaia! Dacă vre-o scârboasă de lipitoare se prinde de mine, eu mor și gata! Vai, ce rece-i apa asta
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Poliția e În plină anchetă. Mă tem că În asemenea circumstanțe cauțiunea iese din discuție. — Ce circumstanțe? Vreau să-l văd acum pe Frank. Doar și judecătorii spanioli eliberează oameni pe cauțiune, nu? — Nu În astfel de cazuri, murmură În barbă señor Davila, schimbîndu-și servietele dintr-o mînă În cealaltă, Într-o Încercare fără sfîrșit de a se hotărî care dintre ele era mai grea. O să vă vedeți fratele Într-o oră, poate mai devreme. Am vorbit cu inspectorul Cabrera. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prea multe semne de mîhnire. Doar Gunnar Andersson, un tînăr suedez care ajusta motoare de șalupe În micul port, părea Înnebunit de durere. Stătea singur lîngă mormîntul deschis, slab și cocoșat În costumul lui de Împrumut, cu o măturică de barbă pe obrajii supți. La un moment dat se ghemui pe vine și atinse pămîntul jilav; nu părea deloc doritor să Încredințeze acelei Îmbrățișări Împietrite rămășițele fetei. Ceilalți Îndoliați așteptau relaxați În soare, discutînd Între ei de parcă ar fi fost membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu privirea sicriul. Pieptul slab i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știți. Dați-mi factura și rezolv eu. — Nu vă faceți griji... pot să aștept. S-ar putea să dureze ceva. A pledat vinovat. Andersson trase din țigara Însăilată. Firișoare de tutun aprins răbufniră din vîrful incandescent și străluciră efemer În dreptul bărbii lui. Privirea Îi rătăci prin atelier, evitîndu-mi chipul. — Vinovat? Frank are un simț al umorului cu totul aparte. — Nu-i nici o glumă. SÎntem În Spania și i-ar putea da douăzeci sau treizeci de ani. Nu credeți că el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privit prin hublourile miniaturale.) Deci asta-i barca lui Frank? N-o să găsiți pe ea nimic care să vă fie de folos. Frank l-a rugat pe domnul Hennessy s-o vîndă În numele lui. Andersson privi lung la ambarcațiune, pieptănîndu-și barba cu degetele - un scandinav mohorît, exilat printre carene de plastic și antene de radar. Apoi ridică privirea și cercetă cerul de deasupra orașului; am observat atunci că se uita oriunde, numai În direcția casei Hollinger nu. Răceala sa nativă alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apuca să-mi Înalț capul, țintuindu-mă de scaun În fața volanului. Adormisem În Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se bucură de gluma lui preferată.) Charles, dormeai tun. Te angajasem să-mi fii bodyguard. — Credeam că-ți sînt consilier literar. Nu trebuia să apari la zece? — Treburi presante. Se-ntîmplă tot soiul de lucruri. Ia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oftalmolog Elena Pintilei și tuturor prietenilor din Iran pe care, dintr-un motiv sau altul, nu-i pot menționa. Daniela Zeca-Buzura septembrie 2012 Rămăsese culcat și tristețea îi stătea deasupra, ca uleiul pe apă. De când orbise, își lăsase plete și barbă, arăta ca un Christ în vârstă. Vara, purta un caftan auriu de culoarea spicului. Se-ntâmpla ca Godun să fie întrebat: Chiriașul tău din mansardă e preot? — Nu, e Omar, prietenul și părtașul meu în de toate. — Dar nu e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privindu-i hangerul care îi atârna pe o coapsă, de sub armură. — Dacă ai să taci și doar ai să te uiți cum înghit, nu te vei alege cu mare lucru, fiindcă după masă mă grăbesc să îmi dau de pe mine barba asta de-o zi și să-l schimb pe cel care îmi ține locul. — Cum adică? Nu doar tu ești Hefestion, ci sunteți mai mulți? Hai, că-i bună! Dar ești într-o copie a unui tablou, ce-ți închipuiai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tristețe stătută își plimba umbrele peste tot chipul lui, schimbându-și palorile între ele. Părea un învins cu care dormise de câteva ori în același pat, însă tipul chiar îi plăcuse, deși, în privința lui, avea de răspuns mai multor enigme. Barba de o zi, pe care o purta când dregea motoarele sau trebăluia la benzinărie, dispăruse cu totul și gura i se desena acum clar pe obrazul prelung și palid. Avea mănuși fine, de culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întâlnirii cu Shams, iar împrietenirea cu el îi schimbase felul. Priviți de departe, păreau tatăl cu fiul său. Doar că Shams nu era cu adevărat. În oraș, Shams avea statuie și un chip în muzeu, de bătrân cu turban și barbă. În miniaturi ale cânturilor din Mathnavi, copiate la 1300, el stătea lângă Rumi, ca maestru și ca discipol. Cine l-ar mai cunoaște, după șapte sute de ani, ca odraslă a băcanului ridicat la stele? Omar nu reușea să îl ia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câte o poză cu el în garaj sau în restaurantul benzinăriei. Era însă din vremuri bune, de dinainte de a fi orb: părea încă încrezător, nu se îngrășase și nu albise. Nu aveau de unde să știe că, după asta, își lăsase barbă și pletele îi cădeau pe obraz, ca unui rocker la pensie. Oricum, fiu-său povestea despre el ca despre un bărbat dispărut. Trăia fără griji între zidurile grădinii cu leandri și, din când în când, îi făcea plăcere să i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-și victima de la primul gest. Era un bărbat înalt și masiv, cu o voce groasă, dar cu mâinile fine și îngrijite, de farmacist. Dar nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu din mână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ștergîndu-și barba cu mâna lată și păroasă. Muierea se uita la el, așteptîndu-și rândul. Le puse dinainte blide de tablă în care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le întărească doagele cu rafie, numai să nu stea. Prânzul fl mulțumea. Ea întindea fața de masă, răsturna mămăliga din care ieșeau aburii și-l aștepta să se închine. Bărbatul avea privirile stinse. Pe fața-i aspră, acoperită de o barbă sură, nu se vedea nici o lumină. Își descheia nasturele de la gât al cămășii, se ridica de pe scaun și spunea făcând semnul crucii: - Dă-mi, Doamne, și mâine ce mi-ai dat azi! Apoi se așeza. Chipul i se lumina puțin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]