7,814 matches
-
asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de răzbunare și de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
E de la Delfi" 1. (384 D) Tocmai am dat de curând, dragul meu Sarapion 1, peste niște versuri destul de inspirate, pe care, după părerea lui Dicearh 2, Euripide i le-ar fi adresat lui Arhelau 3: „Eu, cum mi-s biet sărac, nicicând bogatului vreun dar n-oi da, Ca nu cumva smintit să crezi c-oi fi sau că aștept În schimbu-i altceva”. Într-adevăr, nu se bucură de prea multă recunoștință cel care dăruiește din puținul ce-l are
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
colegi. Era aspru, extrem de aspru, cu cei care nu-și respectă obligațiunile profesionale și de serviciu, chiar dacă printre aceștia se aflau și persoane care îi erau apropiate. M-am convins, astfel, că radicalitatea cu care reacționa nu era o biată comedie, ci că acesta este adevăratul om. Țepos, grandios, „nărăvaș”, pus pe harță, dar în același timp, punctual și un om de caracter care-și respectă întotdeauna cuvântul. Și totuși, are un suflet incomensurabil de larg. PROFESORUL își onorează responsabil
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nu simțise-a cărnii-nfiorare;/ Arar din ploscă, pururi din izvoare/ Sorbea, și-n cumințenie deplină/ știa ce-i munca fără de hodină.// Deși atât de fragedă copilă,/ Adâncul feciorelnicului sân/ Un duh mintos purta și plin de milă;/ Ea îngrijea de bietul ei bătrân/ Cuviincioasă ca de un stăpân;/ Torcând mereu, păștea o turmă rară/ 781 Ibidem, p. 158. 782 „Povestirea Grizildei apare la Boccaccio; dar diacul din Oxford, care o spune, mărturisește a o fi aflat de la Petrarca. Istorisirea a circulat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se salvează dintr-o situație mai mult decât compromițătoare, aceea de a fi surprinsă de către soțul ei cu un tânăr în casă, tot datorită unei inteligențe veritabile, deși femeia își mărturisește viața modestă și condiția socială, „eu, care-s o biată femeie și pot zice că n-am trecut de pragul porții” 903 : argumentează că tânărul amant se afla în butoi deoarece venise să-l cumpere, astfel ea făcând o afacere bună pentru întreținerea familiei. Monna Ghita, din povestirea a patra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de răzbunare și de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și deprinderile câinelui său, atunci nu este lipsit de interes pentru istoria literară să știe cu precizie ce fel de animale cresc scriitorii. Ion Barbu și Tudor Arghezi preferau maidanezii ca un simbol al lipsei lor de prejudecăți sociale, asemeni Bietului Ioanide al lui Călinescu, intelectual de rasă crescând însă câinele fără pedigree Ștolț (din germană: “îngâmfat”, „mândru”). Ioanide își consideră câinele superior ca inteligență multor oameni. Brătescu-Voinești avea, nici vorbă, câini de vânătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
vânătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul câinelui credincios a inspirat și multă literatură proastă, lacrimogenă, precum celebra Câinele soldatului sau bucata lui Vasile Militaru în care se pun alături pentru contrast nerecunoștința omului față de fidelitatea câinelui. Bietele animale n-au nici o vină pentru lipsa de talent și de gust a autorilor care i-au imortalizat fără a le conferi alura de personaje credibile. Scriitorii contemporani nu prea mai sunt dispuși să-i introducă în pagini pe admirabilii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Iordăchel Gudurău. Ei sunt printre personajele care dau măsura creației magistrale a lui I.L. Caragiale. Aflați în provincie, departe de centrul vital al politicii, ei simt nevoia irepresibilă de a accesa acest centru, de a comunica universului întâmplările meschine ale bietului colț de lume. Un șut în fund, o lovitură de baston trebuie expuse la picioarele tronului regal. Când președintele țării, alt politician de vază sau președintele Uniunii Scriitorilor ajung în provincie, membrii comunității de acolo țin să îi atingă cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
obiectelor, ai construcțiilor, ai mediului. Toți cu excepția lui Sadoveanu, pe care îl interesează însă doar mediul natural. O excepție enormă o constituie cazul lui G.Călinescu. Nu numai că el dedică un roman unui arhitect care dă și titlul operei, Bietului Ioanide, dar încă din romanele anterioare, Cartea Nunții și Enigma Otiliei, arhitectura și construcțiile urbane au un rol important. Ele definesc epoca și statutul social al eroilor dar, totodată, constituie veritabile documente ale epocii în care se petrece acțiunea. Cititorul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Din motive neelucidate, unele nume proprii ale unor persoane reale și contemporane se regăsesc în sintagme pitorești. Probabil spre exasperarea acelora, complet inocenți. Astfel, inexplicabilă pentru mine este triviala expresie „A luat-o ... de Mălineanu” (cunoscut compozitor). La fel de năpăstuită e biata interpretă de romanțe, de mult emigrată, Gigi Marga. Ei i se asociază lucruri de nereprodus prin tipar. Cu Gigi Marga ajungem la numele proprii generice feminine. Unele provin de la persoane reale ca Mița Biciclista (prostituată de lux de la început de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
din Via Universitate, fermentat poate în Amfiteatrul Odobescu. Apoi mi-am dat seama că e o prepoziție nouă, proaspăt adusă din Italia, ca un Chianti, ca să înlocuiască sărmanele noastre „prin” sau „pe la” din care n-au mai rămas nici oscioarele. Biata doamnă Slavici! Când Poetul Național, sub un diagnostic încă discutabil, își pierdu mințile, doamna Slavici, în casa căreia locuia, undeva prin Piața Amzei, cam la jumătatea distanței dintre sediul Uniunii Scriitorilor și al Asociației Scriitorilor București, fu cuprinsă de panică
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
fi adoptat. De o mâță janghinoasă, luată de suflet, nu te înduri să o arunci în stradă, oricâte belele ți-ar face. Dar de un scriitor, este de forța evidenței să înțelegi că e bine să „scapi” cât mai repede. Biata doamnă Slavici! Ce știa G.Călinescu despre ce poate face un scriitor când devine „foarte rău”?! Doamna Slavici voia doar „să se scape” de el. O doamnă contemporană ar fi în stare să ucidă sau să pună soțul cu carabina
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mm nu pot echivala proiectilul soțului doamnei Romanița. Altfel, cu o cutie de 100 de bucăți aș crea Uniunii o „imagine” de vis. Instituția „s-ar scăpa” de cei care stabilimentul doctorului Șuțu n-ar putea să-i mai încapă. Biata doamnă Slavici nu gândea în termeni de istorie și critică literară! Ea avea pe cap un nebun și atât. Valoarea lui absolută aparținea posterității și lui G. Călinescu, nenăscut pe atunci, dar doamna Slavici, disperată, avea o problemă de care
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
așteptarea indemnizației de merit, în libertate și fără nici un risc. Gazdele lor nu vor găsi un Maiorescu la care să se plângă și, dacă ar găsi, locurile din instituțiile sanitare abilitate sunt de mult ocupate de alți perdanți, mai piloși. Biata doamnă Slavici a avut noroc. Foarte repede „s-a scăpat” de Eminescu, cel care încetase a mai fi Eminescu, și va fi răsuflat ușurată. Noi însă, ghinioniștii, va trebui să-i răbdăm pe confrații pe care-i avem. Nici geniali
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pamflet fără har și invectivă la plângerea penală, ale unor scriitori, mă duc în Piața Amzei, la placa de marmură ce marchează locul, casa nu mai există, și cer iertare doamnei Slavici pentru neînțelegerea urmașilor. Dar de acolo, din zid, biata doamnă Slavici îmi surâde ironic! Despre nedreptate Am citit recent în România literară un articol în care un critic, dl. Grigurcu, comenta opera unui poet sub titlul Nedreptățitul... Numele, respectabil, al poetului nu îl voi cita, pentru că nu are nici o
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ironic! Despre nedreptate Am citit recent în România literară un articol în care un critic, dl. Grigurcu, comenta opera unui poet sub titlul Nedreptățitul... Numele, respectabil, al poetului nu îl voi cita, pentru că nu are nici o relevanță în context și bietul poet nu are vină pentru titlul sub care a fost pus. Altceva vreau să spun. De altfel poetul cu pricina e și distins traducător, e simpatizat de toată obștea, a luat premii ale USR, vreo patru, tot atâtea altele importante
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se satisface sexual, se ridică imediat și se duce să facă baie... (plânge)... Să nu ia vreo boală, Îmi spune... Și că cel mai rău lucru care i se poate Întâmpla e să se molipsească de ceva de la mine... Tânguirea bietei femei are intensitatea unei povestiri a lui Borges. Pornind de la aceste rânduri, ne putem imagina oroarea acestei existențe. Terapeutul o Întreabă: „De ce nu Îl părăsiți?”, și ea, Îndurerată, dar plină de speranță, răspunde: „Îl iubesc... Dar știu că dumneavoastră mă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
care să Îl audă și să răspundă la solicitarea sa. Cu excepția lui Însuși! Când omul și-a auzit propria rugăminte, stimularea a declanșat genul de răspuns «util» pe care l-ar fi generat rugămintea altei persoane, și, spre surpriza sa, bietul om a descoperit că a indus răspunsul la propria sa Întrebare. Tocmai descoperise utilitatea autostimulării cognitive.” Toate acestea ne determină să admitem că mintea „individului” este, În realitate, „socială”, atât la origine, cât și În modul său de funcționare. Limbajul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
sânge și a venit așa, dar se putea și altfel . Dacă însă nici acest groaznic măcel nu v‐ a fost învățătură, va mai curge sânge, dacă trebuie să vină, va veni!” Nu vă mai ascundeți după cadavrul „genialei” bestii. Lăsați bietul hoit să putrezească în pace, iar voi luați aminte!” * Păreri tutovene Păreri Tutovene, publicație săptămânală de opinie, informație și atitudine a municipiului Bârlad, reapare joi 16 aprilie 1992 cu un colectiv de redacție format din: Gh. Barbu, redactor șef, O.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
butoi anume Domnu'Jecu, domnu'Jecu! Vei mai umple înc-o bandă Învârtită-n jur de osie, Proslăvind vinul de Huși, Dragă domnule Tudosie! Și cenaclul se-nvârtește Cu pământu-n jur de soare, Dan va exulta de spaima Morții-a-toate voitoarea. 404 Biete trude de o clipă, Deși cresc, deși există N-or să aibă prea curând, Foaia albă de revistă. Cu aceeași nerăbdare Le va proslăvi-n arcuș, Maestrul de-o biată clipă Ion Alex. Angheluș. Doamnele-or citi gentile, Domnișoarele la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de soare, Dan va exulta de spaima Morții-a-toate voitoarea. 404 Biete trude de o clipă, Deși cresc, deși există N-or să aibă prea curând, Foaia albă de revistă. Cu aceeași nerăbdare Le va proslăvi-n arcuș, Maestrul de-o biată clipă Ion Alex. Angheluș. Doamnele-or citi gentile, Domnișoarele la felși încet spre cimitire Ne vom apleca nițel! S-a aplecat mai mult. „În iulie 1986 mă aflam în cortegiul funerar...” scria la 20 aprilie 2006, după 20 de ani
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în Țară, Au adus boala bizară. Toți din sat se speriară... Moș Ion, mai supărat, A plecat la crâșmă-n sat, El și cu baba Ilinca Au băut toată palinca. De-or simți că vine iară Gripa aviară, Pentr-o biată de găină Toată votca o termină. Fără a fi întrebat, Petruș Andrei, sărbătoritul, ne spune care fel de poezie îi place: nu poezia lipsită de gust, apoetică, rău mirositoare, ci poezia îmbrăcată în strai de sărbătoare, aceea care merge duminica
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
întrunit să pornim această "intreprindere" îndrăzneață, sprijiniți de prefectul Th. Tărnăuceanu. Gest de mare curaj atunci, moftul celor cu bani mulți (și destui, negri) astăzi. Mare necesitate atunci, încă necesitate astăzi, dar nu o oportunitate de afaceri. Un oarecare Mihalachi, biet fotograf (atunci și acum) m-a abordat într-o zi cu o satisfacție șuie: "câți vă mai salută, astăzi, dom’ doctor ?!". I-am strâns mâna la fel de ironic și i-am răspuns: destui ! Pentru că valoarea mea se bazează pe complexitatea personalității
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de o parte între cei prezenți (fiecare cu monologul său) pe de altă parte cei de acolo fără dialog cu mulțimea, cu elevi, public... în total anonimat ! Oricâtă materie cenușie era înăuntru, a rămas necunoscută afară ! Viața care trece, pe lângă bieții cărturari, înțepeniți în ochelari ! Diversificarea limbajului duce la diluarea unor principii morale tradiționale; atracția Vestului distruge personalitatea neamului și limbii, tradiția și... teritoriul. Să luptăm numai pentru viața noastră trupească sau și pentru spirit ? Până la urmă, azi, lupta cu morile
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]