7,134 matches
-
au dat seama că viitorul lor sub administrația sovietică era la fel de sumbru ca și al românilor. Toate unitățile și subunitățile de jandarmi evacuate din Transilvania au fost trecute în subordinea Armatei I, la 31 august 1940. În urma încheierii tratatului româno - bulgar din 7 septembrie 1940, Inspectoratul General al Jandarmeriei a început, la 21 septembrie 1940, procesul de evacuare a unităților și subunităților aparținând Legiunilor de Jandarmi Caliacra și Durostor din Dobrogea de Sud (Cadrilaterul). În condițiile amplificării stării de agitație interne
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
blocuri (shikun) construite cu repeziciune. Mulți imigranți evrei, mai ales din Bulgaria, s-au stabilit în partea nouă a Jaffei, în jurul bulevardului King George numit de acum Yerushalaim (Ierusalim), unde pot fi văzute până astăzi numeroase restaurante cu profil culinar bulgar și sefard din Balcani, alături de altele cu profil kasher, arab local, libian sau românesc. În partea veche din jurul pieții numite în prezent Kedumim s-au așezat arabi din straturile sărace, mulți din ei veniți din alte așezări arabe părăsite. Aceste
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Ioan Alexandru (în bulgărește: Иван Александър, transliterat "Ivan Aleksandăr"; ; ortografia inițială: ), cunoscut și ca Ivan Alexandru, a domnit ca Împărat ("Țar") al Bulgariei între 1331 și 1371, în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar. Data nașterii sale este necunoscută. A murit pe 17 februarie 1371. Lunga domnie a lui Ioan Alexandru este considerată o perioadă de tranziție în istoria medievală bulgară. Ioan Alexandru și-a început domnia confruntându-se cu probleme interne, dar și
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
Țar") al Bulgariei între 1331 și 1371, în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar. Data nașterii sale este necunoscută. A murit pe 17 februarie 1371. Lunga domnie a lui Ioan Alexandru este considerată o perioadă de tranziție în istoria medievală bulgară. Ioan Alexandru și-a început domnia confruntându-se cu probleme interne, dar și cu amenințări externe venite din partea vecinilor Bulgariei, Imperiul Bizantin și Serbia, dar și-a condus imperiul spre o perioadă de revenire economică și de renaștere culturală și
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
întâlnit cu Andronic și au căzut la pace pe baza "status quo". Pentru a pecetlui alianța, Ioan și-a logodit fiul mai mare, Mihail Asan al IV-lea, cu fiica lui Andronic, Maria (Eirene), căsătoria având loc în 1339. Împăratul bulgar a putut acum să-și îndrepte atenția către Belaur, dar abia în 1336 sau 1337 a fost stinsă rebeliunea din nord-vest. În preajma anului 1332 Ioan Alexandru și-a încoronat fiul cel mai mare Mihail Asan al IV-lea ca împărat
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
și Mesembria (Nesebăr), deși nu a reușit să cucerească Varna. Depășit, Ioan Alexandru a fost obligat să facă pace. Orașele capturate au fost cedate Imperiului Bizantin, iar împăratul Ioan V Paleologul a plătit 180.000 florini lui Ioan Alexandru. Împăratul bulgar a folosit această sumă și a făcut anumite concesii teritoriale pentru a-i convinge pe Dobrotici al Dobrogei și pe Vladislav I Vlaicu să recucerească Vidinul de la Ungaria. Războiul a avut succes, și Ioan Srațimir a fost reînscăunat în Vidin
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
sud-est. Mai mult, în preajma lui 1369, turcii otomani sub Murad I au cucerit Adrianopolul și l-au făcut capitală a statului lor în plină expansiune. În același timp, au capturat și orașele bulgărești Philipopolis și Boruj (Stara Zagora). În timp ce principii bulgari și sârbi din Macedonia se pregăteau pentru un atac concertat împotriva turcilor, Ioan Alexandru a murit pe 17 februarie 1371. El a fost urmat la domnie de Ioan Srațimir la Vidin și Ioan Șișman la Tărnovo, în timp ce voievodul Dobrogei a
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
împotriva turcilor, Ioan Alexandru a murit pe 17 februarie 1371. El a fost urmat la domnie de Ioan Srațimir la Vidin și Ioan Șișman la Tărnovo, în timp ce voievodul Dobrogei a devenit independent. În timpul domniei lui Ioan lexandru, Al Doilea Imperiu Bulgar a intrat într-o perioadă de renaștere culturală, uneori denumită "A doua Eopcă de Aur a culturii bulgare", prima fiind domnia lui Simeon cel Mare. Un număr mare de mănăstiri și biserici bulgărești au fost construite sau renovate din ordinul
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
Srațimir la Vidin și Ioan Șișman la Tărnovo, în timp ce voievodul Dobrogei a devenit independent. În timpul domniei lui Ioan lexandru, Al Doilea Imperiu Bulgar a intrat într-o perioadă de renaștere culturală, uneori denumită "A doua Eopcă de Aur a culturii bulgare", prima fiind domnia lui Simeon cel Mare. Un număr mare de mănăstiri și biserici bulgărești au fost construite sau renovate din ordinul lui Ioan Alexandru. Potrete murale ale sale ca ctitor pot fi văzute la osuarul de la Mănăstirea Bacikovo și
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
bogat ilustrata Tetraevanghelia lui Ioan Alexandru (1355-1356), acum expusă la British Library, Psaltirea Tomić (1360), astăzi aflată la Moscova, și Psaltirea de la Sofia (1337). Domnia lui Ioan Alexandru a fost marcată și de eforturi de întărire a poziției Bisericii Ortodoxe Bulgare prin prigonirea ereticilor și evreilor. A organizat două sinoade bisericești anti-eretice, în 1350 și 1359-1360, care au condamnat diferite secte cum ar fi bogumilii și adamiții. Practica spirituală a isihasmului, o formă de rugăciune cu incantație, a influențat puternic anumite
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
1350 și 1359-1360, care au condamnat diferite secte cum ar fi bogumilii și adamiții. Practica spirituală a isihasmului, o formă de rugăciune cu incantație, a influențat puternic anumite zone ale lumii creștin-ortodoxe a secolului al XIV-lea. Un important reprezentant bulgar al mișcării în timpul domniei lui Ioan Alexandru a fost Teodosius de Târnovo. În această perioadă, Imperiul Bulgar avea relații comerciale cu puterile maritime mediteraneene Veneția, Genova și Ragusa. În 1353, Ioan Alexandru a emis o chartă prin care permitea negustorilor
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
isihasmului, o formă de rugăciune cu incantație, a influențat puternic anumite zone ale lumii creștin-ortodoxe a secolului al XIV-lea. Un important reprezentant bulgar al mișcării în timpul domniei lui Ioan Alexandru a fost Teodosius de Târnovo. În această perioadă, Imperiul Bulgar avea relații comerciale cu puterile maritime mediteraneene Veneția, Genova și Ragusa. În 1353, Ioan Alexandru a emis o chartă prin care permitea negustorilor venețieni să vândă și să cumpere marfă în toată Bulgaria după ce Dogele Andrea Dandolo l-a asigurat
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
permitea negustorilor venețieni să vândă și să cumpere marfă în toată Bulgaria după ce Dogele Andrea Dandolo l-a asigurat că vor respecta tratatele dintre cele două țări. În epoca modernă, domnia lui Ioan Alexandru l-a inspirat pe scriitorul național bulgar Ivan Vazov să scrie nuvela "Ivan Aleksandăr" și drama "Kăm propast" ("Către prăpastie"), în care țarul este personaj principal. O piesă vestimentară semnată de Ioan Alexandru și întrețesută cu aur a fost descoperită într-un mormânt boieresc de lângă Pirot în
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
Poltava și al raionului cu același nume din cadrul regiunii. Orașul are la rândul lui statutul de raion în cadrul regiunii. Populația orașului este de 313.400, conform estimării din 2004. Data fondării orașului Poltava este necunoscută cu certitudine. Mormântul marelui conducător bulgar Baltavar Kubrat a fost găsit în vecinătatea orașului, iar numele orașului derivă de la titlul său princiar, purtat șî de predecesorii săi. Deși orașul nu a fost atestat mai înainte de anul 1174, autoritățile municipale au ales să sărbătorească aniversarea a 1
Poltava () [Corola-website/Science/306786_a_308115]
-
Khazarilor din Caucaz. După ce s-a căsătorit cu sora hanului, Theodora, Iustinian a plecat în Bulgaria, ca să ceară sprijin militar pentru revenirea lui la tron. Ajutat de conducătorul bulgarilor Tervel, căruia i-a acordat o titlul Cezar ("țar" în limba bulgară) și mâna fiicei sale, Anastasia, Iustinian a apărut în fața zidurilor Constantinopolului cu o armată de 15000 călăreți bulgari, în anul 705. După ce a intrat printr-un vicleșug în Constantinopol (folosind un apeduct părăsit ), Iustinian i-a executat pe uzurpatorii Leonitos
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
sprijin militar pentru revenirea lui la tron. Ajutat de conducătorul bulgarilor Tervel, căruia i-a acordat o titlul Cezar ("țar" în limba bulgară) și mâna fiicei sale, Anastasia, Iustinian a apărut în fața zidurilor Constantinopolului cu o armată de 15000 călăreți bulgari, în anul 705. După ce a intrat printr-un vicleșug în Constantinopol (folosind un apeduct părăsit ), Iustinian i-a executat pe uzurpatorii Leonitos și Tiberiu III și a poruncit orbirea patriarhului Kallinikos I. A doua domnie al lui Iustinian II a
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe teritoriul României, sunt de semnalat cercetările academicianului bulgar Vladimir Georgiev care s-a ocupat în special de identificarea unor denumiri dacice ale râurilor. Dintre lucrările mai recente privitoare la hidronomia din peninsula balcanică iese în evidență studiul lui Michel Pillon - Hydronymie et toponymie dans les régions orientales de
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
pentru a reveni pe terenul de fotbal. S-a întors în 2003 și a cucerit din nou cupa și campionatul cu Dinamo, în 2004, revenind și la echipa națională. În 2006 a semnat un contract pentru trei sezoane cu gruparea bulgară ȚSKA Sofia. În 2008 a ajuns în Rusia, unde a evoluat timp de un an și jumătate la FC Terek Groznîi. În noiembrie 2009 contractul cu rușii a luat sfârșit și Petre nu l-a prelungit. În decembrie același an
Florentin Petre () [Corola-website/Science/307897_a_309226]
-
lupta numai pentru a lansa un atac în momentul cel mai prielnic. Harald a reușit să strângă o avere importantă din prada de război. Harald a luat parte la reprimarea răscoalei lui Petru Delyan, care a încercat refacerea unui stat bulgar în 1040-1041. În saga-urile nordice, este numit "Devastatorul Bulgariei" și "ciuma bulgarilor" datorită acestei campanii și se spune chiar că l-a tăiat pe Petru Delyan în bătălie. Unii autori merg până la a avansa teoria că Harald a dat
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
studenți au coborât de pe Acropole steagul arborat acolo de soldații Wehrmachtului cu doar o săptămână mai devreme. În noaptea de 28 spre 29 septembrie 1941, bulgarii au atacat populația civilă din Drama, ca represalii la atacurile grecilor împotriva clădirilor administrative bulgare. Represiunea violentă care a urmat acestui atac a făcut peste 3.000 de victime printre grecii din Drama și din zona înconjurătoare. Cele mai importante grupuri de partizani greci au fost EAM (Frontul Național de Eliberare) și EDES (Liga Națională
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
reușit să salveze Constantinopolul de două asedii arabe (în 674-677 și 717), Imperiul în secolul al optulea și începutul celui de-al nouălea a fost zguduit de marea controversă iconoclastă, însoțită de lupta dinastice dintre diversele facțiuni de la curte. Triburile bulgare și slave au profitat de aceste certuri și au invadat Iliria, Tracia și chiar Grecia. Pentru contracararea acestor amenințări, a fost introdus un nou sistem administrativ. Administrația civilă și militară regională era încredințată unui general (straregos). O temă, înainte o
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
un hanat puternic, condus de Kubrat. Hazarii au reușit să îi împingă pe bulgari din Ucraina de sud în zona cursului mijlociu al Volgăi (Bulgaria de pe Volga) și în zona cursului inferior al Dunării (Bulgaria de pe Dunăre, sau Primul Țarat Bulgar). Bulgarii din zona Dunării au fost repede slavizați și, în ciuda numeroaselor campanii împotriva Constantinopolului, au acceptat creștinismul ortodox. Prin eforturile a doi misionari, Sfântul Chiril și Sfântul Metodiu, a apărut primul aflabet slav, iar un dialect local, limba slavonă, a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
oprit de asemenea migrația triburilor barbare (pecenegi, hazari) către vest, și în 806 a distrus hanatul avar. După adoptarea creștinismului, în 864, Bulgaria a devenit centrul spiritual și cultural al lumii slave răsăritene. Alfabetul chirilic a fost inventat de învățatul bulgar Clement de Ohrid în 885. În 927 Biserica Ortodoxă Bulgară a fost prima biserică națională europeană ce și-a câștigat independența, cu un patriarh propriu. O dată cu sfârșitul Imperiului Roman de Apus și cu declinul centrelor urbane, numărul învățaților și al
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
și în 806 a distrus hanatul avar. După adoptarea creștinismului, în 864, Bulgaria a devenit centrul spiritual și cultural al lumii slave răsăritene. Alfabetul chirilic a fost inventat de învățatul bulgar Clement de Ohrid în 885. În 927 Biserica Ortodoxă Bulgară a fost prima biserică națională europeană ce și-a câștigat independența, cu un patriarh propriu. O dată cu sfârșitul Imperiului Roman de Apus și cu declinul centrelor urbane, numărul învățaților și al știutorilor de carte a scăzut în Occident. Educația a devenit
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
, Kavarna sau Cărvuna (în ) este un oraș din regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria, aflat pe malul Mării Negre, la nord-est de Balcic. Înainte de 1320 a făcut parte din al Doilea Țarat Bulgar. În 1230, este menționată o mitropolie. A fost ocupată de turci în 1388 dar în scurt timp a fost integrată în Țara Românească, care a pierdut-o în 1417 fiind cucerită de către Imperiul Otoman. Între 1913 și 1940 a aparținut
Cavarna () [Corola-website/Science/307378_a_308707]